3,326 matches
-
mîntui prin cuvînt, mai ales dacă-l obligi să facă proze scurte. În oricare alt sens, te poate ajuta, teoretic, să-ți păstrezi identitatea. Izbăvindu-te de ceilalți, pe care nu-i mai auzi. Pentru asta trebuie Însă să fie ascuțit, prelung, vibrant, trebuie să vorbești Întruna, fără modulații, să scrii la fel, numai scrisori. În ce privește noima, nu sînt convins că lumea are așa ceva. Capătă doar, uneori, momente de insuportabilă frumusețe. Nu scop. Justificare. Nici n-ar avea nevoie. Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un zombie Îmbucătățit, și scrie cu sînge nu mai știu pe ce trîndăvie (pentru că drogatu’ stătea În pat, trîndăvea), pe-o sărmană prostituată o execută un client silit de maniac sub groaznică amenințare s-o penetreze cu o enormă sculă ascuțită din metal, și scrie cu sînge desfrîu, alteia Îi taie nasul și-i lipește cu superglue de-o mînă telefonul și de cealaltă un flacon de somnifere, pentru ca victima să aibă posibilitatea de-a alege ce face mai departe: sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În istorie de alte popoare necăjite dar necinstite, mai avansate medical, În sfîrșit, sînt simple presupuneri, păcat Însă că nu se suflă-o vorbă despre celelalte simțuri, cum ar fi al văzului sau auzului, care nu numai că nu-s ascuțite, ci au ajuns adevărate ruine, din cauza altor popoare. Rămînem astfel doar cu impresia că românii miros ascuțit. Dimineața pune pe prima pagină o magnifică ilustrație cu domnul Iliescu la urna sub care scrie: „A privit cu Încredere spre noi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
clipă îl asurzi un trăsnet nesfârșit, izbucnit parcă din toate părțile deodată, și înțelese, dar fără să simtă că se cufundă pierzîndu-se într-o albă, suprafirească incandescență... - Sunt nebuni! se auzi exclamând când dădu cu ochii de câțiva trecători zgribuliți, ascunși sub umbrele. Ce i-a apucat? Nedumerit, întoarse capul ca să-i urmărească. Atunci Marina îl cuprinse în brațe și-l sărută pe amândoi obrajii. Lui Ieronim i se păru că întîlnește pentru întîia oară această femeie tânără, neînchipuit de frumoasă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pod. Și dumneavoastră dormeați dus, iar noi ne-am văzut de treabă... Zamfira întinse brațul peste porumbiște. - Zburau atât de jos avioanele nemțești, de mi-era teamă că au să-și încurce aripile în știuleți. Mitraliau porumbiștea, credeau că erau ascunși rușii acolo. Pe noi ne-au lăsat în pace, să ne vedem de treabă.... - Iar dintr-acolo, îl întrerupse Iliescu întinzînd brațul în direcția opusă, începuseră rușii cu brandurile. Noroc că n-au ajuns până aici. Au bătut ce-au
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
batista și ștergîndu-l încet, cu mare grijă, pe buze, pe față, pe frunte. Dar acum să vă odihniți, că au început să se aprindă stelele și curând după miezul nopții trebuie s-o pornim din nou... Erau, ca de obicei, ascunși în porumbiște, cu pulberea amăruie, mirosind a fum, deasupra lor, vorbind în șoaptă și îndrăznind să ridice glasul numai când îi asurzea larma greierilor. - Este extraordinar cum au rezistat, atâtea zile, interveni din nou Laura. Și este de neînchipuit cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
seamă de șosea, continuă Iliescu, și stăm la pândă. E o cotitură în spatele nostru, și când ne vine, între două camioane, traversăm șoseaua în fugă. Ei o iau înainte, adăugă depărtîndu-se. Așteptau, îngenuncheați sub ploaie, la câțiva metri de șosea, ascunși sub bălăriile pipernicite. Camioanele treceau, parcă tot mai rar, cu farurile stinse. După vreo zece minute, Iliescu se ridică brusc și, plecat din șale, începu să alerge. Îl văzură cum se pierde în întuneric. - Să fiți gata, domnule elev, șopti
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cusut; și mai iau și Lorna Doone și Swiss Family Robinson. — Adu toate cartușele de 22 pe care le găsești, spuse Nick Adams, după care aproape strigă: Vino mai În spate, ai grijă să nu te vadă. VĂzuse o birjă. Ascunși În spatele cedrilor, stăteau Întinși În mușchiul de primăvară, ținîndu-și capetele aplecate și ascultînd sunetul blînd pe care Îl făceau potcoavele cailor În nisip și scîrțîitul slab al roților. Nici unul dintre bărbații din birjă nu scoase o vorbă, Însă Nick Adams
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apoi a căzut cu muchia sprijinită pe Încheieturile pumnului. Mi-a arătat mîna - strîngea mînerul briciului În pumn, lama era deschisă peste Încheieturi și ținută cu degetul mare și cu arătĂtorul. Lama era bine fixată, pe tot pumnul, cu partea ascuțită-n exterior. — Ai fost atent? Și acum să trecem la Îndemînarea necesară. Se ridică și lovi În aer de cîteva ori cu mîna dreaptă, cu pumnul Închis și lama desfăcută peste el. Lama strălucea În lumina soarelui. George făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
patru povestiri bune. — Vezi să fie bune. — O să fie. O să fie cele mai bune. Ei, și după ce promise asta și se decise să-și și respecte promisiunea, se duse el să ia un creion și un caiet vechi, să-și ascută creionul, să se așeze la masă și să Înceapă una din povestirile alea cît dormea fata? Nu, nu se duse. Își turnă un whisky mic, desfăcu termosul și-și scoase un cub de gheață pe care-l băgĂ În ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în zori. Să ne vedem sănătoși! * Pe când pleoapa răsăritului se ridica lăsând ca soarele să-și rotunjească făptura pârguită, mă îndreptam deja cu pas măsurat spre locul întâlnirii cu prietenul meu ieșeanul. Când am ajuns în preajma locului stabilit, mi-am ascuțit privirea, cu gând că ieșeanul - aveam experiența altor întâlniri - s-ar putea să fi ajuns deja. Nu văd însă pe nimeni în preajma statuii. Grăbesc pasul cu gând să nu mi-o ia înainte. Pe când mai aveam doar câțva pași până la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dumisale păharnicului Chiriac Sturdzii”. Binefăcătoarea era Anghelușe Isăroaie, care la 18 martie 1678 (7186) a dăruit Nastasicăi “O falce și giumătate de vie... în Urșulea, cu livadă și cu loc de cramă”. Ca să nu zici că nu ți-am spus, ascute-ți mintea, că ai să auzi o mulțime de lucruri - cam încurcate, ce-i drept - dar cu totul deosebite. Păi să luăm povestea pe bucățele, că până la urmă om pricepe-o. Că bine zici, vere. Ascultă: “Io Dumitrașco Cantacuzino voievod
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sînt mai bune ca vinul”. Bobocul de hangiță râde dezvelindu-și șiragul de perle al dinților și revine cu întrebarea: -Totuși, nu mai doriți nimic, în afară de... Și râde iar cu tremur de sâni ascunși sub țesătura fină a iei... Ieșeanul atacă din nou, declamând din „Cîntarea Cîntărilor”: „Sînul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămîios plină; trupul tău e snop de grîu , încins frumos cu crini din cîmp”. Hangița râde discret, curioasă parcă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Elena Marin Alexe Încrâncenat mă țintuie văzduhul, cu ochi nevăzuți, reci și sticloși, ascunși printre nori, ispitind furtuna cu șoapte de vânt. Speriată, îmi strivesc buzele până la sânge, să nu-mi scape cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
locului - într un bordei. Aici „la grădină” era ca într-un colț de Rai. Avea de toate: livadă, vie, căpșuni, zarzavaturi și pe deasupra un iaz mare cu pește. Din toate acestea se înfruptau toți cei care treceau pragul bordeiului. Dumitre, ascute-ți ochii și spune ce vezi colea sub nucul lui moș Petrache? l-a întrebat Pâcu. Ii moș Petrache. Sade la umbră ca tot omul - a răspuns moș Dumitru. Tare mă tem că nu șade la umbră acum la vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de un ciot, ci am să vă povestesc visul și gata...Era vremea primei coase la fân. Am plecat la cosit cu noaptea în cap. Când soarele mi-o zâmbit de după deal, eu trăgeam a zecea brazdă. Mă opream să ascut coasa și să mai răsuflu, dar costișa din fața mea îmi fura privirea... Atâtea flori râdeau la soare încât puteai crede că nu-i nici un fir de iarbă, ci numai flori... Parcă îmi era milă să le culc la pământ cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
auzi pe câte o babă care s-o săturat de viață: „Unde ești, moarte, să mă iei, că m-am săturat să mai trăiesc?” Sau alta: „Decât așa viață, mai bine moarte.” Si moartea stă după colț și râde. Iși ascute coasa și așteaptă. Ce dracu așteaptă, nu vă pot spune. Dar lighioaia așteaptă și pace...Era la mine în sat o fimeie tânără și nu știu de ce s-o îmbolnăvit saraca și o ajuns la spital. Acolo o stat ea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ling singure blana zilnic, fără duș, fără cadă și alte forme de risipă, oamenii ar fi, oricum, mai curați. Dar ce tot spun eu?! Cu toată mintea lor, de care fac atâta caz, oamenii n-au reușit nici măcar să-și ascută văzul, să nu mai umble bezmetici noaptea și să nu mai ardă atâtea becuri pe străzi ca să vadă pe unde calcă. Păcat că nu sunt în stare să preia ce e bun de la noi! Ei se laudă că fac „inginerie
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
străzi ca să vadă pe unde calcă. Păcat că nu sunt în stare să preia ce e bun de la noi! Ei se laudă că fac „inginerie genetică”, dar eu nu știu la ce e bună, ingineria asta, dacă nu-și pot ascuți cu ea vederea.. Sau măcar auzul. Altceva: sunt un motan foarte tânăr dar să știți că m-am îndrăgostit. De cine? Ei, de cine?! Nu te îndrăgostești de cineva. Ai în tine dragoste multă și simți nevoia s-o dai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
scărilor, iar ei ne azvîrlă Într-o cameră. Apoi se aud și mai multe voci. O voce de fată. O recunosc. — Știam io căl știu dă undeva. Estelle. — Avia șatunci o pungă de plastic păcap? — Puțoi obrazinic! Simt o durere ascuțită În testicule. Le acopăr cu mîinile. Degetele Îmi masează materialul fustei. — Asta-i marfă Ocky! Ocky. Am fost lovit cu piciorul de Ocky. Chestia e băieți... și fete, e vocea lui Lexo, că tresă mergem pînla capăt cu porcuăsta. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
râs pe ăsta adevărat! Îl privi pe Vasile a’ lui Tofan: - Dacă mă vindec nașule, o să-ți păzesc și matale grădina. Durerea- l făcu să închidă ochii. Gospodarul musafir îl prinse bine-n brațe, după care el simți un zvâcnet ascuțit în tot corpul. Nașul îi trăsese mâna, făcând ce trebuia pentru a-i pune oasele la loc dar, pare-se nu reușise. Cuprins de groază din cauza durerii, trupul i se chircise involuntar, țipând cât putea de tare. Nașul, exasperat de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nevoit să-l abandoneze. Își alese actele personale ș-ale companiei, le puse în buzunarul interior al uniformei. Într-o raniță își înghesui uniforma nouă, învelită mai întâi într-un ziar, un prosop, cureaua lată din piele pe care-și ascuțea briciul, și alte câteva lucruri pe care le considera indispensabile. Aruncă o ultimă privire conținutului lăzii de campanie, în care-i rămăseseră schimburi curate, cărți și ziare, o încuie și-o părăsi în mijlocul drumului. Plin de obidă, aruncă cheia undeva
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
medic. Apoi, trebuie să-l consulți după toate regulile profesiei... Acuma n-ai să-mi explici mie cum Împunge rața și că totul se petrece după carte... Ei, da’ să nu uităm pentru ce ne-am adunat... Gruia și-a ascuțit simțurile. Era ca o coardă Întinsă peste poate. „Așa da, amice!” - l-a lăudat gândul de veghe. ― Bănuiești pentru ce te-am chemat? Lăsăm la o parte discuțiile și atenționările din momentul când ai venit În Iași. Îți mai amintești
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i singura noutate pe care v-o dăm. Tată Toadere, ia-ți o ulcică cu apă de izvor lângă matale, că...Cine știe? S-ar putea să ai nevoie... Ai pus-o bine? Așaaa... Pune Întâi mâna pe ulcică și ascute-ți memoria. Ei? Totul e În regulă? Atunci, spune-mi dacă numele de Petrică Staniște Îți spune ceva... Așa-i că da? Află matale, dragul și bravul nostru cercetaș, că am avut onoarea să stau de vorbă cu acest camarad
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așezăm În capul mesei. Spunând acestea, a așezat un scaun În locul potrivit, poftindu-l pe bătrân să se așeze... Când totul a fost după dorința gazdelor, soția lui Petrică s-a retras, nu Înainte de a-i face atenți pe musafiri: ― Ascuțiți-vă dinții și anunțați stomacul că vin zile grele! În câteva clipe, s-a Întors cu două străchini supraîncărcate cu vărzările despre care a pomenit soțul ei. În urmă venea nenea Mitru, cu câteva carafe pline cu un vin roșu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]