6,399 matches
-
cu pântecul ei gravid pe ritmul bătăilor din palme. Am râs până când m-au durut fălcile. Am zâmbit până când m-a durut fața. Era bine să fii femeie! Apoi Rahela a adus terafim-ul și toată lumea a amuțit. Zeii casei rămăseseră ascunși până în acel moment. Deși eram mică când îi văzusem ultima oară, mi-i aminteam ca pe niște vechi prieteni: mama gravidă, zeița cu șerpi în păr, cel care era și femeie și bărbat, cu pieptul ca de berbec. Rahela i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
restul știu că a fost cu adevărat. Mai întâi s-a auzit un țipăt de femeie. Ceva groaznic trebuia să i se fi întâmplat acelui biet suflet, m-am gândit eu, încercând să nu mă mai gândesc la acel sunet ascuțit, sfâșietor, pătrunzător, prea teribil ca să fie real, un sunet ca dintr-un coșmar. Sunetul acela sălbatic venea de undeva de departe, dar era atât de supărător și de insistent că nu-l puteam da la o parte, așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus despre fugă și despre furtuna pe mare. Când Nakht-re a întrebat despre soțul ei, ea a răspuns: - Mort. Și fiul meu! Și a izbucnit în lacrimi încă o dată. La asta, femeile din casă au început să bocească cu glasuri ascuțite, și mi-a încrețit pielea pe spate, ca de un blestem. Fratele ei a îmbrățișat-o iar pe Re-nefer și ea și-a revenit: - Nehesi e salvatorul meu, a spus apoi uitându-se înspre locul unde stătea el, în spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi dorit să le aud vocile care să mă liniștească în limba mea. De ce nu-mi spusese nimeni că corpul meu avea să devină un câmp de luptă, un sacrificiu, un test? De ce nu știam că nașterea e o culme ascuțită unde femeile descoperă curajul de a fi mame? Dar, desigur, nu există nici o cale să spui sau să auzi asta. Până când nu ești tu femeia care stă pe cărămizi, nu ai nici o idee despre cum moartea stă după colț, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zâmbetele și gesturile mamelor mele, le-am auzit râsetele. Unele filiații erau limpezi ca lumina zilei. Am văzut o copie fidelă a Bilhei în cea care trebuie să fi fost fiica lui Dan; o altă nepoțică avea părul Rahelei. Nasul ascuțit al Leei se vedea peste tot. În a doua zi de așteptare a morții lui Iacob, s-a apropiat de mine o fată, cu un coș cu pâine proaspătă în mâini. S-a prezentat în limba Egiptului ca Gera, fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
când am căzut peste ea, cu mâna întinsă, am simțit cum mâna mi-o ia razna, am simțit apoi sub palme doar chiloții și, în mijloc, locul ăla moale și fierbinte, și atunci Iza, foarte-foarte tare, a dat un țipăt ascuțit, mi-a țipat de-a dreptul în ureche, iar mie mi s-a umplut tot trupul de țipătul ăla ascuțit, am adulmecat, mai viu ca niciodată, acel miros de fată mare, și am văzut cum sendvișul meu galben se desfăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
palme doar chiloții și, în mijloc, locul ăla moale și fierbinte, și atunci Iza, foarte-foarte tare, a dat un țipăt ascuțit, mi-a țipat de-a dreptul în ureche, iar mie mi s-a umplut tot trupul de țipătul ăla ascuțit, am adulmecat, mai viu ca niciodată, acel miros de fată mare, și am văzut cum sendvișul meu galben se desfăcuse-n două, iar feliile zăceau în praf, cu partea unsă cu magiun în jos, dar de asta nici că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am spus eu, m-am ridicat și i-am adus apă. Bunica a băut apa cu înghițituri mari, ținând paharul cu amândouă mâinile, în timpul ăsta eu mă uitam la mâinile ei, la pielea lor ridată, întrebându-mă dacă piatra aia ascuțită a inelului de la mâna stângă, e într-adevăr diamant, iar dacă e, oare se poate tăia sticlă cu el? Între timp, bunica băuse toată apa din pahar, iar când mi-a dat paharul înapoi, am văzut pe marginea lui urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gogoloiul are la capăt nu un ac cu gămălie, ci otravă pentru broaște, iar războiul este unul adevărat, pe viață și pe moarte, apoi mi-am scos și cuțitul, gândindu-mă că e unul de luat scalpul, a cărui lamă ascuțită ca un brici se plimbă pe pielea capului, urmărind linia căștii capilare, apoi cu o mișcare bruscă se trage scalpul de pe osul craniului, însă cuțitul meu de tinichea n-avea tăiș, îmi părea rău că nu mai am briceagul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și am făcut stânga-mprejur și m-am dus la dulap să mă-mbrac, nici măcar n-am întrebat-o unde mergem. Mama și-a pus cel mai elegant taior pe care-l avea, unul roșu, încălțând niște pantofi cu vârful ascuțit și toc atât de înalt, cum nu mai văzusem la ea, când a coborât treptele, s-a și împiedicat o dată, și-a fost fost nevoie să se țină de balustradă, asta tocmai când voiam s-o întreb dacă mergem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
acolo, lângă mine, în beznăraie. Să fi trecut așa vreun minut, apoi, de departe, de după ziduri, s-a pornit un huruit puternic, la început se auzea ca o bolboroseală surdă, vibra până și podeaua, apoi sunetul a devenit tot mai ascuțit, părând tot mai îndepărtat, semănând în cele din urmă cu sunetul unui fluier, și atunci s-a auzit un pocnet și, brusc, s-au aprins luminile din sală. M-am uitat la Feri și am văzut că și el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ajuns acolo unde Începuse totul. În colțul cel mai nordic al insulei. Cel mai sălbatic. Ty Kern. Poteca vameșilor mergea de-a lungul unei faleze, care cădea vertical În mare și se termina printr-un golf plin de recife la fel de ascuțite ca niște săbii de abordaj, Întrerupîndu-se la o mică punte de piatră care ducea spre far, azi dezafectat, a cărui lumină nu mai strălucea de vreo douăzeci de ani. Bătrînii spuneau că n-ar fi trebuit să i se Îngăduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
jos. * * * Cu gîtlejul năpădit de apă sărată, Începu să se sufoce și se simți trasă la fund de un curent violent. Rezistă, dădu din picioare În apa mării, zgîrie cu unghiile stînca pentru a urca spre suprafață, insensibilă la muchiile ascuțite care Îi sfîșiau carnea, și izbuti să iasă la aer. Sub ochii ei holbați de spaimă, spuma se colora de sînge... Urlete stridente sfîșiară noaptea, ca un ecou la țipătul ei mut... Ghemuită În poziție fetală, cu genunchii sub bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
poftei lor, despre care știa deja că nu era un delfin. Deși deprinsă cu vederea cadavrelor, n-avea să uite niciodată oribila imagine a ochiului care atîrna, pe jumătate ieșit din orbită, nici adînciturile sangvinolente cu carnea smulsă de ciocul ascuțit al pescărușilor. Reflexul portocaliu provenea de la eșarfa pe care bărbatul, căzut pe spate, o purtase și În seara din ajun. Gildas. Marie se lăsă să cadă În genunchi alături de el, copleșită de o durere care cobora departe, În copilărie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întrebase de ce venise acolo. Abia intraseră cînd Armelle de Kersaint Își făcu apariția În hol. Corpul ei uscățiv și plat, prea puțin pus În valoare de un pulover cu bluză asortată de culoare bej și de pantofi mocasini, chipul ei ascuțit, lipsit de orice urmă de machiaj, nu erau nicidecum atenuate de colierul de perle etalat peste o clasică eșarfă Hermès. O fixă pe Marie cu o privire rece și precisă ca o radiografie și, fără să-i lase timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erau nicidecum atenuate de colierul de perle etalat peste o clasică eșarfă Hermès. O fixă pe Marie cu o privire rece și precisă ca o radiografie și, fără să-i lase timp să deschidă gura, cu o voce netă și ascuțită, o Întrebă pentru ce venise. Vocea prefăcută a lui Pierre-Marie de Kersaint se suprapuse atunci peste aceea a soției sale, răsunînd În austerul vestibul. - Marie Kermeur! Lasă, Armelle, e desigur pentru mine... Marie Înălță capul și-l zări pe PM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai degrabă cînd l-ați alungat, interzicîndu-i să mai pună piciorul aici cît trăiți dumneavoastră, rectifică Marie. Toate astea pentru a ascunde amorul clandestin cu Yvonne Le Bihan, pe care ați lăsat-o Însărcinată. Bătrînul Își Întoarse spre ea profilul ascuțit de șoim. - Mama lui a murit de inimă rea din cauza lui. - Soția dumneavoastră s-a aruncat de pe faleză atunci cînd a descoperit Întreg adevărul, la puțin timp după așa-zisa moarte a lui Erwan În Algeria, replică ea sec. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
A, nu, nu se poate! Arthus și PM au dispărut, la fel și iahtul lor! * * * Armelle, care-și pierduse orice rămășiță de demnitate, rătăcea prin curtea castelului. Alergă spre Marie și Lucas gesticulînd, cu boneta strîmbă pe cap, cu obrazul ascuțit brăzdat de dîre roșii. Îi luă la rost, aruncînd toată responsabilitatea acelei duble dispariții pe seama celor doi polițiști care ar fi trebuit să-i protejeze soțul. - PM a refuzat orice supraveghere, Îi aminti Fersen. Inclusiv pe a dumitale, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Desplechin Încercă un ton mai dinamic: „Ai un proiect?” După o tăcere de treizeci de secunde, Djerzinski spuse simplu: „Da, să mă gândesc.” Discuția Începea prost. Cu o veselie forțată, Desplechin adăugă: „În plan personal?” Privind chipul serios, cu trăsături ascuțite și cu ochi triști pe care-l avea Înainte, i se făcu dintr-odată rușine. Pe plan personal, ce? Chiar el Îl căutase pe Djerzinski, cu cincisprezece ani În urmă, la universitatea Orsay. Alegerea se dovedise excelentă: era un cercetător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
plimbe pe țărm. Revenea chiar Înainte de plecarea invitaților, pretextând că are de terminat un montaj. Nașterea fiului său, În iunie 1958, Îl tulbură În mod vizibil. Rămânea minute În șir privind copilul, care-i semăna izbitor: același obraz cu trăsături ascuțite, cu pomeții proeminenți; aceiași ochi mari și verzi. Puțin mai târziu, Janine Începu să-l Înșele. El suferi probabil, dar e greu de spus sigur, fiindcă vorbea din ce În ce mai puțin. Construia mici altare din pietricele, ramuri, carapace de crustacee; apoi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lui; Janine Împinse ușa și intră. Își pusese În gând să-l sărute, dar când schiță gestul, el se trase Înapoi cu un metru. Crescând, Michel Începea să semene izbitor cu tatăl lui: același păr blond și fin, același obraz ascuțit, cu pomeții proeminenți. Janine Îi adusese În dar un pickup și mai multe discuri cu Rolling Stones. El luă totul fără o vorbă (a păstrat aparatul, dar avea să distrugă discurile câteva zile mai târziu). Camera lui era sobră, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
plin de pietre, arid, și totul avea probabil un sens. O pasăre de pradă - poate un șoim - plana alene, nu prea sus, În aer. „Locul ăsta trebuie să fie plin de șerpi...”, deduse Bruno. Luă de pe jos o piatră albă, ascuțită. Chiar Înainte de a ajunge la cimitir, parcă pentru a-i da dreptate, Între doi boscheți de lângă zidul de incintă apăru o viperă; Bruno ochi și aruncă din toate puterile. Piatra se sfărâmă de zid, ratând de puțin capul reptilei. — Șerpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
50 de la Shannon. Avionul zbura deasupra mării, soarele aprindea suprafața apei; valurile semănau cu niște viermi ce se Încălecau și se răsuceau pe o distanță enormă. Sub imensa peliculă de viermi, știa, moluștele Își zămisleau propria carne; pești cu dinți ascuțiți devorau moluștele, fiind apoi devorați de alți pești, mai mari. Adesea adormea, avea coșmaruri. Când se trezea, avionul zbura deasupra câmpiei. Între vis și trezie, se mira de culoarea uniformă a câmpurilor. Câmpurile erau brune, uneori verzi, Însă Întotdeauna terne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
există nici un hotel prin apropiere. Împing porțile din fier forjat, care se deschid, și pornesc pe pietrișul scârțâindu-mi sub pași către ușa masivă din stejar de la intrare. E o casă destul de impozantă, din piatră de culoarea mierii, cu frontoane ascuțite și două Porsche pe alee. Ridic o mână și trag de mâner. Nu se aude nimic. Rămân acolo câteva clipe, dar întreaga casă pare pustie. Tocmai vreau să renunț și îmi croiesc drum cu greu pe alee, când, brusc, ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
momentul în care începe să alunece ceainicul. Transpirată toată, las tava pe jos, ridic o mână și bat foarte ușor, după care ridic iar tava. Nu primesc nici un răspuns. Ce să fac acum ? Bat din nou, șovăind. — Eddie ! Termină ! Glasul ascuțit al lui Trish se strecoară abia auzit prin ușă. O, Doamne. De ce nu mă aud ? M-au trecut toate apele. Și tava e al naibii de grea. Nu pot să stau toată dimineața în fața ușii de la dormitorul lor, cu o tavă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]