3,362 matches
-
degetul arătător spre gropița din bărbie, prietena mea spune că, dacă sînteți același cu bucătarul de atunci, ați început deja să vă plătiți datoria. Ne mai place și nouă teatrul..., surîde ea, ducîndu-și din nou vîrful arătătorului în gropița din bărbie. Anișoara! exclam eu, arătînd spre degetul dus la bărbie. Te-am recunoscut: serveai în sala mică... și oftai după vaca lăsată acasă, pe malul Bîrladului, rîd eu, amintindu-mi de fata aceea liniștită și tristă, ieșită prima oară în lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că, dacă sînteți același cu bucătarul de atunci, ați început deja să vă plătiți datoria. Ne mai place și nouă teatrul..., surîde ea, ducîndu-și din nou vîrful arătătorului în gropița din bărbie. Anișoara! exclam eu, arătînd spre degetul dus la bărbie. Te-am recunoscut: serveai în sala mică... și oftai după vaca lăsată acasă, pe malul Bîrladului, rîd eu, amintindu-mi de fata aceea liniștită și tristă, ieșită prima oară în lume, adusă pe litoral de fratele ei, care lucra la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fata aceea liniștită și tristă, ieșită prima oară în lume, adusă pe litoral de fratele ei, care lucra la construcții; ca s-o înveselim, îi spuneam că n-are rost să plîngă după vacă și ea rîdea, ducîndu-și degetul la bărbie; cine să fi văzut în țărăncuța aceea pe doamna de acum?!... Știi că te-am visat ast-noapte? o întreb. Doamna profesoară mă pălmuise, iar tu mi-ai dat un prosop să mă șterg... Farmacista rîde. Rîde fericită: Asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Că fiind foarte prinși de anumite probleme, continuînd să pozeze și-n clipele cînd nu sînt, unii tovarăși de-ai noștri au uitat să mai fie oameni. Să sperăm că din rîndurile generației noastre se vor ridica niște... Îmi las bărbia în piept și-mi înăbuș un căscat, acoperindu-mi gura cu mîna în care țin mănușile. Aici, la combinat, ce faci? mă întreabă Fulvia. Pînă azi, m-am ocupat de un separator, spun, căscînd din nou. Scuză-mă! Sînt tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
te sărută, delicat și trist II 24 noembrie 1947, luni De dimineață am fost la școală patru ore; cam obositor și dur. M’am întors acasă și am reluat compresele reci; când a venit Mihai m’a găsit legată pe sub bărbie; vream să se elimine ultimul vestigiu de rău și mâine să mi pot face cursele absolut necesare: poșta, Rainer și școala de la 11 [la] 1. După masă iar lucru la școală - poate îl voi evita pentru că voi argumenta că e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
modest din umeri. Deși cred că adevărul ăsta e, am ochiul format. Pe vremuri, duminica dimineața mă uitam cu mama la Antiques Road Show, și bănuiesc că am prins diverse din mers. — E o piesă remarcabilă, zic expertă, arătând din bărbie spre o oglindă uriașă, cu ramă aurită. — A, da, spune Arthur. E modernă, firește... Firește, spun repede. Evident, îmi dădusem și eu seama că e modernă. Am vrut să zic că e remarcabilă, având în vedere faptul că e modernă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și Joseph... Nu-i nici o mirare c-am depășit creditul! Îmi aruncă o privire exasperată. Becky, contul ăsta am zis că e pentru cheltuielile casei. Nu pentru fuste de la Miu Miu! OK. Luptă sau fugi. Îmi încrucișez brațele și ridic bărbia spre el. — Așa deci... după părerea ta, fustele nu intră în cheltuielile casei. Asta vrei să spui? Luke se uită la mine ca la mașini străine. Normal că asta vreau să spun! — Ei, uite, vezi, poate că asta e problema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dar când i-am găsit rochia aia Armani absolut perfectă cu care să se îmbrace la spectacolul ăla extraordinar de balet, la care urma să participe și el - când am privit-o uitându-se la sine în oglindă, înălțându-și bărbia, zâmbind și simțindu-se iar atrăgătoare -, am avut convingerea, în adâncul sufletului meu, că munca mea contează. În timp ce Laurel se schimbă înapoi în hainele ei, eu ies din cabină, cu un maldăr de haine în brațe. Nu pot să port
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
semnezi, îi spun, cu ochii în podea. Ar trebui să te protejezi. E cel mai rațional lucru pe care îl poți face. — Becky, ai uitat cu cine vorbești. Vorbești cu mine. Și e vorba despre noi amândoi. Îmi ridică încet bărbia până când nu mă mai pot uita în altă parte decât în ochii lui întunecați. Știu că ești supărată. E foarte normal. Dar trebuie s-o ierți pe mama. Trăiește de foarte mult timp în America. Iar aici, contractele astea sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Aliciei e străbătut de șoc, de parcă tocmai ar fi curentat-o cineva. — La Plaza? Serios? — Cred c-o să fie foarte drăguț, arunc în treacăt. E foarte frumos la Plaza. Tot acolo te măriți și tu, nu? Nu, spune Alicia, cu bărbia destul de încordată. N-am găsit nici o zi disponibilă, a fost prea din scurt. Tu când te-ai programat? — A... acum o săptămână sau două, spun, ridicând vag din umeri. Yes! Yes! Să-i fi văzut expresia! — Va fi minunat, intervine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e vina mea, că sunt împrăștiată. Însă, când a ieșit totul la iveală, mi-am dat seama pe loc. Ea le luase, era clar. — Și n-ai putut să faci nimic? zic, absolut șocată. — A, ba da. Am chemat poliția. Bărbia i se încordează, în timp ce își încheie nasturii rochiei. S-au dus și au luat-o la întrebări, i-au scotocit și apartamentul. Dar n-au găsit nimic. Evident. Îmi zâmbește un pic ciudat. Și pe urmă a aflat Bill. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
firește, o să vină la nuntă! Ia zi, parcă spunea tati că vrei să-mi spui ceva. — Ăă... Îmi dreg glasul, brusc conștientă de ecoul tăcerii la celălalt capăt; de distanța dintre noi. Păi, voiam să... ăă... O, Doamne. Îmi tremură bărbia și vocea mea de prezentatoare de știri s-a transformat într-un scâncet nervos. Ce-i, Becky? Mami ridică vocea, îngrijorată. S-a întâmplat ceva? — Nu! Doar că... că... Așa nu merge. Știu că Christina are dreptate. Știu că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca un taur furios! A fost foarte furioasă! mă corectez în grabă. A fost atât de furioasă, că... i-a plesnit un vas de sânge! — I-a plesnit un vas de sânge? Suze mă privește cu gura căscată. Unde? — În... bărbie. Se așterne tăcerea. Suze rămâne împietrită în mijlocul străzii, și expresia începe să i se schimbe. — Bex... Hai mergem să ne uităm la hăinuțe pentru bebe! zic iute. E magazinașul ăla dulce de tot chiar aici după colț... — Bex, ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Suze, rămân cu tine cât timp ai nevoie de mine, și cu asta basta. — Și cu nunta cum rămâne? Nu mai trebuie să-mi fac nici o grijă în legătură cu nunta. Suze, rămân cu tine. Punct. — Pe bune? Începe să-i tremure bărbia. Mersi, Bex. Schimbă cu grijă poziția bebelușului în brațe, și el scâncește ușor. Dar... te pricepi vreun pic la copii? — Nu trebuie să știi nimic, stai liniștită! zic încrezătoare. Nu trebuie decât să-i hrănești, să-i îmbraci în hăinuțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de sus, țuguiat Înspre partea de jos și zbârlit prin cușma de blană neagră ce o poartă, de unde atârnă pe obraz două șuvițe Împletite de păr de-alungul, pe când partea dinapoi a capului e rasă, iar o mică bărbuță În vârful bărbiei le prelungește fața și le dă Înfățișarea de capră de Angora” <endnote id="(124, p. 323, și 316, p. 412)"/>. Referindu-se la evreii tradiționaliști din nordul Moldovei - de pe la jumătatea secolului al XIX-lea, după o epocă de masive imigrări
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rituale Irozii : „Un jidov ghebos, cu barba de câlți, sare În toate părțile cu țipete de spaimă, cu degetele rășchirate de o parte și de alta a bărbii. În sală, moș Ilie Îl așteaptă, Îi iese Înainte, Îi dă foc bărbii c-o lumânare, și toate slugile se grămădesc cu haz mare” <endnote id="(411, p. 123)"/>. Pentru locuitorii iudeofobi ai mahalalelor, zgâlțâirea evreului de perciuni și de barbă („Lasă-mă de barbă, că se rupe leuca” ; <endnote id="cf. 3
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 110)"/>. Francisc Nistor a publicat una dintre puținele imagini ale unei astfel de „măști de evreu” din Maramureș. Toate elementele de recunoaștere despre care am amintit sunt reprezentate În exces În această mască : perciuni lungi, care ajung până sub bărbie, mustăți confecționate din păr de coadă de cal și barbă ca de țap - exagerat de lungă, de 24 de centimetri - făcută din fuior de cânepă <endnote id="(131, pp. 32 și 64)"/>. Măști similare „de jidan” se purtau În alaiul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Îndatoritor - și scoțând nori de praf din turul pantalonilor lui Buster. Întrucât eu nu mâncasem niciodată bătaie, aceste poze Îmi sugerau o tortură ciudată, exotică, nu prea diferită de - să zicem - Îngroparea unei vrăjitoare cu ochii ieșiți din orbite, până la bărbie, În nisipul fierbinte al unui deșert, după cum era ilustrația de pe frontispiciul unei cărți a lui Mayne Reid. 4 Se pare că unchiul Ruka a dus o viață trândavă și ciudat de haotică. Cariera lui diplomatică a fost cât se poate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înaltă, și Încărunțind pe ascuns; cele trei cute de pe fruntea austeră; sprâncenele proeminente; ochii de oțel privind de după pince-nez-ul cu rame negre; umbra unei mustăți; tenul pătat, care la mânie căpăta o roșeață suplimentară În zona celei de-a treia bărbii, cea mai amplă, revărsată peste muntele de volănașe al bluzei. Și iat-o acum așezându-se sau mai degrabă pregătindu-se să-și așeze, În timp ce falca Îi tremură ca o piftie, prodigiosul ei posterior, cu cei trei nasturi Într-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ascultat: Les Malheurs de Sophie, Le Tour du Monde en Quatre-Vingts Jours, La Petite Chose, Les Misèrables, Le Comte de Monte Cristo și multe altele. Ședea acolo eliberându-și glasul din temnița neclintită a propriei persoane. În afară de buze, una dintre bărbii, cea mai mică, dar cea adevărată, era singurul detaliu mobil al trupului ei voluminos ca al unui Buddha. Pince-nez-ul cu rame negre reflecta veșnicia. Din când În când, o muscă se așeza pe fruntea severă și imediat cele trei cute
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înainte ca ritmul pe care-l aud să șovăie și să dispară, mă surprind Întrebându-mă dacă nu cumva, În anii În care am cunoscut-o, nu mi-a scăpat ceva din ea care o definea mult mai bine decât bărbiile, ticurile sau chiar franceza ei - ceva poate Înrudit cu acea ultimă privire pe care i-am aruncat-o, cu minciuna surâzătoare de care se folosise pentru a mă vedea plecând Încântat de mărinimia mea sau de acel lebădoi al cărui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zdravăn care-l dobora. După o duzină de asemenea tumbe, le baigneur, lucind ca o focă, Își conducea povara care gâfâia, tremura și fornăia scuipând apă, spre uscat, spre țărmul neted, unde o bătrânică de neuitat, cu păr cărunt pe bărbie, alegea cu promptitudine un halat de baie dintre multe altele ce atârnau pe o frânghie de rufe. La adăpostul unei mici cabine, erai ajutat de un alt servitor să-ți lepezi costumul de baie Îmbibat cu apă și Îngreunat de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
înclinând ușor capul, cu demnitate. Doamna Maria, stirpe coborâtoare din dinastia Paleologilor Bizanțului, este o prea frumoasă femeie de vreo treizeci și cinci, treizeci și șapte de ani, înaltă, cu părul negru, lins, împărțit de o cărare la mijloc; ovalul feții cu bărbia ascuțită îi trădează voința și mândria; ochii negri, când reci, când umezi, fierbinți, misterioși ca apele adânci; deasupra lor, străjuiește o frunte lată, înaltă. Pe cap, poartă coroana imperială cu vulturul bicefal bizantin, din care coboară șiraguri de perle și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ochii de "Măria sa", se oprește speriată. Face o plecăciune și bolborosește: Măria ta... Și dă să se retragă. Domniță. Nu mușc. Stai! Voichița a încremenit locului, cu ochii plecați, transpirând, mototolind la piept valul de pânză. Ștefan o apucă de bărbie, îi ridică fața, o privește în ochi și zâmbește: Domnița Maria Voichița... Te-ai înălțat. Ai îmbobocit. Mai-mai, să nu te recunosc. Da' de ce tremuri? Am... am hotărât ca aceste două ostatice de neam, să fie însoțitoare pe lângă Doamna țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cap. Am încălecat pe Pestrițu și tot într-un galop am ținut-o până-n pădure, să apuc florile încă ude de roua dimineții cum împletesc fetele cununițe de Sânziene altfel, vraja florilor se risipește. Ce spui? o apucă Ștefan de bărbie și o privește în adâncul ochilor albaștri. De Sânziene pare-mi-se fetele dau flori și flăcăii le sărută "ca vraja florilor să nu se risipească", zâmbește Ștefan. Așa-i datina, se scuză el, sărutând-o pe frunte. Voichița se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]