16,557 matches
-
același timp. A doua formă a identificării individuale corespunde „modernității organizate” și s-a consacrat ca o identitate derivată. Ea era asociată cu și derivată din structurile sociale de apartenență individuală pe care de fapt le reflecta. Ocupația și venitul, apartenența de clasă și organizațională, mediul rezidențial și comunitar, locuința și vestimentația, toate împreună și fiecare în mod separat aveau asociate simboluri, modele de conduită, coduri lingvistice și culturale în funcție de care o persoană se reprezenta pe sine pe scena socială și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
avute în vedere, este reprezentat de pozițiile diferențiate de putere, autoritate și status. Psihologii au stabilit prin cercetările lor că există o similaritate remarcabilă între sexe în privința abilităților cognitive și a trăsăturilor de personalitate atunci când sunt controlate efectele instituțiilor de apartenență. Și totuși, multe cercetări sociale au preluat mimetic distincția contrastantă pe care a făcut-o T. Parsons la jumătatea secolului XX între socializarea normativă a bărbaților pentru roluri „instrumentale” și a femeilor pentru roluri „expresive”. Distincția era menită să justifice
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o caracterizeze în primul rând. A putut fi considerat un continuator al suprarealismului, un neosuprarealist sau, în sens mai larg, un reprezentant al neoavangardei postbelice, emergentă de prin anii ’60. Așezarea lui în descendența suprarealistă a fost legitimată și de apartenența la grupul oniric, onirismul înnodând într-un fel cu suprarealismul, chiar dacă prin negare. Totuși, diagnozele de acest gen erau de regulă însoțite de precizări atenuatoare: poetul utiliza doar procedee suprarealiste, fără radicalism, mai mult ca stratagemă de disimulare a unui
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
grăunte de nisip? [...] // Acum, celulele mă cheamă spre contopirea de pământ, / acum, să nu mă lase pradă cuțitelor înstrăinării”. Asemenea lui G. Coșbuc, autorul Vânătorii de seară se simte „rupt din carnea voastră sfântă în care tace doina zării”. Simțul apartenenței, nu doar la geografia, ci și la geologia satului natal se exprimă adesea prin atracția spre vigoarea telurică, spre seve tari, prin poetizarea cu o figurație rubensiană. În butoaie „bolborosește [...] vinul de piatră acrișor”, la jăratic „se rumenesc berbecii în
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
piesa de debut, Proștii sub clar de lună (1962), Ordinul „Meritul cultural” clasa a IV-a (1969), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Frumos e în septembrie la Veneția (1973), Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București (1975). Indiferent de apartenența la un gen literar sau altul, scrierile lui M. pot fi considerate ca o „piesă de teatru” de mari dimensiuni, în care tema căutării neobosite a adevărului iese victorioasă din jocul istoriei. Autorul mizează pe firescul observației „caracterelor”, fără a
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
și ocupațiile stau în centrul prezentărilor generale ale fiecăruia dintre cele șase sate. Navetismul, migrația circulatorie internațională, contactul cu orașul, consumul de media se adaugă, cu importanța lor de factori esențiali în schimbare. A doua întrebare majoră este legată de apartenența satelor românești la familia europeană. Sunt satele lor la fel ca ale noastre? Sunt ale noastre suficient de bune? Prin ce ne asemănăm și prin ce diferim? Întrebările sunt comune și persistă latent de câțiva ani în fundalul dezbaterii publice
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Treptat au început să se cristalizeze o serie de obiective clare, care au trecut în prim-planul agendei politice. România voia să intre în cercul select al țărilor membre NATO și în cel al statelor europene moderne și puternic industrializate. Apartenența la NATO urma să ne furnizeze securitate politică și militară, în timp ce aderarea la Uniunea Europeană avea mize multiple. Pe de o parte, confirma statutul de țară europeană, iar pe de altă parte garanta atingerea unui nivel de bunăstare economică similar cu
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
cazul aderării la UE românii s-a arătat a fi mereu foarte suportivi, fără să ia în calcul costurile integrării. Conform datelor furnizate de Eurobarometru, în 2004 românii erau printre cei mai suportivi dintre europeni, 70% din populație considerând că apartenența la UE este un lucru bun și tot atâția având încredere în UE. Satul românesc s-a dovedit a fi mereu foarte suportiv față de integrarea în UE, similar întregii societăți românești. Datele cercetărilor realizate în mediul rural arătă că procentul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
fond comun valoric, ce și-a găsit expresia ulterior în Constituția Europeană. Prin comunicare interculturală și prin experiența vieții în cadrul unei entități economice și politice comune, cetățenii vechilor state membre au ajuns să împărtășească aceleași repere valorice și să susțină apartenența țării de origine la UE tocmai datorită similitudinii cu celelalte state membre. Studiile dedicate temei indică faptul că suportul pentru apartenența la UE este puternic influențat valoric în statele vechi membre (Gabel, 1998). Pe de altă parte, în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
entități economice și politice comune, cetățenii vechilor state membre au ajuns să împărtășească aceleași repere valorice și să susțină apartenența țării de origine la UE tocmai datorită similitudinii cu celelalte state membre. Studiile dedicate temei indică faptul că suportul pentru apartenența la UE este puternic influențat valoric în statele vechi membre (Gabel, 1998). Pe de altă parte, în urmă cu câteva decenii, cercetătorii din științele sociale prevedeau că suportul pentru instituțiile supranaționale va crește datorită creșterii veniturilor și a bunăstării economice
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
comunitate oamenii se întâlneau des în spațiul public, pentru cei din a doua comunitate, cea fragmentată relațional, nu există obișnuința de a participa la acțiuni comune. Ei preferă să își apere fiecare propria gospodărie. Unii se asociază în cadrul grupurilor de apartenență și realizează minidiguri sau șanțuri de apărare pentru grupuri de case. Autoritățile județene intervin și ele și consolidează o parte a digurilor. Pagubele făcute de inundații sunt însemnate: străzile sunt inundate, subsolul primăriei este un adevărat iaz, câteva case au
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
experiență de interacțiune. Străinii, așa cum arată Simmel, sunt priviți cu suspiciune. Informațiile despre ei sunt rare și nu permit predicții suficient de corecte ale comportamentelor acestora. Relațiile sociale în societățile tradiționale sunt limitate în general la cele din cadrul grupurilor de apartenență primară: rudele, vecinii etc. Societățile moderne și mai ales cele aflate în modernitatea târzie folosesc o cunoaștere mediată, indirectă, bazată pe educație, pe informarea prin mijloace de comunicare în masă, pe relatările celor care călătoresc într-o lume cu tendințe
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
indirectă, bazată pe educație, pe informarea prin mijloace de comunicare în masă, pe relatările celor care călătoresc într-o lume cu tendințe de globalizare. La rându-i, cunoașterea directă crește calitativ în urma interacțiunilor din ce în ce mai frecvente cu oameni din afara grupurilor de apartenență primară, ca urmare a urbanizării, a dezvoltării căilor de transport și comunicație, a preocupării pentru autoexprimare și pentru realizarea unei calități superioare a vieții, exprimată - între multe altele - prin turism. Toate acestea dotează indivizi cu mijloace care le permit să
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Italiei (Banfield, 1958; Putnam, 1993), precum și în exemple privind instituția paralelă a bulibașei, în societatea românească (Șerban, 1999). Într-o astfel de societate sau comunitate, în care indivizii nu au încredere în instituții și dezvoltă reguli proprii fiecărui grup de apartenență primară, paralele cu cele declarate formal, cooperarea între grupuri va fi extrem de dificilă, fiind lipsită de fundamentul dat de acceptarea unor adevăruri comune privind modul de organizare socială. Colaborare, participarea în asociații și solidaritatea Participarea la formarea bunului comun se
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
asigurarea și menținerea solidarității sociale, pentru dezvoltarea socială, la modul general. Exemplele ipotetice folosite până aici, unele voit exagerate, au sugerat prezența a două tipuri de capital social. Unul este legat de relațiile și de încrederea plasate în interiorul grupurilor de apartenență primară, cum ar fi rudele, vecinii, sau, uneori, consătenii. Acesta este capitalul social de tip bonding. El contribuie la asigurarea coeziuni acestor grupuri mici, „îi ține” pe oameni împreună. Mai important prin consecințele sale în planul spiritului comunitar este capitalul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
îi ține” pe oameni împreună. Mai important prin consecințele sale în planul spiritului comunitar este capitalul social de tip bridging. Acesta consistă în rețele relativ dense de relații între grupuri, în încredere generalizată, în încrederea în instanțe exterioare grupului de apartenență (instituții, alte grupuri sociale), în participarea la viața comunității (în asociații formale sau chiar în grupuri informale). Cele două tipuri de capital social nu se exclud unul pe celălalt, fiind complementare. Unul asigură coeziunea grupurilor de apartenență primară. Cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
exterioare grupului de apartenență (instituții, alte grupuri sociale), în participarea la viața comunității (în asociații formale sau chiar în grupuri informale). Cele două tipuri de capital social nu se exclud unul pe celălalt, fiind complementare. Unul asigură coeziunea grupurilor de apartenență primară. Cel de-al doilea contribuie la capacitatea de colaborare la nivelul întregii societăți, la solidaritate. Pe de altă parte, societățile bogate în capital social de tip bonding, dar sărace în capital social bridging, sunt societăți fragmentate, oricând predispuse la
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
la 9%, iar cea pentru urban se menținea practic neschimbată (16%). Cifrele înregistrate în România în 2005 înregistrează o situație identică în ceea ce privește participarea în asociații, altele decât cele politice și religioase. 5% în rural, respectiv 14% în urban își declară apartenența la o astfel de organizație nonprofit. În schimb, dacă luăm în considerare și participarea în asociații religioase, cifra pentru mediul rural urcă semnificativ, în jur de 14% din sătenii din România fac parte dintr-o asociație religioasă, două treimi dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
minorităților de orice tip poate avea două consecințe contrare. Una poate fi izolarea, fragmentarea societății în grupuri sociale. A doua poate fi creșterea toleranței, a spiritului comunitar ca urmare a experimentării zilnice a interacțiunii cu oameni diferiți de grupul de apartenență primară. Contextul social mai larg este decisiv în acest caz. Bibliografie Banfield, Edward C. (1958), Moral Basis of a Backward Society, Free Press, New York. Beck, Ulrich (1999), World risk society, Cambridge Malden, MA: Polity Press; Blackwell, Cambridge. Bourdieu, Pierre (1986
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
liniștiți, că dacă suntem singuri, izolați îndată se aude că vin peste noi...” (bărbat, 76 de ani, pensionar). „Potrivit modelului «o turmă și un păstor», aici se ajunge” (lider local, 35 de ani). În opiniile exprimate se simte nevoia de apartenență indiferent de raporturile politice pe care le implică această relație: „Dacă a căzut ăsta șblocul politic răsăriteanț, s-a ridicat ăsta apusean... să mergem în Europa!” (bărbat, 83 de ani, pensionar). În general, în rândul acestei categorii de populație, Uniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
mulți bătrâni, dar nu se cunoștea treaba asta” (femeie, 21 de ani, casnică). Pentru ca satul Trifești să poată fi considerat un sat european trebuie să se apropie de acele exigențe ce vizează gradul de dezvoltare și pe care le impune apartenența la lumea europeană. Din acest punct de vedere am întâlnit opinii, replici tranșante de genul „mai bine mă întrebați cât de ieșean este, european nu cred” (femeie, 19 ani, casnică), care subliniază distanța foarte mare dintre satul românesc și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
punct de vedere al valorificării resurselor și oportunităților de dezvoltare locală, gata să surmonteze eventualele dificultăți date de decalajul față de Uniunea Europeană. În capitolul de față am încercat să evidențiem în ce măsură locuitorii satului și autoritățile locale sunt pregătite pentru ceea ce presupune apartenența la Uniunea Europeană. Demersul nostru a vizat, practic, identificarea gradului în care valori europene precum spiritul comunitar, inițiativa, întrajutorarea sunt prezente la nivelul comunității. Gradul de informare cu privire la ceea ce aduce nou integrarea în UE a fost măsura noastră pentru identificarea atitudinilor
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
nou primar, din cauza PUG-ului, și toată lumea vorbește despre neajunsurile economice cauzate de neimplicarea suficientă a administrației comunale în realizarea Planului Urbanistic General; acolo unde la ședințele UDMR-ului, ale PD-ului sau ale PSD-ului participă cu toții, indiferent de apartenența politică, pentru că interesele comunității sunt în aceeași măsură interesele fiecărui sătean. Iar dacă Zerindul nu v-a captat atenția încă, vă mai putem spune că dacă ajungeți aici, unde agricultura și creșterea animalelor este ocupația de bază a sătenilor, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
respondenți țin să precizeze că au sau au avut posibilitatea de a pleca din satul lor, de a emigra din România în special în Ungaria, însă au rămas în Zerind: „Acasă e mai bine”. O altă opinie dominantă este afirmarea apartenenței Zerindului la Europa: „Întotdeauna am aparținut Europei”. În satele europene sunt mai multe locuri de muncă, nivelul de trai este mai ridicat, administrația sunt diferite, legislația e diferită. „La noi este mai bine pentru că suntem acasă” (femeie, administrator la expoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
etnică sau de altă natură vizibilă. În Măgula, spre deosebire de Tomșani, există și o comunitate de romi românizați care însă nu fac probleme, fiind însă singurii beneficiari de ajutor social din comună. Identitatea celor două sate este dată de fapt de apartenența la una sau alta dintre cele două biserici ortodoxe, fiind întreținută de interesele mai mult sau mai puțin explicite ale celor doi preoți ai acestora, într-o relație de putere mai complexă care presupune interacțiunea cu instituțiile puterii locale, în
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]