17,527 matches
-
rezultatetc "Reforma economică\: între așteptări și rezultate" Căderea economieitc "CĂderea economiei" Era de așteptat ca restructurarea economiei să fie însoțită de anumite regrese. Se considera însă că acestea vor fi relativ reduse atât ca nivel, cât mai ales ca durată. Arhitecții strategiei tranziției nu se așteptau la o cădere brutală și de lungă durată a economiei. Evoluția economiei s-a plasat, timp de mai bine de 10 ani de tranziție, într-un șocant decalaj între așteptările conținute în programele de schimbare
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
1999) propune cel mai incitant termen pentru evenimentele din decembrie 1989 din România, pe care le definește astfel: a fost vorba despre o „lovitură de stat revoluționară precedată de o revoltă a populației din diferite orașe ale țării, pe care arhitecții loviturii de stat o provocaseră pentru ca mai apoi să o folosească pentru promovarea obiectivelor lor specifice” (p. 11 - s.m.). Autoarea creditează revoluția (provocată, stimulată), considerând că Armata și Securitatea au susținut, parțial, revolta (de altfel, termenul „revoltă” este cel preferat
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
nu faci dintr-o inovație un produs finittc " Atunci când nu faci dintr‑o inovație un produs finit" „Suntem prinși fără scăpare În acest Ev Mediu doar din cauza felului În care am fost programați să gândim.” R. Buckminster Fuller, inventator și arhitect Să zicem că ați candidat pentru un post, iar una dintre condițiile de angajare este să aveți abilitatea de a veni cu câte 200 de idei noi În fiecare an. Ați fi În stare să acceptați postul respectiv? Este o
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
municipiului București, al orașului și comunei; 7) șef serviciu; 8) șef birou. C. Funcții publice de execuție 1) consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector; 2) referent de specialitate; 3) referent. II. Funcții publice specifice A. Funcții publice de conducere 1) arhitect-șef. B. Funcții publice de execuție 1) inspector de concurență; 2) inspector vamal; 3) inspector de muncă; 4) controlor delegat; 5) expert în tehnologia informațiilor și a telecomunicațiilor; 6) comisar. C. Alte funcții publice specifice 1) manager public. 4.3
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
complexe și numeroase, nefiind întotdeauna echivalente (nitul, lumenul etc.), sau derivă uneori din unități arbitrare, cum ar fi candela (lat. candela). Este mai bine să adoptăm o unitate de măsură ce corespunde unor referințe curente (de exemplu, luxul utilizat de arhitecți). Iluminarea cu un bec de 75 W aflat la un metru deasupra noastră dă 100 de lucși. Iată câteva cifre în raport cu acest „standard” practic: Vreme însorită 100 000 de lucși Cer înnorat 10 000 de lucși Aproape de o fereastră într-
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
fleuri = „înflorit” (n. trad.). În fr., train à grande vitesse = „tren de mare viteză” (n. trad.). De ce obiectele îndepărtate vi se par mai mici? Legea optică și perspectiva În timpul Renașterii, în Italia, cei care pictau decorurile de teatru, iar apoi arhitecții au devenit conștienți de perspectivă, adică de faptul că obiectele se văd din ce în ce mai mici, pe măsură ce se îndepărtează. Pictorul, inginerul și savantul Leonardo da Vinci (1452-1519) a descris cu o mare precizie acest fenomen în tratatul său despre Arta picturii. Probabil
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
de preocupări nu prezic mai bine (o corelație mai mică de 0,25 este neglijabilă) adecvarea profilului unei persoane pentru un loc de muncă. În general, aptitudinile intelectuale prezic cel mai bine reușita într-un domeniu. Ce contează dacă un arhitect sau un inginer este timid sau extravertit, atât timp cât este genial în ceea ce face? De altfel, deseori suntem dezamăgiți atunci când citim biografiile unor celebrități al căror caracter din viața de zi cu zi nu se prezintă la înălțimea producțiilor lor artistice
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
senzația de a fi veșnic în călușei. Caut orizonturi acoperite, care să-mi dea iluzia a sta pe un teren ferm. Dumneata poți să râzi, un om ca mine, care se izolează, vede universalul și ignorează particularul. De altfel sunt arhitect, ca să construiesc am nevoie de o siguranță minimă, vederea asta a învîrtirii mă demoralizează. Cum am să construiesc eu pe o bilă care zboară în aer? Hotărât, nu mai ies seara. Mă scol de dimineață, lucrez în casă cu geamul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viață! - Canalia! șopti amabil doamna Valsamaky. - Domnule, ești nedrept! protestă râzând Gaittany fără să treacă la apărare. Dan Bogdan, mușcîndu-și puțin buza, interveni academic: - Eu cred că Ioanide lucrează, are planuri. Îl socotesc,după umila mea părere, cel mai mare arhitect pe care l-am avut. - Da, domnule, confirmă entuziast Gaittany, plin de o mulțumire personală. - Așa cred și eu, adăugă mult mai moale Andrei Gulimănescu. Gura lui ședea mereu crispată într-o sforțare de a prinde opinia cea mai răspândită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a se despărți de tablouri și adesea visa utopic să distrugă pe proprietari și să confiște imobilele construite de el. Probabil că întîmplarea cu aruncarea afară pe trotuar se datora unui conflict cu un client puțin rafinat, care, văzând că arhitectul întîrzie să părăsească locuința la termenul convenit, îl scosese brutal din casă. - Eu nu l-am văzut niciodată cu nevasta! observăGulimănescu. - E o femeie foarte fină, zise Pomponescu, bucuros aacorda merite soției și a le scădea pe ale soțului. - Elvira
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
își dădu seama de imprudență și, femeie avizată, dădu înapoi. - Să lăsăm oamenii în pace! Nimeni nu poate pătrunde secretele alcovurilor. Ioanide e un om original, e șarmant, ce mai vorbă! Și povesti cum într-o zi venise la ea arhitectul cu buzunarele pline de cireșe amare din speța acelora cărnoase, sangvinolente și tot așa de dulci precât de amărui. "Madam Farfara, zisese el (doamna Valsamaky iscălea Angela Valsamaky, născută Farfara), am să-ți spun un secret: am mâncat din bunica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un gest de elogiu cu semnificația "v-am spus că Ioanide e plin de spirit", apoi, semnalând mișcarea imperceptibilă de persiflare a gurii lui Pomponescu, care avea aerul să spună că Ioanide bate câmpii, întrerupse parabola degetelor și moderă zâmbetul. Arhitectul își turnă în ceașcă un ceai de culoarea rozei, limpede ca un alcool, și aruncă în el cu un clește de argint o mică bucată cubică de zahăr foarte dur. Privind cum se ridică din ea o crizantemă eterică de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai avea parfum biologic, mirosea a coIonie și a cold cream. Își ascundea involuția cu procedee chimice. Prin mâneca ei de dantelă neagră, lui Ioanide i se păru a distinge un braț violaceu și flasc. Ca și când ar fi ghicit gândurile arhitectului, madam Valsamaky își ținea mâinile mai mult pe sub masă, așezîndu-se în poziții avantajoase și studiate. - Smochinele dau apendicită, avertiză inocent GonzalvIonescu, neintuind nici una din reflecțiile subtile ale arhitectului. Acesta îi aplică imediat, mental, calificativul "dobitoc", tare însă îl amenință sarcastic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a distinge un braț violaceu și flasc. Ca și când ar fi ghicit gândurile arhitectului, madam Valsamaky își ținea mâinile mai mult pe sub masă, așezîndu-se în poziții avantajoase și studiate. - Smochinele dau apendicită, avertiză inocent GonzalvIonescu, neintuind nici una din reflecțiile subtile ale arhitectului. Acesta îi aplică imediat, mental, calificativul "dobitoc", tare însă îl amenință sarcastic, fixîndu-l cu ochii săi inverosimil de albaștri: - Am o știre importantă pentru dumneata, iubite domn! Nu i-o spuse totuși, ci, întorcînd capul spre madam Valsamaky, o chestionă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sigur că nu se înșelase. Spusese vag că-l văzuse pe Ioanide cu fata, fără a determina unde, fiindcă o dată îl zărise pe stradă, iar a doua oară, în dimineața aceleiași zile, chiar în casa lui Saferian. Între Hagienuș și arhitect exista deci o complicitate, de aceea amândoi se priveau fix, hieratic. Într-adevăr, Ioanide, care pretindea că nu poate veni la ceai, vizitase totuși (uitînd de chestiunea cravatei) în aceeași zi pe armean, de unde probabil siguranța blândă a acestuia din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o complicitate, de aceea amândoi se priveau fix, hieratic. Într-adevăr, Ioanide, care pretindea că nu poate veni la ceai, vizitase totuși (uitînd de chestiunea cravatei) în aceeași zi pe armean, de unde probabil siguranța blândă a acestuia din urmă că arhitectul nu va lipsi. Hagienuș, în veșnică penurie de bani, căpătase de la Saferian un împrumut, făcîndu-se a-i aduce o ediție rară, în depozit, pe care acesta o refuză delicat. Când Silenul nostru intră în salon, dădu ochii cu Ioanide, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ușii de la odaia alăturată, opusă sufrageriei, într-o ținută ce s-ar fi numit dezordonată dacă faptul de a fi tuns rusește în cap și energia trăsăturilor de cvincvagenar spiritual n-ar fi înlăturat orice idee de neorânduială. Pe umerii arhitectului se încolăceau două mâini puternice, deși lustruite ca sideful, iar pe un obraz se apăsau buzele cărnoase ale unei femei tinere, oacheșe, în care Hagienuș crezu a recunoaște pe Sultana, fata lui Manigomian. Fata dispăru precipitat. Prefăcîndu-se a nu fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lustruite ca sideful, iar pe un obraz se apăsau buzele cărnoase ale unei femei tinere, oacheșe, în care Hagienuș crezu a recunoaște pe Sultana, fata lui Manigomian. Fata dispăru precipitat. Prefăcîndu-se a nu fi observat nimic, Hagienuș întrebă de Saferian. Arhitectul răspunse că acela va veni de jos, el însuși o luă apoi pe urmele Sultanei. Mai târziu, din aceeași direcție sosi greoi, sprijinit pe brațul unui servitor, Saferian Manigomian, căruia bineînțeles Hagienuș se feri a-i face vreo aluzie la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-aveau nici un gust să contrarieze pe Pomponescu, de aceea nu alimentară controversa. Dintre toți, numai Ioanide rămăsese complet absent și, ciugulind din migdale, din smochine, din tot ce era pe masă, surâdea ca pentru sine. Pomponescu fu încredințat că arhitectul îl persifla pe el și se simți invadat de o indispoziție psihică ce se manifesta prin mușcarea buzei de sus, inclusiv a perilor din mustață. Pe de altă parte, Ioanide mai era obiectul de contemplație și reflecție al lui Gonzalv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce se manifesta prin mușcarea buzei de sus, inclusiv a perilor din mustață. Pe de altă parte, Ioanide mai era obiectul de contemplație și reflecție al lui Gonzalv Ionescu. Acesta se întreba sincer cum un om așa de mediocru ca arhitectul - asta era opinia lui - poate fi profesor în învățămîntul superior și un personaj cu reputație. Ioanide nu era un om de știință, nu avea publicații suficiente. Gonzalv nutrea cultul "științei", pe care o înțelegea ca o contabilitate la zi despre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dar făptuia o eroare. Aceste mișcări ale sufletului soțului ei îi scăpau cu totul, și ea îl judeca pe Ioanide prin psihologia ei, care era însă radical deosebită și în orice caz mai elementară. Cu astfel de chin cerebral pășea arhitectul spre casă. Ajuns, deschise ușa cu cheia, mașinal, intră în odaia lui neoficială de lucru, care îi slujea și de dormitor, întoarse comutatorul electric și mângâie câinele încolăcit, în așteptare, chiar în mijlocul pernei. Plimbîndu-se mereu cu mâinile la spate prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se împăcase în gând cu madam Ioanide, nu putu să n-o interpeleze, tot mental, în vederea unei posibile explicații: "Ascultă, Elviro, nu crezi că e necesar să supraveghezi pe Pica?" "S-o supraveghez? se mira madam Ioanide cea imaginată de arhitect. Parcă știam că ești împotriva oricărei poliții a părinților în viața copiilor." Nu m-am exprimat exact... Vreau să zic: s-o consiliezi... să-i deschizi ochii..." "S-o consiliezi pe Pica... Ai haz... Știi bine că nu se uită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nu-mi seamănă mie, madam Ioanide! (Așa-i zicea Elvirei, paroxistic.) De unde ai mai scos asta?" Madam Ioanide își jucă c-o mână perlele de la gât, căutând să se domine spre a nu scoate vreo vorbă care să indispună pe arhitect (cînd semnala aceste indicii de "tact", acesta se supăra și mai rău). "Îți seamănă la temperament... e pasionată... În fine, ce să mai vorbesc, e fata ta!" "Parcă nu e și a ta?" "Mă vezi pe mine în mediul pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de concepții, am o disciplină, pun tot atâta rațiune ca și în arhitectură... nu sunt victima impresiilor de moment și mai ales nu mă las tîrît..." Va fi cum zici tu," zise fără intenție specială madam Ioanide. "Cum, se înfurie arhitectul, pui la îndoială vorbele mele, vrei să spui că nu-i așa? Am abandonat eu vreodată cauza noastră?" (Prin "cauză" Ioanide înțelegea dragostea, fidelitatea, însă nevrând să pară bombastic și să dea exemple rele de sentimentalism, austeriza expresiile.) "N-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcea când se afla în discordie cu doamna Ioanide. Aceasta, de sus, auzind zgomotul neobișnuit la oră tardivă, ieși în capătul scării și, aplecîndu-se pe balustradă, întrebă încet: - Tu ești, Ioanide? De ce-ai trântit ușa? - Nu-i nimic, răspunse arhitectul cu glasul cel mai afabil,te rog să mă ierți, am ceva de lucru. - Mă speriasem, credeam c-a intrat vreun hoț." Această femeie inocentă, gândi Ioanide, nu vede nimic în jurul ei. Ea nu știe că acum m-am certat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]