52,493 matches
-
de soare"; Chiar divina/ Cântăreață/ Cu blândeață/ Grea și multă/ Nu prelude! Ce se-aude/ Doar e vântul/ Cu al său șuier?/ Ba, e cântul/ Unui fluier!" (p. 52-55). Simțul poetic al naturii nu are deocamdată suficientă experiență de transpunere artistică. Un limbaj pre-eminescian emană desuetudine: "Luna-i tristă și moroasă/ Decât ea mai trist sunt eu/ Tristă-i inima din mine/ Trist e suflețelul meu" (p. 26). Câte un crochiu stângaci, parcă de album sentimental, bate spre Alecu Văcărescu: "Am
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
în antologia Zestrea de aur, formulează un protest coerent, de o uimitoare limpezime morală, și modulează liric o atitudine reflexiv-combativă. Un război de o sută de ani, volumul de debut, este (în pofida titlului cu o simbolistică belicoasă) poate singurul moment artistic de respiro al autoarei, care își scoate acum la lumină imaginile și obsesiile personale, acea zestre netransmisibilă din imaginarul fiecărui scriitor. Dar "camera albă" și "războiul de zăpadă", statuia celebră din piață și sala de disecție, ca o casă fără
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
a trezit nostalgii după ciomăgeala din }iganiada...!) Retorica e scăpată de sub control, creează saturație și, imediat, reacția de respingere. Nu avem aici oralitatea, frustețea și culoarea limbajului de mediu, ci o compoziție în retortă care pierde măsura unui minim dozaj artistic. Grotescul e mult prea căutat pentru a mai impresiona pe cineva. În plus, cvasi-omonimia sonoră a lui Muie cu Muiuț, protagonistul din 69, romanul lui Ionuț Chiva, ar fi putut fi evitată. La fel și insistența grosolană pe seducătoarea, nevinovata
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
lui Mihai Brediceanu, a operei Orfeu de Gluk, concert realizat cu decenii în urmă cu participarea acelei unice voci care a fost mezzosoprana Elena Cernei, plecată și ea pe drumul cel fără de întoarceri; ...mă gândesc la acele momente de elevație artistică de care am avut parte atunci când, sub bagheta lui Mihai Brediceanu am audiat Simfonia în re minor de Cesar Franck; mă gândesc la marile stagiuni ale Operei bucureștene stagiuni memorabile desfășurate în perioada directoratului domniei sale, la acele spectacole de neuitat
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
revenit în țară stagiune de stagiune, ca principal dirijor oaspete al Filarmonicii "George Enescu". Din țară a emigrat în 1959; în anul următor a fost numit director al Orchestrei Simfonice din Haifa, din Israel; a ocupat succesiv importante funcții muzicale artistice, pe aceea de director muzical al Orchestrei simfonice din Vancouver, de dirijor principal al Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii Spaniole, de dirijor al Orchestrei Simfonice din Baltimore, de dirijor principal oaspete al Orchestrei Simfonice din Ierusalem, de dirijor principal al Orchestrei
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
un gol în lumea cea mare a muzicii. Au fost spirite luminate de o generoasă comunicare. Au pornit și s-au format ca muzicieni, ca intelectuali, în contextul fertil al culturii noastre, în anii '40 ai secolului trecut. Experiența lor artistică și umană le-a permis a acumula enorm. Au dăruit la rândul lor din prea-plinul unei conștiințe dăruite muzicii, dăruite nouă. Avem pentru ce le fi recunoscători.
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
vor fi prieteni, indiferent de traiectoria viitoare a fiecăruia dintre ei. Ceea ce ne-a legat de mai mulți ani - și ne va asocia, cred, pentru totdeauna într-un trecut comun, un prețios bun afectiv - a fost revista "Adevărul literar și artistic". Draga mea revistă, devenită "victimă colaterală" în războiul dintre patronat și redacție... De peste opt ani de zile scriu săptămânal la ALIA. }in minte, parcă a fost ieri, cum am citit, cu mâinile tremurând de emoție, prima mea cronică din paginile
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
arhitecți ai Ideii de care n-a auzit nimeni. Pentru cei ce au realmente vocația foiletonisticii, cronica sau alt tip de colaborare săptămânală înseamnă o treaptă, o secvență dintr-un parcurs: găsirea și limpezirea propriului stil, definirea unei anumite rezoluții artistice, adâncirea treptată în problemele ce ni se par importante. Nu focuri de artificii lansate în euforia stilistică, ci construcție durabilă, proiect articulat, urmărit cu tenacitate din aproape în aproape. Mai e nevoie să amintesc că aproape toți criticii noștri mari
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
nevoie să amintesc că aproape toți criticii noștri mari, în frunte cu E. Lovinescu, au fost niște excepționali cronicari, și că fără această componentă esențială a activității lor, literatura noastră ar fi mai săracă și mai fadă? "Adevărul literar și artistic" a fost pentru mine o a doua casă, un cămin de hârtie și litere în care m-am simțit, realmente, fericit. Datorez aceste pagini luminoase din viața mea unor oameni fără de care ALIA n-ar fi existat. C. Stănescu a
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
e cel mai bun ziarist al nostru, că îi îngrozește pe politicieni pe la talk-show-uri...), eu știu ceva poate mai important. Și anume, că în opt ani de zile, acest teribil CTP, redactorul șef al "Adevărului" și al "Adevărului literar și artistic", nu a intervenit o dată în cronicile mele, nu mi-a făcut cea mai mică sugestie, recomandare "prietenească". De o corectitudine exemplară (aș spune, "extraterestră", ca să o disting de jalnica political correctness ), el le-a oferit tuturor colaboratorilor șansa rară de
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
de jalnica political correctness ), el le-a oferit tuturor colaboratorilor șansa rară de a scrie exact ceea ce credeau, cu posibilitatea de a greși, dar fără teama de a se măslui. Cred că acesta e motivul pentru care "Adevărul literar și artistic" a devenit una dintre cele mai bune publicații culturale din țară. Editorialul, Revista revistelor, interviurile de la Paralele inegale, Traveling, cronica de film și Scena, cea de teatru, Cartea străină, Documentele și celelalte secțiuni ale revistei (poate că și Cronica literară
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
A fost o școală de presă culturală și un loc în care, cu toții, am crescut. La propriu și la figurat. În viața mea, ca și în a altora, ALIA constituie un capitol minunat. Acesta e adevărul adevărat, câtuși de puțin artistic și deloc literaturizat.
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
școlii făcute și comoditățile care îi țin prizonieri pe artiști. Atunci, într-o lume foarte deschisă, într-o lume în care, de exemplu, granițele între teatru și dans sînt de multe ori formale, într-o lume dinamică, inventivă ca cea artistică în care trăim, puțin la noi, mi se pare o împlinire, o speranță cînd o promoție de actori, la sfîrșitul studiilor, prezintă și un spectacol de dans. Vă vorbeam nu de mult despre modificările, despre experimentul nuanțat și substanțial pe
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
Masca este înlăturată, se văd chipuri, sensibilități, personaje, pași. Este, în același timp, și un joc cu o mică provocare culturală să identifici din dans, din regie, coregrafie și interpretare ce roluri, ce cupluri sînt comentate. În fine, dincolo de coerența artistică și estetică, de performanța unora, cel mai clar se vede plăcerea tinerilor actori că au fost provocați să se cunoască, că au fost învățați să-și alunge comoditățile despre care vorbeam la început. Cît va dura asta? De acum depinde
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
fiecare cadru al filmului dar ideea merită reiterată. Marea devine un fel de amantă mistică. Deși nu-ți trece prin cap acest gând când te uiți la film, mai devreme sau mai târziu recunoști că Besson reciclează într-un mod artistic inovator o idee de care literații au obosit să tot audă: relația erotizată dintre om și natură. În acest sens, filmul poate fi considerat romantic. Nu vorbesc de sensul trivializat al cuvântului, ci de asocierea ideatică dintre peliculă și curentul
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
românești urmează în genere modelul francezei, limba din care de altfel am și împrumutat adjectivul prolific. În Le Trésor de la langue française, sensurile de bază rămîn cele tradiționale, fiind acceptat (cu eticheta "familiar") și sensul figurat "extrem de fecund (în opere artistice)". De fapt, la originea termenului stă latinismul cult prolificus, format de la proles ("progenitură, descendenți"); intrat în limbile romanice, dar și în engleză (în care forma prolific trimite direct la latina medievală). Sensul "care produce multe opere" (cu referire la un
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
Evenimentul zilei = EZ 16.08.2004), "A.M., atacant prolific" (EZ, 19.12 2002) etc. Trecerea semantică de la creație la înscrierea golurilor e relativ ușor de explicat, dar mărturisesc că mă obișnuiesc mai greu cu asimilarea pe care o presupune (operele artistice fiind produse în timp, în principiu cu mai multă greutate). "itatea" nu e însă legată doar de goluri; din alte exemple sportive - "Schumi a devenit cel mai prolific pilot de Formula 1" (netsport.ro); "este cel mai prolific tenisman roman
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
trecut, în fine, reflecția amară, cu ușoare nuanțe satirice, asupra prezentului pe tema societății bolnave și a nimicniciei omenești, toate acestea determinate istoric, lasă locul unui insert fantasy parodic, atemporal, gratuit-manierist, plasat pe un cu totul alt nivel de semnificații artistice. Contrastul creat de noul orizont narativ te lasă perplex. Discursul personajului narator, convenția realistă a epicului, stilul, firul narativ însuși totul se frânge dintr-un nemilos capriciu auctorial. Convenția de până atunci a scriiturii este abandonată dintr-odată, deschizând cu
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
în punctul de convergență a discursurilor despre variate arte, studiul monografic al operei lui Scott Fitzgerald intreprins de Virgil Mihaiu își propune, ca ipoteză de lucru, să extragă semnificații noi din opera romancierului american prin examinarea acesteia într-un context artistic plural, în care un rol important îi revine muzicii, în special jazzului. Un domeniu în care atât scriitorul analizat, cât și autorul cărții au avut contribuții notabile, cel dintâi dând un nume adecvat epocii în care a trăit și al
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
Mizener sau Andre le Vot - și contribuțiile de mai mică întindere, uneori foarte interesante, inclusiv pe cele ale muzicologilor de diferite naționalități. Un merit incontestabil al cărții rezidă în faptul că nu pierde din vedere, nici un moment, contextul social-ideatic și artistic al lumii artelor din prima treime a secolului trecut și că inserează consecvent în acesta referiri la realitățile românești de gen, stabilind și conexiuni între tematica principală a universului fitzgeraldean și anumite opțiuni creatoare sau critice autohtone. Rezultă o încadrare
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
o energică dezlănțuire a tușei, el părea să fi optat fără ezitări pentru un spațiu estetic, moral și expresiv cu o puternică amprentă regională. Iar izolarea sa la Zalău, în județul Sălaj, unde nici pe departe nu există o atmosferă artistică și culturală comparabilă cu cea din marile centre universitare, ducea și ea cu gîndul la o carieră sigură în limitele enunțului și la o demonstrație consolidată cu încă un exemplu convingător că orizontul plasticii transilvane are un metabolism propriu. Că
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
toate mijloacele pe care le-a avut la îndemînă: de la desen la pictură, de la colaj la instalație, de la performance la filmul video și de la nota de jurnal intim la confesiunea publică. În noua configurație a intereselor și a cercetărilor sale artistice, expoziția întitulată Fînul și deschisă cu mai mulți ani în urmă la București, chiar dacă nu folosește nemijlocit toate formele de comunicare amintite, ea stochează, în memoria materială a exponatelor luate în parte, dar și în memoria subtilă a întregului, o
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
în urmă la București, chiar dacă nu folosește nemijlocit toate formele de comunicare amintite, ea stochează, în memoria materială a exponatelor luate în parte, dar și în memoria subtilă a întregului, o impresionantă experiență a limbajelor, a tehnicilor și a meditației artistice pe care pictorul o face ca pe un exercițiu constant de maturitate artistică. Și, în această perspectivă, expoziția are mai degrabă respirația prospătă a unui act existențial decît înfățișarea severă a unui eveniment cultural. Cele cinci planuri pe care ea
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
ea stochează, în memoria materială a exponatelor luate în parte, dar și în memoria subtilă a întregului, o impresionantă experiență a limbajelor, a tehnicilor și a meditației artistice pe care pictorul o face ca pe un exercițiu constant de maturitate artistică. Și, în această perspectivă, expoziția are mai degrabă respirația prospătă a unui act existențial decît înfățișarea severă a unui eveniment cultural. Cele cinci planuri pe care ea se sprijină sînt deopotrivă planuri ale expresiei, componente formale cu funcții spiritual-simbolice și
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
glifa bucurie... ș.a.m.d." (marele baraj de la assuan) Formularea directă în poemul AC/DC a semnificației fiecărui ciclu sugerând sensul volumului ca proiect coerent ("punțile Stalinskaya=obsesia comunicării, dimineața pe răcoare=criza personală, psi=recuperarea afectului") nu suplinește deficitul artistic. Căci, în ciuda demersului poetic (destul de) inteligent construit, tocmai comunicarea suferă: e fragmentară, rebarbativă, nefamiliară și, lipsită de emoție, nu creează empatie cu cititorul. Un fel de bip liric precum un "ultim contrafort al comunicării". Multe poeme conțin fragmente excelente (secvența
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]