3,682 matches
-
de suprafață este fotografia aeriană. Aceasta permite identificarea unor situri arheologice datorită diferențelor de culoare a solului sau a diferențelor din cadrul vegetației. În utimii ani a luat amploare folosirea imaginilor oferite de sateliți sau sistemul GIS. Cercetarea de suprafață în arheologie utilizează și cercetări geofizice. Cea mai utilizată metodă este magnetometria. Această metodă utilizează un aparat numit magnetometru care identifică deviații ale câmpului magnetic cum ar fi de exemplu obiecte de metal, structuri de piatră, de chirpici sau chiar gropi, fiind
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
metal, structuri de piatră, de chirpici sau chiar gropi, fiind capabil să genereze o hartă a ariei cercetate. Se mai utilizează la o scară mai mică rezistivitatea electrică sau detectoarele de metale. Cercetarea arheologică propriu-zisă o reprezintă șantierul arheologic. În arheologia modernă săpătura arheologică se face prin colectarea tuturor materialelor descoperite în raport cu poziția lor pe verticală (poziția stratigrafica) și orizontală dar și asocierea lor cu complexele arheologice descoperite. Asocierea poziției verticale și orizontale a obiectelor descoperite se face și în raport cu obiectele
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
de date. Cea mai simplă și răspândită metodă este metodă tipologica a studierii artefactelor. La această se adaugă studiul asupra oaselor, semințelor de plante sau a polenului colectat, folosind tehnici ale zooarheologiei, palobotanicii etc. Nu există o singură teorie a arheologiei, chir și definițiile sunt puternic disputate. Până la mijlocul secolului XX și a introducerii tehnologiei în cercetarea arheologică, există un consens în sensul că arheologia este practic legată de istorie sau antropologie. Prima etapă majoră în teoria arheologiei poate fi considerată
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
sau a polenului colectat, folosind tehnici ale zooarheologiei, palobotanicii etc. Nu există o singură teorie a arheologiei, chir și definițiile sunt puternic disputate. Până la mijlocul secolului XX și a introducerii tehnologiei în cercetarea arheologică, există un consens în sensul că arheologia este practic legată de istorie sau antropologie. Prima etapă majoră în teoria arheologiei poate fi considerată tocmai acesta etapă denumită arheologie cultural-istorică, dezvoltată pe parcursul sfârșitului de secol XIX și începutul secolului XX. În anii 60, un numar de tineri arheologi
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
singură teorie a arheologiei, chir și definițiile sunt puternic disputate. Până la mijlocul secolului XX și a introducerii tehnologiei în cercetarea arheologică, există un consens în sensul că arheologia este practic legată de istorie sau antropologie. Prima etapă majoră în teoria arheologiei poate fi considerată tocmai acesta etapă denumită arheologie cultural-istorică, dezvoltată pe parcursul sfârșitului de secol XIX și începutul secolului XX. În anii 60, un numar de tineri arheologi americani, cum ar fi Lewis Binford, s-au opus paradigmelor istoriei culturale. Ei
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
puternic disputate. Până la mijlocul secolului XX și a introducerii tehnologiei în cercetarea arheologică, există un consens în sensul că arheologia este practic legată de istorie sau antropologie. Prima etapă majoră în teoria arheologiei poate fi considerată tocmai acesta etapă denumită arheologie cultural-istorică, dezvoltată pe parcursul sfârșitului de secol XIX și începutul secolului XX. În anii 60, un numar de tineri arheologi americani, cum ar fi Lewis Binford, s-au opus paradigmelor istoriei culturale. Ei au propus "New Archaeology" ("noua arheologie"), care trebuia
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
etapă denumită arheologie cultural-istorică, dezvoltată pe parcursul sfârșitului de secol XIX și începutul secolului XX. În anii 60, un numar de tineri arheologi americani, cum ar fi Lewis Binford, s-au opus paradigmelor istoriei culturale. Ei au propus "New Archaeology" ("noua arheologie"), care trebuia să fie mai „științifică” și mai „antropologica” în care ipotezele pot fi testate și cu o metoda științifică mai bine pusă la punct. Acest curent s-a dezvoltat foarte mult devenind arheologia procesuală (processual archaeology). În anii 80
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
Ei au propus "New Archaeology" ("noua arheologie"), care trebuia să fie mai „științifică” și mai „antropologica” în care ipotezele pot fi testate și cu o metoda științifică mai bine pusă la punct. Acest curent s-a dezvoltat foarte mult devenind arheologia procesuală (processual archaeology). În anii 80, a apărut o nouă mișcare în special în rândul arheologilor britanici cum ar fi:Michael Shanks, Christopher Tilley, Daniel Miller, si Ian Hodder. Ei pun sub semnul întrebării apelurile procesualismului la știință și imparțialitate
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
fi:Michael Shanks, Christopher Tilley, Daniel Miller, si Ian Hodder. Ei pun sub semnul întrebării apelurile procesualismului la știință și imparțialitate iar în același timp măresc importantă relativismului în cercetarea arheologică. Acest curent în cercetarea arheologică va deveni cunoscut că arheologie post-procesuală. În orice caz acesta nouă mișcare a fost criticată de procesualiști pentru că știrbește într-o oarecare măsură rigoarea științifică. Validitatea ambelor direcții în teorie este încă subiect de dezbatere. Teoria în arheologie este în prezent influențată de o serie
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
în cercetarea arheologică va deveni cunoscut că arheologie post-procesuală. În orice caz acesta nouă mișcare a fost criticată de procesualiști pentru că știrbește într-o oarecare măsură rigoarea științifică. Validitatea ambelor direcții în teorie este încă subiect de dezbatere. Teoria în arheologie este în prezent influențată de o serie de curente științifice: evoluționism, fenomenologie, postmodernism, „agency theory”, arheologie cognitivă, funcționalism, arheologia genului, arheologie feministă și teoria sistemelor în arheologie.
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
fost criticată de procesualiști pentru că știrbește într-o oarecare măsură rigoarea științifică. Validitatea ambelor direcții în teorie este încă subiect de dezbatere. Teoria în arheologie este în prezent influențată de o serie de curente științifice: evoluționism, fenomenologie, postmodernism, „agency theory”, arheologie cognitivă, funcționalism, arheologia genului, arheologie feministă și teoria sistemelor în arheologie.
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
procesualiști pentru că știrbește într-o oarecare măsură rigoarea științifică. Validitatea ambelor direcții în teorie este încă subiect de dezbatere. Teoria în arheologie este în prezent influențată de o serie de curente științifice: evoluționism, fenomenologie, postmodernism, „agency theory”, arheologie cognitivă, funcționalism, arheologia genului, arheologie feministă și teoria sistemelor în arheologie.
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
știrbește într-o oarecare măsură rigoarea științifică. Validitatea ambelor direcții în teorie este încă subiect de dezbatere. Teoria în arheologie este în prezent influențată de o serie de curente științifice: evoluționism, fenomenologie, postmodernism, „agency theory”, arheologie cognitivă, funcționalism, arheologia genului, arheologie feministă și teoria sistemelor în arheologie.
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
științifică. Validitatea ambelor direcții în teorie este încă subiect de dezbatere. Teoria în arheologie este în prezent influențată de o serie de curente științifice: evoluționism, fenomenologie, postmodernism, „agency theory”, arheologie cognitivă, funcționalism, arheologia genului, arheologie feministă și teoria sistemelor în arheologie.
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
acorde „visătorului” încă o stagiune de excavări, timp suficient să termine sectorul care rămăsese încă necercetat. Pe 3 noiembrie 1922 săpăturile și-au reluat cursul și, deja în cea de-a doua zi a văzut lumina scara unui mormânt necunoscut. Arheologii, ajunși curând la intrarea în mormânt, au constatat - plăcut surprinși - că sigiliile de la intrare erau intacte ceea ce însemna că în decursul mileniilor mormântul n-a fost violat de nimeni. Lordul Carnarvon, în acel moment în Anglia, a fost chemat imediat
George Herbert () [Corola-website/Science/307003_a_308332]
-
în orașul Huși, și a fost înmormântat lângă altarul Catedralei Episcopale. În prezent, o stradă din municipiul Bârlad poartă numele episcopului Iacov Antonovici. De asemenea, a publicat articole și dări de seama în revistele “"Biserica Ortodoxă Română"“, ”"Revista pentru istorie, arheologie și filologie"" (editată de Grigore Tocilescu), “"Făt Frumos"” din Bârlad, “"Miron Costin"” din Bârlad, “"Răzeșul"” din Bârlad ș.a. http://www.worldcat.org/identities/np-antonovici%20barladeanu,%20iacob/ http://viaf.org/viaf/89037779/#Antonovici, I.
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
doctoratul în etnologie-sociologie a culturii în 1944 (validat în 1947), cu teza Troița, o problemă de mitologie română, din care va publica prima parte, Coloana cerului, în 1972. Din 1958 a fost cercetător și șef de sector la Institutul de Arheologie din București, cercetător și șef de sector la Institutul de Istoria Artei (din 1960), cercetător și șef al Secției etnografice (din 1967) la Institutul de Etnografie și Folclor, ale Academiei Române. Face parte din Instituto Internazionale di Sociologia (Roma, 1965), Union
Romulus Vulcănescu () [Corola-website/Science/307083_a_308412]
-
această calitate, a ridicat școala pe care o conducea la nivelul cerințelor vremii. A inițiat "Masa studenților" pentru elevii săraci, a încurajat excursiile școlare și practicarea sporturilor, construind chiar un patinoar în curtea școlii. A înființat muzeele de numismatică, de arheologie, de filologie, estetică și bibliotecile de clasă, a completat laboratoarele cu aparate noi de fizică. Între 1894-1915 a fost inspector șef al școlilor din Brașov. A inițiat editarea colecției “Biblioteca teatrală” la Brașov și a pus piatra de temelie a
Virgil Onițiu () [Corola-website/Science/307085_a_308414]
-
Iași, specializat pe genealogia familiei Prâjescu din satul Stolniceni). Devine membru corespondent al Academiei Române din 1919 și membru onorific al „Comisiei Monumentelor Istorice” (la recomandarea lui Nicolae Iorga). În 1921, împreună cu istoricul Gheorghe Ghibănescu au înființat „Societatea de Istorie și Arheologie” din Iași. Zotta a desfășurat o bogată activitate publicistică bazată în primul rând pe tezaurul documentar al țării, adunat în depozitele Arhivelor Statului. Astfel sub egida Societății de Istorie și Arheologie, în luna octombrie a aceluiași an a început să
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
istoricul Gheorghe Ghibănescu au înființat „Societatea de Istorie și Arheologie” din Iași. Zotta a desfășurat o bogată activitate publicistică bazată în primul rând pe tezaurul documentar al țării, adunat în depozitele Arhivelor Statului. Astfel sub egida Societății de Istorie și Arheologie, în luna octombrie a aceluiași an a început să apară la Iași revista "Ioan Neculce" în care se tipăreau studii și documente elaborate de el, G. Ghibănescu, Teodor Burada, Nicolai Andriescu-Bogdan și alții. În revista "Ioan Neculce", în toate numerele
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
un arheolog român, membru de onoare al Academiei Române. Prin studiile universitare la București apoi, în 1940, doctoratul la Atena sub conducerea marelui savant G. A. Sotiriou, în limba greacă, cu tema altarului paleocreștin, a devenit cel mai mare specialist în arheologie creștină din România și din sud-estul Europei. S-a adăugat experiență câștigată la Romă că bursier (1941-1942) al Academia di România și apoi specializarea la Berlin (1943-1944). Revenit în țară, a devenit membru al Muzeului Național de Antichități (MNA), cu
Ion Barnea () [Corola-website/Science/307089_a_308418]
-
al Academia di România și apoi specializarea la Berlin (1943-1944). Revenit în țară, a devenit membru al Muzeului Național de Antichități (MNA), cu cercetări arheologice la fortificația romano-bizantină Dinogetia (din 1946). MNA, din 1956, devine secție a noului Institut de Arheologie al Academiei Române, unde Ion Barnea și-a continuat activitatea chiar și după pensionarea forțată la doar 62 ani, în 1975. În 1968 i s-a încredințat conducerea cercetărilor arheologice de la complexul român Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constantă), până în 1987. Între
Ion Barnea () [Corola-website/Science/307089_a_308418]
-
cond. Științific Acad. Virgil Vătășianu) 2. Specializări · 1971: Curs de civilizație și cultură bizantina, Ravenna, Italia · 1977, 1978, 1980, 1981, 1984: Cursuri de civilizație bizantina, Bari, Italia Experiența științifică și profesională Evoluție profesională: · 1966-1990: Cercetător Științific, Institutul de Istorie și Arheologie, Cluj-Napoca · 1990-1992: Cercetător principal. III, Director adj., Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca · 1992-1994: Cercetător principal ÎI · 1992-prezent: Director Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca · 1993-prezent: Membru corespondent al Academiei Române · 1994-prezent: Cercetător principal I, Director la Institutul de
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
civilizație și cultură bizantina, Ravenna, Italia · 1977, 1978, 1980, 1981, 1984: Cursuri de civilizație bizantina, Bari, Italia Experiența științifică și profesională Evoluție profesională: · 1966-1990: Cercetător Științific, Institutul de Istorie și Arheologie, Cluj-Napoca · 1990-1992: Cercetător principal. III, Director adj., Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca · 1992-1994: Cercetător principal ÎI · 1992-prezent: Director Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca · 1993-prezent: Membru corespondent al Academiei Române · 1994-prezent: Cercetător principal I, Director la Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca Activitate didactica · din 1990: Conducător
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
civilizație bizantina, Bari, Italia Experiența științifică și profesională Evoluție profesională: · 1966-1990: Cercetător Științific, Institutul de Istorie și Arheologie, Cluj-Napoca · 1990-1992: Cercetător principal. III, Director adj., Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca · 1992-1994: Cercetător principal ÎI · 1992-prezent: Director Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca · 1993-prezent: Membru corespondent al Academiei Române · 1994-prezent: Cercetător principal I, Director la Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca Activitate didactica · din 1990: Conducător Științific de doctorat în istorie, specializarea istoria artei, Universitatea Babeș-Bolyai · 1990: Cursuri la
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]