8,255 matches
-
a ajutat. Dar nu a fost de ajuns. Cum de ai știut ce să faci? Același lucru l-a pățit o prietenă a mea într-un club, cu ani în urmă. Un începător pe care tocmai îl refuzase i-a aranjat băutura. Ar fi murit dacă o tipă de acolo nu i-ar fi dat lapte. Chiar și așa, s-ar putea să aibă probleme serioase cu ficatul, și i-a dat de furcă rău de tot cu sistemul imunitar. —Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-mi dea temporar un moment de fericire. Am simțit treptat cum pilulele își fac efectul, cu valuri de somnolență care mă înăbușeau, și m-am așezat din nou și am închis ochii, fiind încă suficient de conștientă cât să îmi aranjez pernele sub cap, destul de sus ca să nu mă înec. Întunericul a căzut asupra mea la fel de ușor precum o perdea de catifea pe un pat cu baldachin, iar eu eram foarte recunoscătoare pentru asta. Aș fi fost recunoscătoare pentru orice s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o lume pe care doream să o uit. Nu-mi mai păsa de cel de odinioară, îmi era indiferent, străin, ba chiar dușmănos, și îmi era silă că, văzând acea femeie apărută din cine știe ce glumă a întâmplării, tresărisem tulburat. Veturia aranjase în așa fel încât m-a așezat alături de invitata ei, pe scaunul de lângă capătul canapelei. Nu am luat-o în seamă. Chiar, la un moment dat, credeam că am și uitat de prezența ei. S-a ridicat de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spun că fusesem și eu câteva luni pe șantier. Dădusem la facultate și nu reușisem dintâi și câteva luni lucrasem betonist pe un șantier de blocuri în F. Apoi trecusem controlor de bilete la cinematograful „Central“, tot din F. Îmi aranjase consăteanul Carâmb, un fel de activist la Comitetul Județean de Cultură. Tot Carâmb, ajuns director în Minister, mă va aduce, peste ani, la Cinematografie, găsindu-mi postul ăsta de arhivist, unde m-am retras să-mi îngân romanțele. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe care era cât pe ce să-l dea afară din partid, pe vremea când era adjunct la organizația de bază de la noi din facultate. „Ce să-i faci“, a mormăit. „Parcă tu nu știi... Ce, eu hotăram? D. le aranja pe toate. Eu doar scriam procesele-verbale. Toată lumea știe...“ Începuse să-și amintească de mine, vag, așa cum îți aduci aminte uneori că erai să cazi din car când te întorceai cu ai tăi de la strâns fânul de pe câmp. Sau cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
34" ...Am urlat o săptămână? O lună? Habar nu am. Mai mult ca sigur că urletul a fost totuși ieri-noapte. Ningea, parcă. Ninge și acum. De aici, de la fereastra rezervei mele, nu văd decât un pustiu de alb. Nu știu cum au aranjat decorul, peisajul, cum le-au potrivit în așa fel că nu se vede nici un copac, nici o casă, nici un desen de munte. Un cât de firav contur, să dea profunzime spațiului nesfârșit în care m-au aruncat. Doar alb, monoton alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trecut prin fața vitrinei. M-am gîndit că, poate, tata rămăsese pînă tîrziu, punîndu-se la zi cu corespondența sau căutînd un pretext oarecare ca să mă aștepte treaz și să mă descoasă În legătură cu Întîlnirea mea cu Bea. Am deslușit o siluetă ce aranja un teanc de cărți și am recunoscut profilul descărnat și nervos al lui Fermín În plină concentrare. Am bătut În geam cu degetele. Fermín se ridică, plăcut surprins, și Îmi făcu semn să vin pe la intrarea din dosul prăvăliei. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Miquel Moliner, băiatul fu de acord cu Julián. Dacă ceea ce vrei e să fugi cu Penélope, Domnul să te aibă-n paza lui, ceea ce-ți trebuie sînt niște bani. Banii erau ceea ce Îi lipsea lui Julián. Asta se poate aranja, Îl informă Miquel. De aceea există prietenii bogați. Astfel, Miquel și Julián Începură să plănuiască fuga amanților. La sugestia lui Moliner, destinația urma să fie Parisul. Moliner era de părere că, chiar dacă erai un artist boem și mort de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nu Înțeleg, am bîiguit eu. Julián se căsătorește cu protectoarea lui? — Întocmai. Nu e o nuntă. E un contract. Irène Marceau era mai În vîrstă decît Julián cu vreo douăzeci și cinci-treizeci de ani. Miquel bănuia că Irène hotărîse să aranjeze această cununie cu Julián pentru a-i putea lăsa averea, asigurîndu-i astfel viitorul. — Dar Îl ajută și acum. L-a ajutat dintotdeauna. — Poate că-și dă seama că nu va fi lîngă el pentru totdeauna, a sugerat Miquel. Ecoul acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În gări, În bănci unde ar fi putut merge să schimbe bani... Nimeni nu-și amintea de un bărbat care să se fi potrivit cu descrierea lui Julián. Ne-am temut că, poate, căzuse În mîna lui Fumero, iar Miquel a aranjat ca unul dintre colegii lui de la ziar, care avea relații la comisariat, să afle dacă Julián nu intrase la Închisoare. Nu exista nici un indiciu că s-ar fi Întîmplat așa ceva. Trecuseră două săptămîni și parcă Îl Înghițise pămîntul. Miquel abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mușchii pîntecelui care Încasaseră prima lovitură a lui Tomás, ardeau Într-o agonie ce abia acum Începea. M-am prelins pe trepte În jos, unde don Saturno, cînd m-a văzut, a scuturat din cap. — Haida-de, intră un moment și aranjează-te... Am refuzat, ținîndu-mă cu mîinile de stomac. Partea stîngă a capului Îmi palpita ca și cum oasele ar fi vrut să se desprindă de carne. — Dumneata sîngerezi, mi-a zis don Saturno, neliniștit. — Nu-i prima oară. — Atunci, joacă-te În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care are similitudini în ceea ce privește tipurile și situațiile cu O scrisoare pierdută. Acțiunea se desfășoară în timpul alegerilor. Panaite Dudulea, avocat și jurnalist, este un Cațavencu hotărât să speculeze momentul spre a obține postul de avocat al statului. Prefectul, ca și Tipătescu, aranjează soarta alegerii și impune comitetului electoral desemnarea candidatului dorit de Ministerul de Interne. Semănând cu Pristanda, unul dintre alegători, cu o casă de copii, Simeonovici, aprobă pe cei mari și pe prefect. La fel ca cetățeanul turmentat el este dezorientat
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Asta Însemna că mintea lui Noimann fila și ea. Hotărât lucru: ceva nu era În ordine cu senzorii săi. „PROTEFIX. Adeziv pentru proteze dentare. Siguranța primează”. Decât o proteză pentru dinți, mai bine o proteză pentru alte simțuri! Medicul Își aranjă șuvița grizonată care-i luneca pe tâmpla stângă. „Sunteți mulțumiți că trebuie să purtați proteză dentară? Alimentele preferate nu mai pot fi consumate? Vă izolați de teamă să nu observe prietenii și rudele?” Care prieteni, care rude? Noimann avea dantură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de sticlă mărunțite și dopurile de bere aruncate printre mese. Cravata și trabucul Început se lăfăiau Între jerbele de crini... Noimann se așeză din nou la locul său. Amintirea unui anumit lăcaș de veci din cimitir Îl Învioră pe moment. Aranjase cândva și o petrecere, dacă nu chiar o orgie, acolo. Dar lucrurile nu ieșiseră chiar cum ar fi vrut Noimann. Socoteala de acasă nu se potrivea cu cea din cimitir. Musafirii se Îmbătaseră În așa hal, Încât devastaseră locul. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prelungit la care luase parte, lipit de masă, Într-o formă admirabilă. Șicanându-l pe Bikinski, tot Încerca să anime spiritele. Pictorul Însă era greu de urnit din muțenia În care intrase. Ca să-l scoată din sărite, inginerul Edward tot aranja sub nasul lui cărțile de joc, Întinzându-le În evantai și strângându-le, cât ai clipi din ochi, În pachetul pe care se afla imprimată o roză a vânturilor de culoare aurie. Buzunarele, buzunărașele și mânecile, manșetele de la cămașă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui Noimann de rău augur. El o privi cum râde Înfundat, după care Întoarse privirea În altă parte. Bikinski Întrebă: „Tot asta faceți și când mergeți la Loto-Prono ca să extrageți din urnă numerele câștigătoare sau apelați la un alt truc?”. Aranjând cărțile de joc Într-o figură complicată, Satanovski spuse: „Mai aplic câteodată și alte trucuri...”. Pictorul ar fi vrut să-l Întrebe dacă obișnuiește ca Înainte de extragerea finală să treacă pe la o anumită casă, situată undeva pe Bașotă, ca să solicite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Corso. „Știam că sunteți vegetarian”, i se adresă pe un ton protocolar stomatologul Paul. „Ei și?” făcu Oliver. „Vreau să mă conving că ceea ce voi mânca e carne, nu altceva...” Mirosul apetisant care venea dinspre grămada de carne frumos rumenită, aranjată pe țepușe, stropită din belșug cu fel de fel de mirodenii, Îi aducea aminte de preceptele câinelui Benedict Spinoza privind adevărul ultim și adevărul pur. Aici Însă era vorba despre un alt fel de adevăr, pe care Oliver Îl mirosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e frica În fața ispititorului abis al golului”. Cugetarea, desigur, suferea de prețiozitate, dar Însuși Noimann era un ins, am putea spune, destul de pedant În ceea ce privește propria-i persoană. Uneori era atât de preocupat de cum arată și cum se exprimă, Încât Își aranja ținuta o zi Întreagă, fără să mai iasă din alcov. Același lucru se Întâmpla și cu frazele, pe care le rostea - sau mai bine zis avea să le rostească - Într-o anumită Împrejurare, de multe ori Închipuită: stând În fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ciudat, cu cât avea mai multe mustrări de cuget, cu atât suspiciunea sa față de Mathilda se amplifica. Dacă făcuse el o astfel de orgie, era posibil ca, la rândul ei, Mathilda, văzând că Noimann a dispărut de acasă, să fi aranjat una și mai și... Gândindu-se la petrecerea de la cimitir, stomatologul se Întrebă dacă tigvele În care Își turnaseră șampanie, coniac și alte băuturi și pe care apoi le umpluseră cu mucuri de țigară rămăseseră la locul lor sau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Victorița (trăgându-se de urechi): Și tu unde vezi la mine varză murată? Dana: Ștergi.. . “ciolănoasă și deșirată”? Victorița: Și tu ștergi ,,față lătăreața”? Dana (rugător): Șterge tu mai întâi. Victorita: Ba tu. Dana: Bine. Nu vrei? Las’că te aranjez eu... Din punct de vedere sufletesc...” (apucă tocul) Victorița: Ce vrei să mai scrii? Dana: O să scriu că ești o.. .o. .egoistă. Victorița: și eu am să scriu că în orele de română scrii la mate! Și copiezi temele! Dana
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Se apropie bunica. Bunica: Trezește-te, copile! Copilul (Se întinde.): Bunico, știu sfârșitul poveștii! Bunica: Da? Care este? Copilul: Mâine este Crăciunul, ziua nașterii lui Hristos! Bunica: Iar azi e ziua Ajunului și vor veni colindători. Copilul: Hai bunică să aranjăm casa, ca să-i primim cum se cuvine! Fundal muzical de final CRĂCIUNUL Scenetă în șapte acte. Personajele (în ordinea intrării în scenă)sunt: Fecioara Maria, Îngerul Gavril, Iosif, cei trei păstori, femeia din Betleem, împăratul Irod alături de cei doi sfătuitori
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și-l arată cu degetul pe unul dintre colegii lui care Încearcă să-și lustruiască pantofii cu colțul unei pături. E un zdrahon cu figură bleagă și plin de coșuri. Când Își aude porecla aruncă pantoful și se preface că aranjează pătura pe pat. „Cine, mă?“ - Întreabă pedagogul zâmbind și el acum. „Bazdrângu“, zic toți cei din cameră și chicotesc, se bucură că pedagogul le face jocul. „Care-i ăla, mă?“ Ceilalți râd. Pedagogul se adresează celui poreclit Bazdrângu. „Vasile, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
camera lui, Grințu descoperă brusc culorile vii ale peisajului care se vede prin fereastra acum deschisă. Înseamnă că geamurile erau Într-adevăr foarte murdare. Îi privește o vreme pe cei doi care se grăbesc să termine de făcut curat. Au aranjat Între timp toate cearșafurile cu ștampila L.M.F. Într-un singur teanc sub masă, au spălat ceștile, chiuveta și au Încercat să spele și geamurile. Au măturat și au spălat linoleumul. — Pătura aia de pe pat ați scuturat-o? — Da, tov pedagog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-l vadă pe Însoțitor. Faceți cunoștință! - zice Albu. — Pârvu! - zice noul venit. — Grințu. - spune Grințu strângându-i mâna. Stai jos! - zice Albu arătându-i un scaun lui Pârvu. El se așază pe pat. Grințu ia celălalt scaun și și-l aranjează lângă fereastră. Cât mai stau de vorbă, Grințu se uită mai mult afară. Pârvu e un băiat de vreo 23 de ani. A dat de mai multe ori examen la facultate și n-a reușit mare lucru. Acum a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din spate să nu-i cadă peste ceafă. Pentru asta ținu spinarea cât mai dreaptă și capul ridicat, așa că putu citi Întreg textul panoului În timp ce-și sufleca pantalonii. Cum n-avea nici o treabă la acel dispensar comunal, Își aranjă dintr-o singură mișcare rucsacul și porni mai departe prin mijlocul drumului plin de noroi. „Ștalap, ștalap!“ - făceau pantofii lui de sport prin mocirlă. S-ar fi zis că-i face plăcere să se murdărească, dar, de fapt, el mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]