3,363 matches
-
de observație, totul înconjurat de ziduri și șanțuri de apărare. Proiectul era diferit de cel al Liniei Maginot franceze, bazat pe conceptul „forturilor palmate” dispersate, fără un perimetru bine definit. Forturile Liniei Maginot luau în considerație experiența Primului Război Mondial. Noile forturi belgiene, cu proiecte mai conservatoare decât cele franceze, includeau câteva noutăți datorate experienței primei conflagrații mondiale. Turelele tunurilor nu mai era grupate atât de strâns. La construcție a fost folosit betonul armat, nu betonul nearmat. Turnarea betonului s-a făcut cu
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
mai puternic înarmat dintre toate fortificațiile PFL I. Spre deosebire de celelalte forturi ale căror arme principale erau plasate în turele, tunurile de la Eben-Emael erau montate în turele și cazemate. Tunurile de 60 mm, 75 mm și 120 mm erau de producție belgiană, fiind fabricate de Fonderie Royale des Canons de Belgique (F.R.C.) din Liege. Tunurile erau plasate astfel: Galeriile subterane se întindeau pe mai mult de 4 km sub deal, făcând legătura între blocurile combatante, uzina de energie electrică, magaziile de muniție
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
blocurile combatante, uzina de energie electrică, magaziile de muniție, spitalul și spațiile pentru personal. Fresh air was obtained from intake vents over the canal. În 1940, Eben-Emael era comandat de maiorul Jottrand. În fort erau aproximativ 1.200 de soldați belgieni, împărțiți în trei grupuri. Primul era cel al militarilor staționați permanent în fort - 200 de oameni din personalul tehnic (doctori, armurieri, bucătari, intendență șa). Celelalte două grupuri erau fortate din aproximativ 500 de artileriști fiecare. Pe timp de pace, fiecare
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
de soldați erau încartiruiți într-un sat la cinci km distanță. Cea mai mare parte armamentului fortului a fost distrusă în primele minute ale asaltului. Parașutiștii germani nu au reușit să pătrundă și în galeriile subterane ale fortului, dar soldații belgieni nu au fost la rândul lor capabili să iasă și să organizeze un contraatac hotărâtor la suprafața fortului. Garnizoana belgiană a capitulat a doua zi, după ce parașutiștilor le-a venit în ajutor Regimentul 151 de infanterie german. Germanii au planificat
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
în primele minute ale asaltului. Parașutiștii germani nu au reușit să pătrundă și în galeriile subterane ale fortului, dar soldații belgieni nu au fost la rândul lor capabili să iasă și să organizeze un contraatac hotărâtor la suprafața fortului. Garnizoana belgiană a capitulat a doua zi, după ce parașutiștilor le-a venit în ajutor Regimentul 151 de infanterie german. Germanii au planificat cu mult timp înainte cucerirea fortului. În timpul pregătirilor, parașutiștii germani au efectuat antrenamente pe o replica a exteriorului fortului în
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
a sugerat planificatorilor ca atacatorii să fie transportați până la fort cu ajutorul planoarelor, pentru evitarea problemelor care ar fi apărut în cazul parașutării unui mare număr de soldați pe o țintă mica și pentru evitarea detectării transportului de către stațiile de ascultare belgiene. Pentru distrugerea fortificațiilor, germanii urmau să foloseasc noile încărcături explozive cumulative, (numite și „încărcături concave”). Informațiile obținute de serviciile de spionaj, combinate starea slabă de pregătire a belgienilor au făcut ca planul germanilor să fie un succes rapid și copleșitor
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
După succesul remarcabil al operațiunii, Hitler i-a decorat personal pe toți participanții la asalt. Fortul Eben Emael, care fusese considerat până în acel moment cel mai puternic punct fortificat din lume, a fost elementul de bază al întregii linii defensive belgiene, dominând căile de comunicare din jurul Canalului Albert. Pierderea sa o dat o lovitură catastrofală armatei belgiene, care nu a mai fost capabilă să își revină din șoc. Fortul Eben-Emael este în zilele noastre un obiectiv turistic deschi vizitei publicului. Este
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
Eben Emael, care fusese considerat până în acel moment cel mai puternic punct fortificat din lume, a fost elementul de bază al întregii linii defensive belgiene, dominând căile de comunicare din jurul Canalului Albert. Pierderea sa o dat o lovitură catastrofală armatei belgiene, care nu a mai fost capabilă să își revină din șoc. Fortul Eben-Emael este în zilele noastre un obiectiv turistic deschi vizitei publicului. Este administrat de Asociația Fortului Eben-Emael, care organizează tururi și alte activități.
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
a fost un angajament militar dintre forțele belgiene și cele germane care a avut loc între 10-11 mai 1940, parte a luptelor pentru ocuparea Belgiei și a Franței din cadrul "Fall Gelb". O forță de asalt a "Fallschirmjäger" a primit sarcina atacării și cuceririi Fortului Eben-Emael, o fortificație belgiană
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
belgiene și cele germane care a avut loc între 10-11 mai 1940, parte a luptelor pentru ocuparea Belgiei și a Franței din cadrul "Fall Gelb". O forță de asalt a "Fallschirmjäger" a primit sarcina atacării și cuceririi Fortului Eben-Emael, o fortificație belgiană ale cărei piese de artilerie țineau sub control mai multe poduri peste Canalul Albert, considerate de importanță vitală pentru atacul trupelor germane. În timp ce trupele de asalt aeropurtate au luat cu asalt fortul și au scos din luptă garnizoana belgiană și
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
fortificație belgiană ale cărei piese de artilerie țineau sub control mai multe poduri peste Canalul Albert, considerate de importanță vitală pentru atacul trupelor germane. În timp ce trupele de asalt aeropurtate au luat cu asalt fortul și au scos din luptă garnizoana belgiană și tunurile pe care le deservea acestea, alte unități de parașutiști au cucerit cele trei poduri de peste Canalul Albert. După ce au cucerit fortul, parașutiștii germani au primit ordinul să se deplaseze în sprijinul camarazilor care cuceriseră podurile, pentru a le
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
fortăreață ucigând mai mulți apărători, i-au blocat pe restul militarilor garnizoanei în sectoarele inferioare ale fortificațiilor. Simultan, restul forței germane de asalt a aterizat lângă cele trei poduri de peste canal, distrugând mai multe cazemate și poziții defensive ale forțelor belgiene care păzeau obiectivele. Cele trei poduri au fost cucerite de către germani, care au trecut la organizarea apărării. Trupele aeropurtate au suferit pierderi grele în timpul operațiunii, dar au reușit să păstreze controlul asupra podurilor până la sosirea infanteriei germane. După sosirea infanteriei
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Grebbe-Peel din Olanda, care se întindea de la malul sudic al golfului Zuider Zee până la frontiera cu Belgia, avea un mare număr de fortificații, a căror apărare era sprijinită de existența unor obstacole naturale precum zonele mlăștinoase sau câmpiile inundabile. Apărarea belgiană se baza pe o linie de încetinire a înaintării inamicului de-a lungul Canalului Albert și o linie defensivă principală de-a lungul râului Dyle. Această ultimă linie defensivă asigura atât protecția capitalei Brussels cât și a portului Antwerp. Liniile
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
baza pe o linie de încetinire a înaintării inamicului de-a lungul Canalului Albert și o linie defensivă principală de-a lungul râului Dyle. Această ultimă linie defensivă asigura atât protecția capitalei Brussels cât și a portului Antwerp. Liniile defensive belgiene aveau plasate în avanposturi o serie de unități, cu excepția unei regiuni, unde canalul se întindea în apropierea frontierei olandeze - așa-numitul 'Maastricht Appendix' din apropierea orașului omonim. Armata belgiană nu a putut să construiască nicio poziție fortificată în această zonă, din
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
asigura atât protecția capitalei Brussels cât și a portului Antwerp. Liniile defensive belgiene aveau plasate în avanposturi o serie de unități, cu excepția unei regiuni, unde canalul se întindea în apropierea frontierei olandeze - așa-numitul 'Maastricht Appendix' din apropierea orașului omonim. Armata belgiană nu a putut să construiască nicio poziție fortificată în această zonă, din acest motiv fiind desemnată pentru apărare o divizie de infanterie, care să păzească cele trei poduri peste canal, câte o brigadă pentru fiecare pod. Podurile erau apărate de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
ca să fie folosite planoarele pentru primul val de debarcare după ce a primit această sugestie de la pilotul său personal, Hanna Reitsch. Principalul argument al lui Reitsch era faptul că planoarele zburau fără să facă zgomot. Se credea că, de vreme ce apărarea antiaeriană belgiană folosea locatoarele de sunet pentru detectarea țintelor, nu instalațiile radar, germanii puteau să beneficieze de efectul surpriză dacă ar fi remorcat planoarele până în apropierea graniței cu Olanda, de unde acestea să fie eliberate, urmând să zboare până la țintă fără să fie
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
planoare, care să aterizeze pe malul de vest al Canalului Albert, în dreptul tuturor celor poduri la ora 05:30 pe 10 mai, ora la care era programată declanșarea operațiunii Fall Gelb. Grupurile desemnate pentru atacarea podurilor urmau să copleșească apărătorii belgieni, să preia controlul podurilor, să îndepărteze încărcăturile explozive și să se pregăteacă mai apoi pentru contraatacurile care aveau să urmeze cu siguranță. Patruzeci de minute mai târziu, trei avioane de tranport Ju-52 urmau să survoleze fiecare poziție, parașutând 24 de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
atacării Fortului Eben Emael trebuia să aterizeze pe acoperișul acestuia cu unsprezece planoare, să elimine orice apărător care ar fi încercat să li se opună, să distrugă cât mai multe piese de artilerie cu încărcături explozive și să împiedice garnizoana belgiană să acționeze. După ce și-ar fi îndeplinit obiectivele inițiale (cucerirea podurilor și eliminarea tunurilor cu rază lungă de acțiune din fort), trupele aeropurtate urmau să se pregătească pentru apărarea pozițiilor cucerite până la sosirea grosului trupelor terestre germane. Sturmabteilung Koch a
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de obiectiv la o altitudine de 2.000 m. După ce avioanele de transport Ju-52 au eliberat planoarele, artileria antiaeriana belgiană le-a detectat și a deschis focul asupra lor. Defensiva a fost astfel alertată de prezența planoarelor în spațiul aerian belgian. Toate planoarele grupului „Oțel” au aterizat lângă podul Veldwezelt la 05:20. Sârma ghimpată înfășurată pe săniile de aterizare și-au dovedit utilitatea, frânând rapid planoarele. Planorul locotenentului Altmann a aterizat la o distanță mai mare de pod. Un al
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
05:20. Sârma ghimpată înfășurată pe săniile de aterizare și-au dovedit utilitatea, frânând rapid planoarele. Planorul locotenentului Altmann a aterizat la o distanță mai mare de pod. Un al doilea planor a aterizat chiar în fața unei cazemate, de unde soldații belgieni au deschis focul cu arme ușoare de infanterie împotriva soldaților germani debarcați. Subofițerul comandat al celui de-al doilea planor a atacat cu grenade apărătorii cazematei, în vreme ce unul dintre oamenii săi a plasat o încărcătură explozivă la ușa de acces
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Unul dintre planoare a aterizat în apropierea fortificațiilor în care se aflau detonatoarele încărcăturilor explozive pentru distrugerea podurilor. Parașutiștii germani au luat cu asalt rapid cazemata, i-au ucis pe apărători și au deconectat firele electrice ale detonatoarelor. Restul apărătorilor belgieni au rezistat cu eroism atacurilor germane și au organizat la rândul lor mai multe contraatacuri pentru recucerirea podului. Ei au fost respinși de fiecare dată de focul armelor de infanterie din dotarea parașutiștilor germani, cărora le fuseseră lansate din avioane
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
să distugă podul. În timpul procesului de aterizare, unul dintre planoare a fost grav avariat de focul antiaerienei, cei mai mulți dintre ocupanții lui fiind uciși în timpul aterizării. Restul de opt au aterizat fără probleme importante, iar parașutiștii au luat cu asalt pozițiile belgienilor. Până la ora 05:50, trupele aeropurtate au preluat ferm controlul asupra regiunii, înclusiv a celei din vecinătate satului Canne. Germanii au suportat contratatcurile belgienilor, respinse doar cu ajutorul bombardierelor în picaj Stuka. Contraatacurile belgienilor au continuat și pe timpul nopții, ceea ce a
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
rapid de belgini, iar germanii au fost obligați să le atace pentru o a doua oară. După aceea, o altă pereche de tunuri de 75 mm dintr-o cupolă a fost scoasă din uz și au fost distruse barăcile servaților belgieni. Încercările de distrugere ale Obiectivului nr. 24 nu au fost însă încununate de succes de la început. Obiectivul, o pereche de turele cu tunuri de mare calibru, montate pe o cupolă rotativă, s-a dovedit prea mare pentru parașutiștii dintr-un
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
au fost lipsite de coordonarea centrală și au fost executate fără sprijinul artileriei. Din aceste motive, parașutiștii au reușit să respingă atacurile belginilor cu ajutorul tirului mitralierelor din dotare. Artileria din cele câteva foturi mici din apropiere și artileria de câmp belgiană au deschis la rândul lor focul împotriva parașutiștilor, dar și aceste atacuri au fost necoordonate și în plus le-a lipsit precizia. Din acest ultim motiv, ele au împiedicat uneori contratacurile propriilor infanteriști. Germanii au trimis de asemenea patrule care
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
dar și aceste atacuri au fost necoordonate și în plus le-a lipsit precizia. Din acest ultim motiv, ele au împiedicat uneori contratacurile propriilor infanteriști. Germanii au trimis de asemenea patrule care să urmărească și să împiedice mișcările membrilor garnizoanei belgiene. Belgienii au fost astfel obligați să rămână la nivelurile inferioare ale fortului. Toate încercările belgienilor de lansarea a unui contraatac au fost obstrucționate de existența unei singure căi de declanșare a atacului - o scără în spirală - și de faptul că
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]