13,069 matches
-
prin integrarea lor în structura laxă a khaganatului avar, unde au îndeplinit anumite rosturi politico-militare în teritoriile mai greu de controlat de avari. În aceste condiții, este explicabilă extinderea ariei lor de instalare din Câmpia Tisei în nord-vestul Daciei, în interiorul arcului carpatic până la Mureș. Așezările lor de pe teritoriul de azi al României și Ungariei, ca și necropolele descoperite sunt dovezi în acest sens. Nu mai este însă o lume pur germanică, ca înainte de 567, deși s-au păstrat elemente tradiționale de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
începutul secolului al X-lea. În cele din urmă, ungurii preiau controlul voievodatului. Gelou domnea peste "țara ultrasilvană" (terra ultrasilvana), supușii lui, vlahi (români) și slavi, au avut de suferit de pe urma pecenegilor, iar luptătorii săi nu aveau săbii, ci doar arcuri și săgeți. Cronica îl numește pe Gelou "dux Blacorum" și apoi "dux ultrasilvanus"-acesta se opune la Porțile Meseșului și la râul Almaș, fiind apoi ucis. Reședința sa era pe Someș, la Dăbâca (Cluj), iar supușii săi s-au subordonat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ai stepei, sau răzvrătiți împotriva lor, slavii înaintează în mase compacte spre sud. Sub urmașii lui Justinian, întreaga regiune de la est de Carpați și până la Dunăre devenise o Slavinia, după ce anterior fusese o Gotia! Toponimia dovedește faptul că slavii trecuseră arcul Carpaților și pătrunseseră până în Transilvania, iar avangarda lor avea să asedieze după puțin timp Salonicul. Acest val slav care a inundat întreaga regiune sud-dunăreană, în secolul al VII-lea (după 602), "cu o forță de neînvins", părea că va mătura
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
substrat etnic pe daco-geți. În această zonă, romanizarea a dat naștere limbii daco-romane, ulterior române. Poporul român își are obârșia în zona (ramura) carpato-dunăreană, care alcătuiește o unitate etnică și teritorială ce corespunde vechii vetre dacice. Această ramură (arie) include arcul carpatic (Dacia traiană) și valea Dunării (Moesia, Sciția Minoră, Dacia Ripensis și Dacia Mediterranea, Dardania, Panonia Inferior). În interiorul acestei arii s-a născut poporul român. Faptul că la Dunărea traco-romană nu s-au format două popoare romanice, unul la nord
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
staul (stabulum), pășune (pastionem), lapte (lactis), muls (mulgere), chiag (coagulum), cașul (caseum), unt (unctum), coraslă (colostra), frupt (fructus). În agricultură: albină (albina), miere (mele), ceară (cera), fagure (favulus), păstură (pastura). Termeni cu înțeles militar: oaste (hostis), cetate (civitas), spadă (spatha), arcul (arcus), săgeată (sagitta), coif (cufea), ghioaga (clova), măciuca (matteuca). În organizarea socială și de stat avem puțini termeni (abundă cei slavi): domn (dominus), jude (judex). Observăm că predomină termenii agro-pastorali, ceea ce indică o populație sedentară, stabilă în nordul Dunării.60
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se aflau aici slujitori care încasau dările de la locuitori (populație) și judecau neînțelegerile dintre supușii lor. Armele folosite de cetele militare, în secolele X-XI, erau: coifuri de piele sau metal, scuturi sau paveze, cămăși de zale sau veste de piele, arcuri și săgeți, săbii, topoare de luptă, sulițe, lăncii, arbalete. Pentru asedierea cetăților se foloseau baliste și catapulte ce provocau distrugeri și incendii. Ca materiale inflamabile erau utilizate uleiul, sulful, petrolul, asfaltul. Aceste arme erau întrebuințate, în aceste secole, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vedere cele de mai sus, papa îl împuternicește pe episcopul cumanilor să orânduiască un păstor catolic pentru români. Din această scrisoare, datată 1234, document major al istoriei noastre medievale, răzbate o lume românească vie, autentică, organizată politic și bisericesc, în jurul arcului carpatic, dar nu numai acolo. Papa se arată îngrijorat de fragilitatea episcopatului catolic cuman, împlântat pe teritoriul extracarpatic, ce părea un pământ al nimănui. De mare însemnătate se dovedește faptul că această societate românească era organizată sub aspect politic și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
doua jumătate a secolului al XI-lea (1068), a dus la extinderea teritorială a regatului Ungariei pe văile râurilor Someș, Mureș și Târnave, pe care le-au organizat sub aspect politic și administrativ. Dar regalitatea "apostolică" avea să întâmpine în interiorul arcului carpatic împotrivirea populației românești, de aceea au fost atrași fruntașii localnicilor, acei voievozi, duci, cnezi ai românilor. În încercarea de a suprapune peste organismele tradiționale ale populației românești pe cele feudale ungare, documentul menționează, la 1111, pentru prima dată în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Comarnic, ce ar proveni de la numele întemeietorilor lor, oricare ar fi originea acestora, ce poate fi foarte veche, ci se află mai adânc, în obiceiuri, deși ele par a fi o datină curat românească. Astfel, caii iuți, meșteșugul tragerii cu arcul vin de la cumani, înainte de o altă inițiere a autohtonilor (români) prin tătari. Din această conviețuire, mai strânsă și mai cuprinzătoare decât aceea cu pecenegii, au provenit și acele nume din Codex cumanicus recunoscute ca românești, Umul, Gubul, Olaka. Ca împrumut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care "domnește" și "decât care nu poate fi o putere mai mare". Și este, în sfârșit, exemplul hanului cuman, stăpân de la munte la mare, precum de la acești cumani, mai mult decât de la tătari, este preluată deprinderea ostașilor și vânătorilor cu arcul. Să vedem care era harta (întinderea) Țării Românești. Într-o lume de văi, în care românii trăiseră până atunci răzlețiți în "țări", valea Argeșului a ajuns să-și impună voievodul, "care este acum domn român, cu tendința de a ocupa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei, fără știrbirea statutului țării. Iorga subliniază că întâiul act politic al statului, acum definitiv închegat, ni-l dezvăluie un izvor bizantin, care vorbește de "masageții", "alanii" formați la școala celorlalți "sciți", tătarii, învățând de acolo felul de luptă cu arcul a adevăraților mongoli. Numele "ungrovlahilor", ca putere politică și militară, apare numai la istoricul (împărat) bizantin, Ioan Cantacuzino, în 1322, când un conducător bulgar, Voisil, în luptă cu bizantinii recurge la ajutorul "ungrovlahilor" și chiar la "sciții" (tătarii), iar învățatul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1.4. Economia de rețea" Economia de rețea reprezintă fenomenul de reducere a costurilor de operare a unei rețele, datorită unei combinații favorabile a distribuției nodurilor și a caracteristicilor lor, corelată cu caracteristicile elementelor de legătură dintre noduri, adică a arcelor. Conceptul este denumit în limba engleză network economies, network externalities sau economy of density, etichete care oferă, la o traducere literală în română, o imagine intuitivă a caracteristicilor esențiale ale fenomenului: economie de rețea, externalități de rețea, respectiv economie de
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
ar fi asigurările, care sunt remodelate în funcție de mărimea rețelei create. În cazul transporturilor se observă în mod deosebit efectele economiei de rețea. Este demn de reținut faptul că reducerea costurilor e influențată de creșterea frecvenței cu care se parcurge un arc, mai degrabă decât de creșterea „debitului”, adică a volumului transportat într-o cursă (vezi studiul de caz I, dedicat firmei Atlassib). După trecerea în revistă a unor experiențe asociate unor firme ce utilizează economia de rețea și după o refiltrare
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
Lusk, E.F., Oliver, B.L. (1974), „Perceived Importance of «Social Goals» in Business Oorganizations”, Omega, vol. 2, nr. 4, pp. 553-556 Lynch, R. (2000), Corporate Strategy, Pearson Education Ltd., Upper Saddle River, NJ, trad. în limba română (2002), Strategia corporativă, Editura ARC, Chișinău. Mason, E.S. (1960), The Corporation in Modern Society, Harvard University Press, Cambridge, MA. Migliore, R.H. (1990), Strategic Planning and Management, Nichols/GP Publ, East Brunswick, NJ. Mintzberg, H. (1978), „Paterns in Strategy Formation”, Management Science, vol. 24, nr. 9
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
propria-i frământare sufletească, veritabilă luptă între credință și tăgadă, provocată de imensa suferință umană. O altă schiță, Revenire, relatează o întâmplare ce probează personajului-narator infinita reîntrupare a sufletelor, iar câteva „inscripții pe cristalul de gheață” se desfășoară poematic pe arcul unei simțiri delicate, subtile. În schimb, Subiect de nuvelă și îndeosebi Truică șefu arată o înclinație spre zugrăvirea unui personaj și a unui mediu. Pe această traiectorie se plasează și Conu Enake considerat „roman comprimat”, „cu cheie”, întrucât trimite fără
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
ziua/ și văd numai grâul pe câmpul tăcut/ pe unde trecură odată călcând în picioare o frunte.” Restructurarea lirică este și mai evidentă în volumele publicate în deceniul opt - Poeme florivore (1972), Starea de urgență (1972; Premiul Uniunii Scriitorilor) și Arcul biologic (1974) -, când limbajul emfatic și sarcasmul lasă loc unui lirism interiorizat și mai profund. C. a scris și proză: nuvele - La trântă cu munții (1949), Candidatul (1950), povestiri - Pâinea păcii (1951) și romane, cel mai semnificativ, Cazul doctor Udrea
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
de la Ipotești: două episoade, București, 1957; Cazul doctor Udrea, București, 1959; Baritina, București, 1965; ed. (Când simți cum moare vântul), București, 1972; Poezii, București, 1969; Poeme florivore, București, 1972; Starea de urgență, București, 1972; Strigoaica și casa nebună, București, 1973; Arcul biologic, Cluj-Napoca, 1974; Tout espoir sera puni, tr. Maura Barbul, Paris, 1984. Traduceri: Isadora Duncan, Viața mea, București, 1946 (în colaborare cu Geo Dumitrescu); Lehel Szeberenyi, Se urnesc munții , București, 1954 (în colaborare cu Francisc Munteanu); Antoine de Saint-Exupéry, Micul
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
și aplicate moderne, București, 1977, 43-50; Dan Grigorescu, Istoria unei generații pierdute: expresioniștii, București, 1980; Marco Cugno, Marin Mincu, Poesia romena d’avangardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980; [Constructivismul], REVR, 1981, 10-12, MS, 1990, 3-4, „Arc”, 1995, 2 (numere speciale); Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, passim; Emilian I. Constantinescu, Studii literare, îngr. și pref. Cristian Popescu, postfață Șerban Cioculescu, Cluj-Napoca, 1983, 178-295; Adrian Marino, Littérature roumaine - Littératures occidentales. Rencontres, București, 1982
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
redacției”, ținută de Ștefan Aug. Doinaș, în revista „Familia” din Oradea. Colaborează cu poeme, eseuri și texte critice și teoretice la revistele „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Caiete critice”, „22”, „Sfera politicii”, „Noua gazetă de Vest”, „Contrapunct”, „Dilema”, „Arc”, „Luceafărul” ș.a. În 1984 debutează editorial cu volumul de eseuri Emil Botta sau Despre frontierele inocenței, pentru care a fost distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor și cu Premiul „G. Călinescu” pentru cea mai bună carte de critică
CRISTEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]
-
practic Pentru a treia oară în ultimele 5 minute, învățătoarea a trebuit să îi spună lui Jeremy, elev în clasa a patra, să stea la locul lui și să își țină mâinile pe lângă el. Băiatul se poartă de parcă ar avea arcuri la picioare. Nu merge, ci sare; nu stă jos, ci se chinuie să șadă. Și nu doar activitatea motorie îl diferențiază de restul clasei, ci și cea verbală. Vorbește în permanență. Nu rezistă tentației de a-și împărtăși ideile, fie
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
din Capitală cu un act din Apus de soare de Delavrancea (avându-l pe George Calboreanu în rolul principal) și cu o piesă a lui B., ultimele cinci tablouri ale „epopeii dramatice” Simfonia patetică (prelucrare a unui mai vechi text, Arcul de triumf). În 1978 adresează o scrisoare-mărturisire Colocviului național de literatură dramatică, în care își reneagă o parte a operei, recunoscând a fi fost supusă clișeelor ideologice și dogmatice. Notorietatea căpătată de B. imediat după 1944 în „noua dramaturgie” se
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
beneficiul unui inventar de idei propriu epocii, a câtorva elemente dramatice de succes: atmosfera electorală care se încheie în concordie generală, liricizarea psihologiei omului simplu, „recuperarea” unor intelectuali onești, finalul optimist. Altă serie tematică - Pentru fericirea poporului (devenită Anii negri), Arcul de triumf (transformată în Simfonia patetică), Viața unei femei - evocă „anii de luptă a comuniștilor în ilegalitate și imediat după instaurarea puterii populare”. Câteva personaje, articulate ingenios, în fond cu o inteligență a manipulării ieșită din comun, sunt cel puțin
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
a popoarelor nu poate fi înfrântă, București, 1951; Pentru fericirea poporului (în colaborare cu Nicolae Moraru), București, 1951; Bulevardul împăcării, București, 1952; Iarbă rea, București, 1952; Pamflete, București, 1952; Cântecul libertății, București, 1953; Teatru, București, 1953; Mielul turbat, București, 1954; Arcul de triumf, București, 1955; Recolta de aur, București, 1957; Rețeta fericirii sau Despre ceea ce nu se vorbește, București, 1957; Teatru, I-II, București, 1959; Fii cuminte, Cristofor!, București, 1965; Comedii, București, 1967; Poezii, București, 1968; Opinia publică. 5 comedii, pref.
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
laudă Dumnezeirii - în transcrieri vehemente ale suferinței și derelicțiunii: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!” Așteptarea răzvrătită, reproșul aduc Psalmii aproape de amarele tânguiri ale lui Iov. Specific argheziene sunt și accentele de trufie provocatoare, rivalitatea cu Atotputernicul: „Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!” Totuși, ieșirea din seria comună a ispitelor „ușoare și blajine”, spre încercarea ultimă, este aleasă pentru a da o forță de șoc mai mare supunerii: „Ți-am auzit cuvântul zicând că nu se
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
din București. În 1982 părăsește România și, după șapte luni de lagăr în Germania, emigrează în Australia. Lucrează ca regizor și scenarist la Melbourne, predă la Australian Film, Television and Radio din Sydney. A publicat în „Vatra”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Arc”. O relație oarecum paradoxală face ca abia cea de-a doua carte publicată de B., romanul Scrisori către Monalisa (1999), să atragă atenția asupra calităților autoarei de proze scurte din volumul Încă un minut cu Monica Vitti (1998). Dacă romanul
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]