3,448 matches
-
neroadă de a-mi tăia un deget, pentru a fi dus, în Făgăraș, la spital. Până să se vindece rana, examenul de la "Spiru Haret" trecea. Dar am alungat repede acest gând. Eram plin de semne, la amândouă mâinile, de la "sculptarea bețelor de alun, însă acelea nu-mi ceruseră curaj. Trebuia să caut altă soluție. În disperare de cauză, m-am hotărât să fug de-acasă în dimineața când urma să plec în prima mea călătorie. M-am gândit să mă ascund
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de zgomotoase ca străbunele lor de pe Capitoliu. Acum, mai ales pe ulița principală, gâștele "s-au modernizat". Nici nu mai înalță capul când trece vreo mașină. Omul cu goarna a dispărut și el. Nu mai vezi copii, în urma vacilor, cu bățul pe umeri, dimineața, și cu bățul târât prin țărână, seara, cum mergeam noi, mereu, plini de importanță. De altfel, nu prea mai sunt nici vaci, iar Calea Secii e năpădită de mărăcini. Nu mai poți sui pe ea nici cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Capitoliu. Acum, mai ales pe ulița principală, gâștele "s-au modernizat". Nici nu mai înalță capul când trece vreo mașină. Omul cu goarna a dispărut și el. Nu mai vezi copii, în urma vacilor, cu bățul pe umeri, dimineața, și cu bățul târât prin țărână, seara, cum mergeam noi, mereu, plini de importanță. De altfel, nu prea mai sunt nici vaci, iar Calea Secii e năpădită de mărăcini. Nu mai poți sui pe ea nici cu piciorul. N-o mai folosește nimeni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de taină provocate de ascensiunea legionarilor și de pericolele externe. Carol al II-lea era, încă, monarh constituțional, dar suporta din ce în ce mai greu Constituția din 1923. La Ministerul de Externe, aflat și el, ca și Palatul Regal, la o azvârlitură de băț de strada Italiană, veneau, probabil, telegrame îngrijorate care prevesteau că va fi război în Europa, întrucît Hitler și Mussolini deveneau din ce în ce mai amenințători. Ziarele vremii vorbeau, presupun, și de aceste presimțiri sumbre și de procesele din Rusia unde Stalin își lichida
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
legătura lor neîntreruptă cu supușenia, neîngrădită de perspectiva imprevizibilului. Au lăsat papucul alb pe un drum pierdut în nisip, bătut de căruțele braconierilor, împotmolit în bălți și stufăriș. Peisajul se schimbase... au zărit doi copii alergând dezlânați pe lângă bălți cu bețe în mâini iar ei... au luat-o încetișor dezlegați de jurăminte, îmbrățișați, împletind aripi eclectice, pândind și aspirând la prinderea reginei peștilor... rândunica de mare; noi, muritorii avem ocazia o singură dată în viață să-i cercetăm privirea aprinsă și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
trece pe aici, printre dealuri, poartă denumirea de „Durăceasa”, nume ce cred eu că vine de la acel rege dac „Duras Durpaneu”. Cel mai mult vânat în acest timp se află aici, căci locul este răcoros vara. La câteva zvârlituri de băț depărtare de brigadă, se află un stejar falnic și o poiană cu o suprafață de câteva hectare. La umbra copacului se puteau adăposti câteva sute de persoane. Aici, sub el, se aflau mese și scaune bătute pe țăruși în pământ
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Cu trecerea timpului s-a terminat și muniția ce a rămas de pe urma Marii Configurații Mondiale și pușca lui Tonu a început să nu mai poată face: pica, poca, bâu. Și totodată și-a pierdut și valoarea ajungând pe post de băț sau ghioagă. Vasile Tonu a avut atât băieți, cât și fete cu Rarița lui. Primul copil al lor a fost Mihai, după care au urmat: Ilinca, Anica, Vasile, Ion și Maria. Vasile Tonu a avut și cooperativă (dughiană). Dar a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-i țină minte. Se înserase bine când au plecat flăcăii de la Cioabă, aproape că era întuneric afară. Pe Lucache îl așteptau nu mai puțin de doisprezece inși ca să-l snopească. Lucache a mers pregătit la masă, având la el un băț lung și destul de gros din lemn de pădureț, cu multe cioturi ascuțite, numai la capătul de care-l ținea cu ambele mâini neavând cioturi. Când el a ieșit, cei doisprezece erau pe două rânduri așezați pentru a-l prinde la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ascuțite, numai la capătul de care-l ținea cu ambele mâini neavând cioturi. Când el a ieșit, cei doisprezece erau pe două rânduri așezați pentru a-l prinde la mijloc, iar când s-a văzut înconjurat s-a rotit odată cu bățul și a rupt-o de fugă, cât era el de mare și lung. Cei doisprezece s-au înșiruit după dânsul, iar el îi aștepta și îi pălea cu bățul cel cioturos, cum îi venea mai bine, se mai ascundea prin
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mijloc, iar când s-a văzut înconjurat s-a rotit odată cu bățul și a rupt-o de fugă, cât era el de mare și lung. Cei doisprezece s-au înșiruit după dânsul, iar el îi aștepta și îi pălea cu bățul cel cioturos, cum îi venea mai bine, se mai ascundea prin șanțul de pe marginea drumului. Așa i-a bătut pe toți cei doisprezece de rău, că lui Beșleagă i-a făcut douăsprezece găuri în cap, de era să moară, noroc
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
liber pe care îl mai avea Petruță, Cociocoaia avea grijă să-i dea de lucru ca nu cumva el să se plictisească cât ea era la curtea lui Carp. Cociocoaia i-a meșteșugit o capcană compusă dintr-o covată, un băț și o sfoară. Bățul era legat de un capăt cu sfoara și era introdus sub covată. Ca să stea ridicată, așeza o mână de grăunțe în exterior, o mică dâră de grăunțe pentru a momi găinile vecinilor să intre. Îndată ce găina
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mai avea Petruță, Cociocoaia avea grijă să-i dea de lucru ca nu cumva el să se plictisească cât ea era la curtea lui Carp. Cociocoaia i-a meșteșugit o capcană compusă dintr-o covată, un băț și o sfoară. Bățul era legat de un capăt cu sfoara și era introdus sub covată. Ca să stea ridicată, așeza o mână de grăunțe în exterior, o mică dâră de grăunțe pentru a momi găinile vecinilor să intre. Îndată ce găina ajungea să mănânce, Petruță
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ca scândura. După ce și-a ceruit schiurile, Nick Își băgă cizmele În lăcașul de metal și strânse clema puternic. Sări din funicular Într-o parte, pe zăpada tare, apoi se Întoarse dintr-o săritură, se ghemui și, Împingându-se-n bețe, Își dădu drumul pe pantă. Profilat pe albul care se-ntindea În fața sa, George dispărea, apărea și apoi dispărea din nou. Goana și picajul brusc, felul cum se lăsa pe panta abruptă Îi spulberaseră lui Nick toate gândurile, lăsând doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un nor de zăpadă și apoi merse paralel cu dealul și cu gardul de sârmă ghimpată, Încetinind. Privi În sus, pe deal. George cobora făcând un telemark, aproape Îngenuncheat; un picior Îndoit și ținut Înainte, celălalt târându-se În spate; bețele-i atârnau ca picioarele subțiri ale unei insecte, ridicând norișori când atingeau zăpada și, la final, poziția asta Îngenuncheată se transforma Într-o curbă frumoasă spre dreapta, el ghemuit, cu picioarele Împinse unul În față și celălalt În spate, corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca picioarele subțiri ale unei insecte, ridicând norișori când atingeau zăpada și, la final, poziția asta Îngenuncheată se transforma Într-o curbă frumoasă spre dreapta, el ghemuit, cu picioarele Împinse unul În față și celălalt În spate, corpul contrabalansând mișcarea, bețele subliniind curba ca niște dâre luminoase, totul Într-un nor sălbatic de zăpadă. — Mi-a fost teamă să fac o cristiană, spuse George, e zăpada prea moale. Dar a ta a fost o frumusețe. — Eu nu pot să fac telemark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și joasă, bătută de vânturi și ninsori. Așa cum o vedeau printre copaci părea de un galben pal. De mai aproape se putea vedea că ramele ferestrelor erau vopsite-n verde.Vopseaua se cojea. Nick Își deschise clemele cu unul dintre bețe și apoi scăpă de schiuri. — De-aici putem să le cărăm, spuse. Urcă drumul abrupt cu schiurile pe umăr, Înfigându-și crampoanele-n gheață. Îl auzea pe George În spate, respirând și Înfigându-și și el crampoanele. Au sprijinit schiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la schi. — Tre’ să mergem, spuse Nick. Nimic nu merită dacă nu schiezi. Sigur c-o să mergem. Trebuie. Mai bine ne-am promite. Nick se ridică-n picioare. Își Închise haina strâns. Se aplecă peste George și luă unul din bețele sprijinite de perete. Îl Înfipse-n podea. — Promisiunile n-au nici un sens. Deschiseră ușa și ieșiră. Era foarte frig. Zăpada avea o crustă tare. Drumul urca pe deal printre pini. Își luară schiurile pe care le rezemaseră de peretele hanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Era o noapte liniștită. Din mlaștină nu se auzea absolut nimic. Se Întinse sub pături. Un țânțar Îi bâzâi lângă ureche. Nick se ridică-n capul oaselor și aprinse un chibrit. Țânțarul se așezase pe pânză, deasupra sa. Mișcă iute bățul Într-acolo. Sfârâitul țânțarului la contactul cu flacăra fu un zgomot satisfăcător. Apoi chibritul se stinse. Se Întinse din nou sub pături. Se-ntoarse pe o parte și-și Închise ochii. Era adormit. Simțea cum vine somnul. Se ghemui sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și din ghetele scâlciate. Se duse să se așeze pe bușteni. N-avea de gând să renunțe prea repede la senzațiile care-l Încercau. Își Încovrigă degetele În apa din ghete și-și scoase o țigară. O aprinse și aruncă bățul de chibrit În apa care curgea repede sub bușteni. Un păstrăv mic se repezi la bățul purtat de apă. Nick Începu să râdă. O să stea să-și termine țigara. Stătea pe bușteni fumând, se usca la soare, simțea soarele cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
renunțe prea repede la senzațiile care-l Încercau. Își Încovrigă degetele În apa din ghete și-și scoase o țigară. O aprinse și aruncă bățul de chibrit În apa care curgea repede sub bușteni. Un păstrăv mic se repezi la bățul purtat de apă. Nick Începu să râdă. O să stea să-și termine țigara. Stătea pe bușteni fumând, se usca la soare, simțea soarele cald pe spate, apele lipsite de adâncime ale râului pătrunzând În pădure, Încolăcindu-se În pădure, lucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sendvișurile din buzunar. Le băgă În râul rece. Apa luă cu ea firimiturile. Mâncă sendvișurile și apoi luă apă cu șapca să bea. La umbră era răcoare, cum stătea pe buștean. Își scoase o țigară și Încercă să aprindă un băț de chibrit. Chibritul intra-n lemn, lăsând o dâră mică. Se aplecă peste buștean până găsi un loc mai tare și aprinse chibritul. Stătea fumând și privea râul. În față, râul se Îngusta și forma o mlaștină. Apa devenea lină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
capa pentru a ataca omul. Țiganul sprintă și sări peste barrera, iar taurul lovi cu coarnele-n ea. Se-nfipse-n ea de două ori, izbind lemnul orbește. Criticul de la El Heraldo Își aprinse o țigară și, după ce aruncă cu bățul de chibrit În taur, notă În carnețelul său: „mare și cu corn destul cât să-i satisfacă pe clienții plătitori, Campagnero a arătat o tendință de a invada spațiul matadorilor“. Manuel păși pe nisipul tare În timp ce taurul se lovea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
niște pânze și acum Împrăștiau rumeguș În jurul lor. Manuel se apropie de barrera ca să bea niște apă. Omul lui Retana Îi dădu plosca grea și poroasă. Fuentes, țiganul cel Înalt, stătea acolo, ținând În mână o pereche de banderillas, două bețe subțiri și roșii, terminate cu două cârlige. — Hai, du-te, Îi spuse Manuel. Țiganul intră Încet În arenă. Manuel lăsă plosca din mână și se uită la ce se-ntâmpla. Se șterse cu batista pe față. Criticul de la El Heraldo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pasele lui vulgare și așa am intrat În a treia parte a sindrofiei.“ Singur În mijlocul arenei, taurul rămăsese fixat În același loc. Fuentes se Îndreptă arogant spre el - Înalt, zvelt, cu brațele Întinse, ținând Între degetele fiecărei mâini câte un băț cu cârligul Întins drept În față. Fuentes Înaintă. În spatele său, puțin Într-o parte, venea un peon cu o capă. Taurul Îl privi și atunci nu mai fu hipnotizat. Își pusese ochii pe Fuentes, care acum se oprise. Apoi Fuentes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Apoi Fuentes se lăsă pe spate și-l chemă. Agită cele două banderillas și lumina care se răsfrângea pe ele prinse privirea taurului. Își ridică coada și atacă. Se-ndreptă direct spre Fuentes. Țiganul Îl aștepta aplecat pe spate, cu bețele Îndreptate Înainte. Când taurul Își lăsă capul În jos ca să-l agațe, Fuentes se lăsă și mai pe spate, Își lipi brațele unul de celălalt și le ridică, cu mâinile atingându-se și cele două banderillas alcătuind două linii roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]