4,015 matches
-
Norman, inundat de un val de plăcere. O clipă mai târziu, luminile roșii se reaprinseră. — Nu-ți merge, Norman, spuse Beth. Cu mine nu-ți merge. Eu pot să lupt cu tine. Știa că Beth avea dreptate. Stingerea și aprinderea becurilor fusese o dispută, o Încercare a voințelor. În felul ăsta conflictul putea dura la nesfârșit. Deci, nu așa trebuia procedat. Trebuia să Întreprindă ceva mai direct. Se Îndreptă spre cea mai apropiată cutie de explozibil TEVAC. De aproape, conul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
30 de milioane pentru cei care n-au fost în stare să-și schimbe mașina de 20 de ani. Se adaugă tăieri de panglici jenante „în exercitarea funcției“, mai ales sâmbăta și duminica, atunci când adversarii săi n-au voie de la BEC să apară pe ecran. Ultima ispravă a fost inaugurarea unui parc de utilaje agricole: Năstase s-a urcat pe un tractor pornit și a spus ceva important, păcat că tremura tractorul și vocea premierului odată cu el. În lipsa lui Năstase din
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
rămîn însă total apatici, cu urechile oarbe și cu ochii surzi. nici cînd s-a prăbușit lampa cea mare din salon, întrucît porumbeii deveniseră prea grei pentru abajur, nimeni nu a tresărit în imobil, deși bufnitura a fost teribilă iar becul s-a făcut țăndări. nici prăbușirea draperiei și nici căderea unor sticle de pe rafturile din bucătărie n-au avut efecte speciale. Și cît de mult am sperat în producerea unui eventual scurtcircuit întrucît lumina din hol a rămas aprinsă... speranța
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
altfel nici nu erau vreodată accesibile scriitorilor de rînd, poate doar celor din conducere. Guy păru extrem de interesat de acea gaură care ducea spre necunoscut, cu atît mai mult cu cît la capătul treptelor se agita cineva la lumina unui bec. — Poate că aici a fost pivnița de vinuri, i-am răspuns lui Guy și am coborît după el în acea hrubă umedă, încîntat oarecum că după atîția ani Casa monteoru mai avea cîteva secrete să-mi dezvăluie. treptele se opreau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
furios. el avea ceva pe suflet și trebuia să se descarce. ne conduse pe un coridor destul de lung și ne invită să intrăm într-un fel de adăpost antiaerian, o încăpere pătrată, surprinzător de mare și bine luminată de numeroase becuri fixate însă, în mod curios, nu pe tavan, ci pe sol de-a lungul zidurilor. Din tavan se scurgeau tot felul de fire electrice bizare, cabluri de diferite dimensiuni și culori. toate păreau amputate de o mînă sadică, era ca și cum
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
petrol. De altfel la radio și la televizor deveniseră din ce în ce mai numeroase emisiunile de inițiere a cetățenilor în tehnicile de economisire a energiei. experții insistau asupra unor gesturi simple cerîndu-le oamenilor în primul rînd să nu irosească inutil energia, să cumpere becuri cu consum redus, să nu uite luminile aprinse în urma lor, să opteze pentru autoturisme electrice sau hibride, să-și instaleze pe acoperișuri panouri solare, și așa mai departe. Pe locul DoIsPreZeCe se impuse de la sine problema nisipului. Da, da, umanitatea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rămînea ca un fapt ce trebuie să intre în ordinea normală a așezării. Așa încît nimeni nu se mai îndoia că ploaia nu trecea niciodată prin fața prințului, rămînînd întotdeauna la cîțiva pași în spatele său, că la Vila Katerina se instalaseră becuri fără urmă de cabluri ori de "motor" și becurile se aprindeau în clipa în care Pangratty pășea într-o odaie, că datorită lor, adică datorită domnișoarei K.F. și prințului, cei doi salcîmi, arbori unici în Vladia, înfloreau a doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ordinea normală a așezării. Așa încît nimeni nu se mai îndoia că ploaia nu trecea niciodată prin fața prințului, rămînînd întotdeauna la cîțiva pași în spatele său, că la Vila Katerina se instalaseră becuri fără urmă de cabluri ori de "motor" și becurile se aprindeau în clipa în care Pangratty pășea într-o odaie, că datorită lor, adică datorită domnișoarei K.F. și prințului, cei doi salcîmi, arbori unici în Vladia, înfloreau a doua oară în luna octombrie, că dacă n-ar fi această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Iar cineva i-a răspuns din întuneric "Fugi, dom'le, ce spectacol, pleacă dimineața la patru, direct de la chef, sînt invitați la Coriolan Popa, la Snagov. De la masă țup în aeroplan, ăștia-s dați naibii, parol." În dreptul luminii palide a becului de stradă s-a oprit, și-a scos bucățica de tablă din piept, era stanțată cu grijă și emailul era de cea mai bună calitate. Un vultur alb, cu aripile desfăcute, ținînd în gheare un mănunchi de nuiele în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și am intrat în biroul corectorilor, despărțit de rest printr-un placaj. - Bună seara, am spus, îl caut pe domnul Grigorescu. Erau înăuntru patru sau cinci inși instalați la o masă uriașă, aplecați asupra șpalturilor, sub lumina puternică a unui bec care atârna aproape până jos din tavan. - Eu sunt, a răspuns unul dintre ei, un ins mic de statură, cocoșat, elegant îmbrăcat, cu un chip aspru, sever, privire rapidă și pătrunzătoare. Mi-a strigat numele sigur că nu se înșela
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el spusese că-i veneau de minune. Camilla îi întâmpină în prag și îi întinse lui Fran un obraz fardat cu pudră scumpă. Părea destul de prietenoasă, dar întreaga ei ființă era concentrată asupra lui Laurence. Semăna, hotărî Fran, cu un bec care se aprindea doar în prezența lui. Laurence era, fără îndoială, centrul universului ei extrem de ordonat. Și totuși, în chip straniu, Laurence nu părea să răspundă acestei revărsări de afecțiune, ci doar să o lase să curgă în jurul lui, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
preluându-i-le și, în funcție de circumstanțe, augmentându-i-le. Concret, dacă japonezul trebuie să bată un cui, cheamă tâmplarul. Dacă trebuie să facă o conexiune la internet sau la televiziunea prin cablu ori, pur și simplu, pentru a schimba un bec, cheamă un electrician. Dacă i s-a stricat mașina, nu ridică niciodată capota, ca să împingă vreo bujie sau ca să verifice bobina de inducție: cu un simplu apel pe mobil, mecanicul sosește la fața locului, își suflecă mânecile și rezolvă rapid
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cazurile de mai sus, n-ar fi nici o problemă. În definitiv, câți dintre noi n-ar vrea să scape de corvezile supărătoare? Însă, aruncat într-o zonă lipsită de aceste facilități sociale, niponul obișnuit nu ar ști să schimbe un bec, să bată un cui sau să împacheteze un colet. La poștă, plicul îi este închis și timbrat de funcționar, care se ocupă, firește, și de ambalarea pachetelor (între paranteze fie spus, zelul lucrătorilor nu cunoaște limite: poștașul literalmente aleargă de la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
putut smulge cartea lui Silviu din ghearele unei stranii cenzuri postcomuniste exercitate de pretinși vânzători a căror ultimă lectură a fost probabil abecedarul. Victor Alartes S.C. Elvis S.A. Vai, ce bine că rezolv și chestia asta, că prea urât atârnă becurile alea din tavan; așa m-am săturat de mățăraia aia de cabluri. Și ce bine că-l știu pe omul ăsta. Dar n-am apucat să-mi termin treaba la birou și să fiu acasă când vine. Mă rog, e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Ei, se mai întâmplă. Nu-mi fac griji, o domnișoară frumoasă ca dumneavoastră... o să vă găsiți repede pe altcineva. OK, politețuri, indiscreție, indiferent - încerc să mut subiectul de la viața mea personală, despărțirile mele sau alte chestiuni la lucruri legate de becuri, cabluri, politica românească sau Elodia. Îi intind banda adezivă. Se uită la mine și-mi spune: — Ce mâini frumoase aveți. Aoleu. Mi se face rău, îmi bate inima, mă panichez. Doamne, cum am putut să-l aduc pe omul ăsta
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din maternitatea alăturată și să o aduc aici, în acest hău funebru și adânc, însă nu pot face asta, din cauza curentului electric care l-a izbit violent pe tata de cimentul umed din casa bu nicilor mei, în timp ce schimba un bec, la treizeci și nouă de ani. Dragoș Rusu Englezul și româna Un bucată de cașcaval, doi bucate de pastramă, doi kilograme roșii. La brutărie, unde îl ajutam pe tata la cuptor, englezul cerea, la fel de fericit că se adresează în limba
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aș al dracului să fiu cu cine m-a făcut. Și fac pișu cu ochii lungiți la holul acoperit de pătrate bej, maro, bej, motan obez, pisică hipnotizată, picioarele fos tei baschetbaliste care se înalță în bezna crăcănată de un bec prost. Ehe, ce frumoasă eram eu odată. Și geamul ușii de la balcon îi reflectă mândria burtoasă. Ușa băii se reazemă, ca un alcoolic resemnat, alături de picturile ei și o o poză cu bunicul. Avantajul morții la tinerețe este că nimeni
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rupt-o la fugă pe străzile înguste și la un moment dat m-am des părțit de Anca cu un „la revedere“ schițat. Ajuns pe Calea Victoriei lângă Biblioteca Academiei, s-au decupat din întuneric, venind spre lumina chioară a unui bec rătăcit, siluetele a doi tineri care, zâmbind, m-au întrebat ceva în engleză. Pe vremea aceea era periculos să intri în vorbă cu străinii. In cre dibil, căutau un pub. Un pub în 1986, în București. Le-am spus că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Acum altceva este mai important. Ca de obicei, bătrâna doamnă Marga Pop a scotocit îndelung în geanta roasă la colțuri după cheia pe care niciodată nu știa sigur în ce despărțitură o pusese, în întuneric, în fața apartamentului, fără să aprindă becul culoarului îngust la intrarea căruia se legănau câteva pale din lumina scărilor. Apoi, cu mâna tremurândă, a potrivit mult timp cheia și a descuiat, iar toate zgomotele se auzeau amplificate de partea ceastălaltă a ușii, în apartament. A intrat încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
discernământ, în care zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al ploii în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în jur o pâclă ușoară, cerul i se părea prea întunecat, chiar și seara lumina becului era prea gălbuie și îndepărtată, iar ea nu avea în gură decât un gust de fiere, pe care îl are mereu de atunci. Se gândea că nimic nu e veșnic. În clipa următoare s-ar putea să nu mai existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
i se adâncea ca într-o ceață. Sau texte aparent cu totul rupte de realitate și aflate la distanțe inimaginabile de preocupările lui. Citea cu o detașare asemănătoare cu indiferența, de care era perfect conștient în timp ce întorcea paginile, la lumina becului slab al veiozei, imaginându-și-i pe cărturarii din urmă cu veacuri, în hainele lor lipsite de podoabe, străduindu-se să-și convingă adversarii de prezența suflului divin ce i-ar fi inspirat în clipele în care își așterneau gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își pusese la aerisit bluza în dungi de marinar și la fel de subțire, în ziua aceea însă părea mai puțin frumos, dar eu n-aveam de unde să știu asta în noaptea cu lună plină, când telefonul era de parcă acum se aprind becurile în oraș, brusc, haaa... spune-mi ce e între noi ca să știu mâine cum trăiesc, furtuna, cică a doua zi copaci rupți, străzi închise, dar cui îi pasă? Îl încuiasem pe Marius cu cheia și eu eram pe stradă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
la intervale prindeam câteva cuvinte zvârlite de câte unul, celuilalt, peste capul meu. Tot așa cum le prindeam fără dorința de a le cunoaște tâlcul, le împrăștiam acolo jos, de unde am plecat de cu seară, peste cerul din vale, înstelat cu becuri electrice, ca niște mingi de argint. Cu cât urcam, însă, mai sus, glasurile lor căpătau o rezonanță serafică. Deodată tăcurăm cu toții impresionați de uriașa cupolă neagră, adâncit tot mai mult dedesubtul capetelor noastre și înălțarăm frunțile către același firmament spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu hulubele mâinilor întinse în spațiul negru cenușiu fixat ca un hotar în jurul tristeții mele, peste care nimeni nu va trece niciodată. Deși înotam în întuneric, un lampagiu trecu pe lângă mine în trap, să stingă singurul și cel din urmă bec îngălbenit de beznă. După el trecu și Moartea, duhnindu-mi în obraji absurditatea existenței și inevitabila catastrofă a grabnicului meu deces în cloaca asta în mijlocul căreia mă învârtesc în patru labe, adulmecând esența mamiferelor. Omul cu ciocul de aramă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căutată dintre pensionarele ei, care după fiecare împerechere își usca sexul cu o foiță de orez. Omul cu ciocul de aramă mă împinse dincolo de pragul odăii, în care intrarăm în vârful picioarelor. Sub lumina potolită, răsfrântă de para roșie a becului, văzui pe iubita lui Faust stând în picioare și privindu-și sânii prin scobitura cămășii, pe care cu stânga o ținea depărtată de trup, ca să poată cu dreapta să-și vâneze puricii. Neîndoielnic că era Margareta. Era Margareta din înscenarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]