4,080 matches
-
ci construiește pe o temelie așezată deja de întemeietorii presei românești și de pașoptiști". Temele epocii, regăsite în întreaga publicistică a acestuia, sunt "constante ale dezbaterii publice din epocă". Și totuși, ea se individualizează în acest cor al combatanților prin "anvergura intelectuală și discursivă" a gazetarului Eminescu, care "oferă multiple modalități de expresie", unele "utilizabile" până în "travaliul gazetăresc actual". Or, acest fapt atestă în sine calitatea literară a publicisticii eminesciene, care trebuie analizată cu atenția acordată oricărui act de creație superior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care, deși bolnav, scriitorul a participat. Cum era de așteptat, faptele concrete, afirmațiile argumentate sau de bun-simț și sursele documentare din epocă se învecinează cu multe impresii personale subiective pe alocuri, despre oameni (de la cei mai simpli la personalități de anvergură, precum Cuza, C. A. Rosetti, Maiorescu, Eminescu, Creangă, Pogor, Brătianu), întreg volumul focalizându-se pe literatură, politică și pe principiile morale ale autorului cărții. Cu fiecare prilej, acesta invocă și calitatea sa de martor ocular sau participant activ și presa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
justifica; ele nu puteau duce decît la adîncirea, în mod artificial, a acestor deosebiri, la unilateralizarea cunoștințelor elevilor, la împiedicarea procesului de omogenizare culturală a societății românești. Că teoria celor "două tipuri de copii" nu putea duce la aplicații de anvergură ne-o dovedește chiar Gabrea. În esență, propunerile sale s-au redus la elaborarea unor manuale diferențiate, în special a unor abecedare deosebite pentru sat și oraș. Ne-am oprit mai mult asupra acestei chestiuni întrucît I. Gabrea aprecia că
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
redus la statutul unui muncitor agricol. Trecînd în revistă situația țăranilor din Balcani în secolul al optsprezecelea, trebuie să scoatem în evidență faptul că nu era în vigoare un sistem unic. Este extrem de dificil să concepem o generalizare de mare anvergură deoarece chestiunea nu a fost studiată amănunțit. Diferite regiuni au suferit evident evoluții diverse. Totuși, în ceea ce privește deținerea pămîntului, putem afirma fără să ne fie teamă că greșim că o parte din țărani trăiau pe pămînturi din cadrul sistemului timarelor. Obligațiile lor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
la Constantinopol și sub protecția Rusiei. Avînd în vedere acest vis, țarina i-a dat numele de Constantin celui de al doilea nepot al ei. Evident, ea nu putea duce la îndeplinire de una singură un plan de o asemenea anvergură, și nici nu era de așteptat ca Frederic cel Mare sau Maria Tereza să-l susțină. În 1780 însă, la moartea mamei sale, pe tronul Austriei s-a urcat Joseph al II-lea. Mai slab decît Maria Tereza în privința relațiilor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
naționale avea să fie sangeacul Smederevo, viitorul pașalîc al Belgradului. Regiunea aceasta, ca și Bosnia, era un district de graniță, dar, spre deosebire de aceasta, nu avea o populație musulmană importantă în afara orașelor. Mai mult, aici nu existase o mișcare de mare anvergură, ca în unele părți ale Balcanilor, de transformare a pămînturilor spahiilor și a altor proprietăți funciare în moșii de tip chiftlîk. Țăranul sîrb de rînd deținea anumite drepturi tradiționale asupra pămîntului pe care îl lucra. Din punct de vedere tehnic
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Tilsit, ca Franța să ocupe Dalmația și Insulele Ioniene. Moldova și Valahia erau acum atribuite Rusiei. Celelalte ținuturi otomane rămîneau intacte. Cu toate că Poarta și Rusia erau încă în stare de război, nici una dintre ele nu putea lansa o ofensivă de mare anvergură. Imperiul Otoman trecea printr-o altă criză internă și atît negocierile cît și luptele o prelungeau. Marea Britanie a făcut pace cu Imperiul Otoman în 1809, cele două puteri navale cooperînd într-o operație pentru cucerirea Insulelor Ioniene aflate sub ocupație
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
masă a țăranilor ortodocși a preferat să-și păstreze vechea lor credință. Chiar dacă monarhia habsburgică îi ajuta activ pe uniți acționînd de fapt ca și cum toții românii ortodocși se convertiseră mișcarea nu s-a bucurat de un sprijin entuziast de mare anvergură. Unii au trecut la biserica unită doar ca să se bucure de anumite avantaje, rămînînd în fond loiali ortodoxismului. Practic, cele două biserici au avut o serie de conflicte, dar colaborau totuși. Majoritatea membrilor, atît cei ai bisericii ortodoxe cît și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
coloniile militare erau egali cu celelalte naționalități și nu trebuiau să plătească dări sau să presteze corvezi, care erau atît de împovărătoare în Transilvania. În ciuda faptului că au existat pe tot parcursul secolului mai multe acțiuni de rezistență de mică anvergură în rîndul țărănimii, cea mai mare revoltă a izbucnit din cauza Frontierei Militare. Să ne amintim că Ecaterina cea Mare și Joseph al II-lea au formulat în anii '80 ai secolului planuri ambițioase de împărțire a Imperiului Otoman. În 1784
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Partidul Conservator, liberalii fiind obligați să treacă în opoziție. Ministrul lui cel mai important era Ilija Garašanin, care jucase un rol proeminent și în timpul domniei anterioare. Chiar dacă moartea prematură a lui Mihail a împiedicat atingerea scopurilor lui de mai mare anvergură, el a făcut cu adevărat anumiți pași înainte în politica externă. Primul lui obiectiv a fost întărirea armatei, domeniu în care a reușit cu brio. Forțele lui militare au devenit cele mai puternice dintre toate statele balcanice. El a introdus
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de către un stat străin. Cu toate că puterile protectoare interveniseră foarte mult în politica internă a Greciei, iar Rusia influențase în foarte mare măsură evenimentele din Serbia și Muntenegru, dominația rusă în Valahia și Moldova a fost mult mai intensă și de mai mare anvergură. Cu toate că obiectivul politicii rușilor era îmbunătățirea condițiilor din cele două provincii, presiunea exercitată de ei a dat naștere unor mari nemulțumiri. Mișcarea națională de la mijlocul secolului avea să fie deci îndreptată mai mult împotriva protectoratului rusesc decît a suzeranității otomane
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nu era vorbită în afara Ungariei. În plus, fiind o limbă altaică, vorbitorilor de limbi slave, romanice și germanice le era greu să o învețe. La început, nobilimea croată a manifestat o opoziție slabă față de presiunea maghiară. Din cauza intervenției de mare anvergură în Italia din deceniul al treilea pentru înăbușirea mișcărilor revoluționare, Francisc I avea nevoie de recruții regatului Ungariei. Comitatele au refuzat să strîngă trupe fără aprobarea dietei ungare, care a fost convocată, pentru prima oară după sesiunea din 1811, abia
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pe români față de tolerarea acestor organizații, nu s-a făcut mare lucru în privința aceasta. Mulți liberali români simpatizau cauza bulgară. Pe lîngă aceasta, în ciuda faptului că guvernul intenționase să fie strict, îi venea greu să interzică activitățile clandestine de mică anvergură de acest gen. Guvernul rus a fost deosebit de vehement în protestele lui la adresa Bucureștiului în privința acțiunilor grupurilor revoluționare radicale. În trecut, el obiectase împotriva folosirii teritoriului românesc de către revoluționarii unguri și polonezi și nu era deloc mai binevoitor față de cei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
scriu bine e al naibii de problematic chiar și pentru mine. Mă frământă. Un incapabil cum sunt io să dea randament la ceva. N-am o părere extraordinară despre propria persoană. Niciodată nu am fost în stare nu numai de ceva de anvergură, dar măcar de ceva de bun-simț. Nu fac mișto. Chiar așa e. Ca să scrii e suficient să te așezi pur și simplu la o masă. Oamenii, cred io, nu pot scrie pentru că nu au suficientă încredere în ei înșiși. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
există bărbat adevărat. De fapt, lumea asta e condusă de femei. Lumii noastre nu-i rămân decât proiecte casnice, gospodărești. Nu schimbi tu nimic, doar întreții. Aflare în treabă. Ți se dă ceva de făcut. Nu poți avea proiecte de anvergură. Absolut deloc. Nu mai există proiecte de anvergură, ziceam. Mă uit la vecinele mele de la bloc, care pleacă la piață, hai, fetelor, ca și cum ar asedia o cetate, ca și cum s-ar duce la război. Dar nu merg decât până la colț, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
condusă de femei. Lumii noastre nu-i rămân decât proiecte casnice, gospodărești. Nu schimbi tu nimic, doar întreții. Aflare în treabă. Ți se dă ceva de făcut. Nu poți avea proiecte de anvergură. Absolut deloc. Nu mai există proiecte de anvergură, ziceam. Mă uit la vecinele mele de la bloc, care pleacă la piață, hai, fetelor, ca și cum ar asedia o cetate, ca și cum s-ar duce la război. Dar nu merg decât până la colț, să ia o legătură de mărar. Și asta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
încerc, poate cândva, cu modestele mele resurse, să fabric un text despre cuvântul „tiptilică“. Mai încolo. Acum trebuie să se coacă. Oricum, avem o limbă mai inteligentă decât populația. Întrebarea rămâne, pot fi folosiți asemenea oameni în niște proiecte de anvergură? Sau ei se vor mulțumi doar cu lucruri mărunte, cu nimicarnițe. Despre conceptul de „micuțism“ ar mai trebui vorbit aici. Concept inventat de niște autori români pentru a explica viziunea despre lume și viață a unor marginali, a unor indivizi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
riscul de a trăi e acela de a fi personaj. Și oricât de acut ar fi instinctul asupra proprietății poveștilor, ce am făcut eu nu e intruziune în viața privată, ci ceva mai mult de atât. Probabil țața Anicuța sporise anvergura scadalului ăsta. Poate nici aici nu e mare lucru de condamnat. Fiecare avem în noi un mic voyeur, un pitic meschin și foc de curios. Dar ceea ce era deranjant la o țață era felul în care vorbea despre tine. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
autentic de impunere a prestigiului în artă. Festivalul internațional “George Enescu” de la București (1958) a însemnat debutul pasului de confirmare a operei compozitorului în posteritate, roadele acestui demers generos de tinere talente, stimulate de contribuția esențială a unor personalități de anvergură mondială, începând să-și arate strălucirea visată de omul modest de odinioară. Sămânța aruncată de autorul Rapsodiilor Române în plin război mondial (1917/1918) pe pământul plaiurilor natale, când a fondat la Iași, acea Orchestră Simfonică de entuziaști muzicieni locali
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Este locul să consemnăm faptul că Festivalul Enescu nu este o competiție unde se stabilesc ierarhii valorice. Toți invitații sunt deja recunoscuți ca artiști valoroși și li se deschide șansa participării. Valoarea tuturor este creditată anterior de către organizatorii care au anvergura cunoașterii celor înzestrați cu datele necesare unei asemenea manifestări de elită. Programul orchestrei ieșene a început cu Simfonia „Memorial” de Cornel Țăranu, dedicată “tuturor victimelor totalitarismului” și a fost interpretată cu dăruire, în prezența compozitorului aflat în sală, care la
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
constante). Realitatea este uneori atât de crudă încât poate să pară ficțiune, când destinul, în socotelile sale cu oamenii, își asumă rolul de prozator sau regizor. Aici trebuie căutată cheia acestor două tulburătoare cărți, de fapt, o lucrare eseist-memorialistică de anvergură (evocarea va continua, mai mult ca sigur și cu alte "caiete") profundă și captivantă ca un mare roman. Dacă întâmplările tragice care se succed în viața unui copil de vârstă și constituție fragile ar fi fost prezentate într-o scriere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am auzit pentru prima dată rostindu-se numele acesta, gândul m-a dus fulgerător la ceva maiestuos, regal, imperial, copleșitor prin dimensiune, frumusețe și măreție; la ceva unic, inegalabil și inimitabil în lumea păsărilor: vulturul pleșuv mut și uriaș având anvergura aripilor de peste trei metri! Emoția, uimirea, frica erau atât de mari, încât nu aveam curajul să întâlnesc pe nici unul din membrii acestei familii. Iată! Vulturii supradimensionați ai piscurilor prăpăstioase din munții amețitor de înalți ai Americii de Sud poposiseră în Câmpia Bărăganului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ei da, din punctul ăsta de vedere am fost regină. Tot sunt eu oarecum pro monarhistă. E-adevărat, nu știu dacă toți editorii de azi sunt oameni de carte, pasionați de literatură. Nu-i cunosc. Câțiva dintre ei, bineînțeles, au anvergură culturală, pricepere, competență - iar rezultatele se văd. R.P. Sita a mai cernut între timp. La începutul anilor nouăzeci existau combinații stranii - struțocămile din categoria editură plus cantină - și asocieri exotice. Printre ele, o editură condusă pe vremea aceea de un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
îndemnul pe care, în vara acestui an, cu prilejul vizitei la expoziția ce încununa prima ediție a festivalului național «Cântarea României», tovarășul Nicolae Ceaușescu îl adresa creatorilor. Este un îndemn de mare actualitate spre realizarea unor lucrări de amploare, de anvergură, care să confere artei noastre prestigiul unei învestituri sociale explicite.“ (Scînteia, 14 decembrie 1977) ANDRIȚOIU Al. Praznicul lui Andrițoiu (nota V. I.) „Ferice de poetul care are mândria mare și adeveritoare de a cânta un praznic lăudat și de-a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
iunie 1982) „Încercați în zilele noastre să pronunțați numele țării și o să aveți, imediat, asociația: România-Ceaușescu, devenită emblematică. Cum se explică mutația? Printr-o politică consecventă care a depășit granițele și nu datorită unor străduințe speciale cât, mai ales, prin anvergura și statura morală a Conducătorului Statului nostru, al cărui nume este pomenit pe meridianele cele mai îndepărtate. Prin întreaga sa Operă, Președintele Ceaușescu ilustrează de minune ceea ce spunea un filozof: «un conducător e mare nu atunci când face ce vrea, ci
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]