4,680 matches
-
dispunerea unităților din centrul dispozitivului „în linie” iar cele de pe flancuri formau coloană. Astfel, dispozitivul era apărat împotriva flancării dar, grație batalioanelor din centru care erau dispuse în linie, avea și o putere de foc apreciabilă. În plus, atunci când ataca, batalioanele din centru angajau inamicul în schimb de focuri, în timp ce coloanele de flancuri, manevrabile și destul de rapide, puteau să atace flancul inamic. Ordinul mixt a fost deseori folosit cu rezultate bune: de către generalul Vandamme la Austerlitz sau de către Soult la Albuhera
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
îl reperează și să îl rețină până când sosesc întăriri. În ceea ce privește manevra (denumită de Napoleon „Mare Tactică”), este de notat evoluția de la ordinea de marș grupată pe o axă, sau, oblică (adoptată de armată prusacă), la o formație de marș denumită „batalion pătrat”. Conform acesteia, unitățile militare (preferabil Corpuri de armată) vor fi dispuse astfel încât să descrie un pătrat. Aceste unități se vor afla la o distanță nu mai mare de o jumătate de zi de marș forțat una față de cealaltă, ceea ce
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
ea va putea primi rapid întăriri. Regruparea bruscă a tuturor acestor unități sau Corpuri i-a asigurat lui Napoleon unele dintre cele mai importante victorii ale sale și l-au salvat de la dezastru la Eylau și în alte câteva ocazii. „Batalionul pătrat” este o inovație adusă exclusiv de Napoleon. Un alt exemplu de strategie napoleoniană îl constituie „manevra asupra spatelui inamicului”, ceea ce presupune că armata ce deține superioritatea numerică va prelua ofensiva și va trimite o parte din trupe să angajeze
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
partizani. Cu excepția unor cazuri izolate, ca acela al grupului colonelului Georgios Poulos, doar în 1943, după numirea politicianului Ioannis Rallis în funcția de premier, germanii au permis guvernului de la Atena să treacă la recrutarea unui forțe armate substanțiale - "Tagmata Asfaleias" (Batalioanele de Securitate), a căror motivație a fost în principal politică. Aceste forțe au luptat în exclusivitate împotriva mișcării de rezistență dominată de comuniști EAM-ELAS, care deținea controlul asupra unor întinse regiuni ale țării. Acțiunile lor dure și îndiscriminatorii îndreptate împotriva
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
ΒΕΣΜΑ" ("Βασιλικός Ελληνικός Στρατός Μέσης Ανατολής") Forțele Armate Regale Elene din Orientul Mijlociu. Pe 23 iunie 1941 începuse deja formarea Brigăzii I Elene în Palestina sub comanda colonelului Ev. Antoniou. Brigada erea compusă din 5.000 de oameni, organizați în trei batalioane de infanterie, un batalion de artilerie (numit însă „regiment”), și mai multe unități auxiliare. A fost format un batalion independent de blindate, dar acesta a fost incorporat mai târziu într-un regimentul de artilerie al Brigăzii. Brigada a rămas în
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
Μέσης Ανατολής") Forțele Armate Regale Elene din Orientul Mijlociu. Pe 23 iunie 1941 începuse deja formarea Brigăzii I Elene în Palestina sub comanda colonelului Ev. Antoniou. Brigada erea compusă din 5.000 de oameni, organizați în trei batalioane de infanterie, un batalion de artilerie (numit însă „regiment”), și mai multe unități auxiliare. A fost format un batalion independent de blindate, dar acesta a fost incorporat mai târziu într-un regimentul de artilerie al Brigăzii. Brigada a rămas în taberele de antrenament din
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
Brigăzii I Elene în Palestina sub comanda colonelului Ev. Antoniou. Brigada erea compusă din 5.000 de oameni, organizați în trei batalioane de infanterie, un batalion de artilerie (numit însă „regiment”), și mai multe unități auxiliare. A fost format un batalion independent de blindate, dar acesta a fost incorporat mai târziu într-un regimentul de artilerie al Brigăzii. Brigada a rămas în taberele de antrenament din Palestina până în mai 1942, când la comanda sa a fost numit colonelul Pafsanias Katsotas. Brigada
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
au început pregătirea pentru oprirea ofensivei sovietice. În nord avea să se formeze Punga Curlanda, iar germanii au luptat aici până când au fost retrași în Germania, pentru a participa la luptele defensive de pe Oder și din regiunea Berlinului. Mai multe batalioane ale Diviziei a 20-a SS estoniene au fost încercuite în Estonia. Aceste unități au continuat lupta, unii dintre supraviețuitori alăturându-se luptătorilor de gherilă cunoscuți ca „Frații pădurii”, care au continuat lupta împotriva sovieticilor până în deceniul al șaselea.
Bătălia de pe linia Tannenberg () [Corola-website/Science/312031_a_313360]
-
a fost extins suficient pentru a fi ocupat de șase corpuri de infanterie sovietică. Pe 3 februarie, un grup blindat sovietic a penetrat rapid liniile defensive germane și a stabilit un nou cap de pod pe malul vestic al Narvei. Batalionul Panzer "Nordland", numit "Hermann von Salza", aflat sub comanda SS-Obersturmbannführer Paul Albert Kausch, ajutat de un pluton de tancuri grele Tiger în frunte cu asul german Otto Carius a intrat în luptă și a eliminat rapid capul de pod stabilit
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
regiune. Deși capetele de pod sovietice din centrul frontului au fost distruse, Armata Roșie a reușit să stabilească un nou cap de pod pe flancul nordic al frontuluil, lângă satul Siivertsi. La sud de orașul Narva, în zona apărată de batalionul "Narwa", trupele sovietice au traversat râul și au amenințat să izoleze Corpul SS al lui Steine și două divizii ale divizii ale Wehrmachtului. Pentru a elimina acest nou pericol a intrat în luptă batalionul de tacuri grele 502, care a
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
orașul Narva, în zona apărată de batalionul "Narwa", trupele sovietice au traversat râul și au amenințat să izoleze Corpul SS al lui Steine și două divizii ale divizii ale Wehrmachtului. Pentru a elimina acest nou pericol a intrat în luptă batalionul de tacuri grele 502, care a reușit restabilirea liniei defensive germane. Pentru a întări apărarea grupului Steiner, a fost adusă unitatea de voluntari estoni „20.Waffen-Grenadier-Division der SS (Estnische Nr.1)”. Pe 20 februarie, Steiner a atacat capul de pod
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
pod german de pe malul estic al Narvei, apărat de voluntarii danezi și olandezi. Aproape o lună, capul de pod a rezistat împotriva atacurilor sovietice. Regimentele de voluntari SS care apărau capul de pod au fost reduse însă la dimensiunile unui batalion. Veștile succeselor sovietice din timpul Operațiunii Bagration, inclusiv cea a distrugerii a cinci divizii germane la Vitebsk, au dus la îmbunătățirea moralului sovieticilor, iar atacurile lor au devenit mai viguroase. Capetele de pod sovietice erau întărite zilnic, iar Steiner era
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
militar și să conceapă un proiect universal în 1960. În vara anului 1962, Mao Zedong a fost de acord să furnizeze gratuit Hanoiului, 90.000 de puști și pistoale. Începând din 1965, China a trimis baterii de protecție antiaeriană și batalioane de geniști Vietnamului de Nord pentru a repara daunele cauzate de bombardamentele americane, a reconstrui drumurile și căile ferate și pentru a efectua alte lucrări de geniu. Acest ajutor a dat posibilitatea unităților militare combatante nord-vietnameze să lupte în sud
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
Hee a propus lui John F. Kennedy participarea sud-coreeană în război, dar Kennedy nu a fost de acord La 1 mai 1964 Lyndon B. Johnson a solicitat participarea Coreei de Sud.. Primele trupe din Coreea de Sud au început să sosească în 1964 și batalioane mari de luptă au început să sosească un an mai târziu. Sud-coreenii, în curând, au câștigat reputație în eficacitate. Într-adevăr, fără îndoială, au efectuat operațiunile de contrainsurgență atât de bine încât comandanții americani considerau că zona de responsabilitate coreeană
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
10 450 filipinezi. Acest personal a fost, în primul rând, angajat în proiecte medicale și alte proiecte civile de pacificare. Aceste forțe au operate sub denumirea de PHLCAG-V sau Grupul de Acțiune Civic Filipinez -Vietnamez. Formațiunile armatei tailandeze, inclusiv batalionul"Cobra Reginei", au intrat în acțiune, în Vietnamul de Sud, între 1965 și 1971. Forțele thailandeze au fost folosite mai mult în acțiuni acoperite în Laos, între anii 1964 și 1972, deși formațiunile Thai regulate au fost puternic depășite numeric
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
-a de infanterie britanică, sprijinită de un mic grup de tancuri din Divizia a 6-a britanică. Spre sud urmau să atace Brigada a 11-a de infanterie britanică sprijinită pe flancul stâng de un regiment britanic de blindate, un batalion de tancuri ușoare american, plus infanterie motorizată, parașutiști, artilerie de câmp, antitanc și antiaeriană și geniști. Amândouă brigăzile de infanterie erau parte a Diviziei a 78-a britanice de inranterie, a cărui comandant, generalul-maior Vyvyan Evelegh, a fost numit comandantul
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
cucerit pentru a crea o ambuscadă pe drumul dintre Sedjenane și Mateur. Germanii au ocupat zonele înalte de pe marginile drumului, care, după ploile puternice din ultimele zile, era plin de noroi și era impraciticabil pentru vehicule. Ambuscada a funcționat perfect, batalionul aliat din avantgardă pierzând aproape 150 de oameni. Comandantul brigăzii a 36- a trimis unități pentru a cuceri înălțimiile. Parașutiștii germani au reușit să reziste în regiune până în primăvara anului următor. La începutul zilei de 26 noiembrie, brigada a 11
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
ale compaiei B a Diviziei I americană. Apărarea antitanc germană a distrus rapid 19 tancuri americane, iar atacul aliat s-a împotmolit. Pe 29 noiembrie, au început să sosească de la Alger noi unități din Divizia a 78-a, ca să înlocuiască batalioanele Brigăzii a 11-a, puternic afectate de lupte. Pe 1 decembrie, forțele Axei au organizat un contraatac, care amenința să izoleze Brigada a 11-a și să străpungă liniile Aliaților până în zona din spatele frontului. Ofensiva Axei a fost întârziată de
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
ceea ce a permis retragerea controlată în regiunea mai înaltă de la vest de Terbourba. Unele dintre unitățile britanice au suferit în aceste lupte pierderi de până la 75% din efective. Între timp, în zona de luptă au sosit unitățile de parașutiști britanici. Batalionul al 2-lea de parașutiști britanici au fost parașutați pe 3 decembrie lângă aeroportul și orașul Depienne, la aproximativ 48 km sud de Tunis („Operațiunea OUDNA”) cu misiunea de a distruge avioanele de bombardament în picaj Stuka, care susținuseră foarte
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
orașul Depienne, la aproximativ 48 km sud de Tunis („Operațiunea OUDNA”) cu misiunea de a distruge avioanele de bombardament în picaj Stuka, care susținuseră foarte eficient defensiva germană. Britanicii au fost parașutați într-o zonă în care era cantonat un batalion italian de bersalieri experimentați. Radio Roma a relatat că bersalierii au luat 300 de prizonieri dintre parașutiștii britanici. Britanicii în schimb au raportat că parașutiștii au luptat cu parașutiștii germani, sprijiniți de tancuri și mașini blindatel. În conformitate cu rapoartele britanice, după
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
italiene au suferit pierderi reduse, în vreme ce americanii au pierdut aproximativ 1.600 de oameni și două treimi din blindate. În noaptea de 2 februarie 1943, în sprijinul americanilor au sosit trupele britanice, care au fost retrase din regiunea Sbiba. Două batalioane experimentate de bersaglieri au atacat atât pozițiile britanicilor cât și pe cele americane, respinse după lupte grele. A doua zi, atacul germanilor împotriva americanilor a fost oprit numai după sosirea în sprijinul defensivei a unor batalioane de artilerie americane. În fața
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
din regiunea Sbiba. Două batalioane experimentate de bersaglieri au atacat atât pozițiile britanicilor cât și pe cele americane, respinse după lupte grele. A doua zi, atacul germanilor împotriva americanilor a fost oprit numai după sosirea în sprijinul defensivei a unor batalioane de artilerie americane. În fața defensivei hotărâte și în condițiile în care a aflat de sosirea Armatei a 8-a Aliate la Medeine, la câțiva kilometri de Linia Mareth, Rommel a decis să oprească atacul și să se retragă pe 22
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
După atacul neozeelandezilor, Brigada a 9-a indiană și Brigada a 7-a motorizată indiană au atacat la rândul lor spre nord și, după trei zile de lupte au ajuns aproape de Deir el Shein. În timpul unui atac de noapte, un batalion de maori din Divizia a 2-a neozeelandeză a reușit să străpungă liniile Diviziei italiene Brescia. Contraatacurile italienilor au redus câștigurile Aliaților în acest sector. În acest punct al luptelor, Rommel a constatat că forțele sale sunt prea obosite și
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
Brigada a 161 de infanterie indiană. Auchinleck a atacat din nou pe 10 iulie la Tel el Eisa în nordul dispozitivului său cu Divzia a 9-a australiană. 89 de germani și 835 de italieni au fost luați prizonieri de batalionul al 48-lea australian. Pentru oprirea australienilor au fost trimiși în zonă bersaglierii italieni. Ei au reușit să recupereze o parte a zonei cucerite de australieni și au luat 13 prizonieri la Tel el Eisa. Deși bersaglieri au suferit pierderi
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
Ei au reușit să recupereze o parte a zonei cucerite de australieni și au luat 13 prizonieri la Tel el Eisa. Deși bersaglieri au suferit pierderi importante, atacul lor a permis Diviziei „Trieste” să deplaseze în zona de luptă un batalion de infanterie și un batalion de tancuri. Noii sosiți au reușit să respingă definitiv atacul australienilor. Auchinleck a declanșat noi atacuri pe 14, respectiv 22 iulie, care au vizat Înălțimile Ruweisat Ridge din centrul dispozitivului inamic. Pozițiile Axei erau apărate
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]