3,230 matches
-
oglinda; dar toate acestea nu sunt decât abstracțiuni. Ce este masa? Ce este scaunul? Ce este oglinda? Iată Întrebări subconștiente, pe care nu le pot rezolva fără percepția vizuală nemijlocită. Senzația de plutire pe care mi-o dă pojghița de beznă a somnului mă aduce la o stare de liniște totală; Întârzii totdeauna la hotarul dintre existența mea nocturnă și existența mea diurnă: sunt fericit cât nu ajung Încă să individualizez o formă precisă, un corp clar, un obiect real, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ridică brusc în picioare. Jilțul se lovi de perete cu zgomot lânced de vată. Se uită întîi în stânga, spre iatacul Nadinei, pe urmă în dreapta. Pe zidul dintre ușa lui Herdelea și a lui Brumaru parcă tremura o umbră cenușie în bezna completă. Grigore se apropie intrigat. Umbra era lipită cu brațele întredeschise. O apucă de umărul gol și-n aceeași secundă, recunoscînd-o: ― A, tu?... Credeam, că vreo servitoare... Simți umărul moale, rece și puțin jilav. Își smulse mâna, parcă ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Se rezemă de un stâlp de beton, ridică ochii să privească la stele, era însă prea devreme ca ele să se arate ori fumul coșurilor le acoperise. Când porțile se deschiseră, mulțimea năvăli spre stradă. Se trase puțin îndărăt, în beznă, și privi cu băgare de seamă ; precauție inutilă, căci nimeni nu se uita la el. Mergeau cu frunțile plecate, zgribuliți în haine de iarnă, bărbații târșâindu-și bocancii, femeile luptându-se cu cizmele de cauciuc, aproape încolonați, deși acum erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dau seama, dar precis lipseau albul și negrul. În loc de negru, nu vedeam decât cenușiu. Iar albul cel mai îndrăzneț era un fel de gălbui, ca un gălbenuș de ou care picură. Singurul mod de a vedea negrul ar fi fost bezna, dar în celulele noastre nu era niciodată întuneric. Ardea permanent un bec chior, destul cât să-ți dai seama, când te trezeai noaptea, unde te afli și destul ca aceia care se uitau prin vizor să vadă ce se întâmplă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deoparte, ca pe cearșafurile întinse pe frânghie. — Cum să scapi, dacă nici măcar nu știi cine ești ? Pe cine vrei să scapi ? Vocea se auzise acum dintr-o parte. Bătrânul se întoarse spre direcția din care venea sau, neputând zări prin beznă, bănuim că așa a făcut, căci îl auzim împleticindu-se și căzând. — Șerpăria... susură Vocea, venind, de astă dată, de peste tot. Vrei din nou la șerpărie... N-ai ieșit niciodată de acolo, așa-i ? Când auzeai lovindu-se fier peste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
antologate) de el însuși. A întocmit o antologie de articole și pamflete de Ion Vinea (1984). SCRIERI: Heinrich Heine, vestitor al timpurilor noi, București, 1956; Kogălniceanu, București, 1960; Conexiuni cu „Vrăjitorul” (Thomas Mann în România), București, 1995; Un licăr în beznă, București, 1997; „Noi” și germanii „noștri”. 1800-1904, București, 1998; Excurs în timp, București, 2003. Antologii: Ion Vinea, Săgeata și arabescul, introd. edit., București, 1984; Mărturii: „Chestiunea evreiască”, introd. edit., București, 1996. Traduceri: Heinrich Heine, Opere alese, II, IV, București, 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287405_a_288734]
-
un biograf al singurătății ca stare de a fi, ca modalitate de a privi spre metamorfozele din jur: „Așa gândeam privind oglinda dublă, / ciudat cristal de stranii anabase, / când, răsucind-o, îmi rămase-n față / un brusc pătrat, îngrozitor, de beznă, / în care dispărui fără de urmă” (Oglinda dublă). Această conștiință tragică înțelege moartea ca pe o experiență care îmbogățește, ca pe o sursă de energie: „Un adevăr primejdios / îmi stă în față neclintit; / o beznă-n soarele sticlos, / în noapte, fulger
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
față / un brusc pătrat, îngrozitor, de beznă, / în care dispărui fără de urmă” (Oglinda dublă). Această conștiință tragică înțelege moartea ca pe o experiență care îmbogățește, ca pe o sursă de energie: „Un adevăr primejdios / îmi stă în față neclintit; / o beznă-n soarele sticlos, / în noapte, fulger întețit... // [...] Primejdiosul adevăr / îmi dă suprema lui vigoare” (Un adevăr primejdios). Comparând traducerile lui G. din lirica verlainiană cu cele făcute de D. Anghel și St. O. Iosif ori de Elena Farago, Perpessicius remarcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
și multe altele. Trebuie precizat faptul capital că nimic în fonetică, morfologie și sintaxă nu este împrumutat de la slavi. Iorga, în sinteza sa, alcătuiește o listă proprie de cuvinte slave aflate în limba română, pe care o reproducem. De exemplu: beznă, ceață, crivăț, moină, negură, pâclă; păsări: lebădă, liliac, coțofană, lișiță, scatiu, stigleț; pescuit: somn, morun, nisetru; pădure și pomi: crâng, huceag, jneapăn, mălin, molid; vegetale: știr, sfeclă, morcov, lubeniță, ciupercă, lobodă, țelină, hrean; flori: mac, odoleană, busuioc, măgheran; îmbrăcăminte: opincă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țărănos", cu un accent de Bourgogne foarte pronunțat. Nu-i prea place de el, însă, pregătită pentru orice, acceptă să se rotească ținută de "mâinile puternice și viguroase ale vlăjganului acela voinic", iar apoi să se lase sărutată afară, în beznă. Este, desigur, dezamăgită cumplit de acest prim sărut, care i se pare absurd și dezgustător. Ea, care visa la marea iubire, își trădase idealul. Însă ce n-ar fi făcut pentru a căpăta experiență, pentru a fi "normală", "ca toate
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de fantezii, de variații... De vreme ce partea cea mai intimă a femeii rămâne inaccesibilă, ei trebuie să investească, să exploreze, să descopere întreg corpul său. Hotărât lucru, trecuse demult vremea în care pudoarea cerea ca încleștările soților să se petreacă în bezna cea mai adâncă, ca trupul să rămână acoperit, chiar. Trecuse demult vremea în care prințul Salina, din romanul Ghepardul, îi răspundea prea-cucernicului părinte Pirrone, care îi reproșase săvârșirea păcatului trupesc: Sunt încă un om în putere; și cum aș putea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
jucându-se mereu cu puterea de intuiție a lectorului. Celebrul capitol Treisprezece se vrea a fi un fel de apogeu în încercarea continuă a romancierului de a-și autenticiza scriitura. Având drept moto un fragment din Tennyson („Căci învăluite în beznă sunt căile Făcătorului, precum Isis ascunsă sub văl”), capitolul, poate nu întâmplător al treisprezecelea, stă sub semnul ludicului, al mișcării perpetue între aparență și esență. Acesta debutează cu răspunsul la o întrebare lansată în finalul capitolului anterior: „Cine e Sarah
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
doar în sufletul său, istovit și abătut, ce visa să o ia din loc; nu găsea nici măcar o singură speranță în realizarea acestui vis, ci aștepta fără măcar să știe ce. Era mai bine însă atunci când căldura pătrundea puțin și în bezna celulei, încălzindu-l, sciatica nu-i dăduse nicicând pace și reumatismele deveniseră tot mai nesuferite, provocându-i dureri la încheieturi, dându-i impresia că are oasele putrede. "Viața unui deținut" se gândea "ce diferită e de cea a unui om
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
general tratați deținuții și nebunii, se înfuria amenințând că-l scufundă pe acel "berbec funest" în măruntaiele pământului. "Rege generos și luminat, îi scria Tommaso lui Filip, sunt ținut într-un soi de ghețărie, bântuită de o necontenită duhoare și beznă, nu văd niciodată soarele și nu sunt scos la aer, nici la slujbă sau să mă spovedesc, iar când plouă, curge apă prin tavan". "Plângeri asemănătoare ce corespund adevărului, comentase Regele, trimițând o mustrare reprezentantului său de la Napoli, ruinează imaginea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
moment de criză unul din acele rare clipe în care părea să-și piardă răsuflarea și nu vedea nicio nădejde de supraviețuire -, Tommaso îi trimise aceste cuvinte: "Scoate-mă repede de-aici, înainte de a muri, din acest hățiș de păianjeni, beznă și putreziciune; pieptul și capul îmi sunt atât de afectate încât abia de mai trag nădejde să mai viețuiesc, fiind eu ținut patru ani în șir sub pământ cu lanțuri mereu la picioare, dormind pe o saltea leoarcă de apă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
audiențe cerute directorului de la Sant'Elmo, nu izbutiți să fiți împăcați cu sufletul vostru și mă lăsați agățat de un fir, reluați procesul ca și cum n-ar fi fost pronunțate sentințe, mă amăgiți făgăduindu-mi lumina și nu-mi dați nici măcar bezna cea fără întoarcere. Ce nădăjduiți voi? Ce credeți că veți obține ținându-mă într-un loc ce nu e nici paradisul nici infernul și nici purgatoriul? Ăsta era motivul pentru care ai cerut să-mi vorbești? Nu puteai să renunți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-l țintuiesc pe cruce, când eu, dimpotrivă, aș vrea să-l așez pe altar, fiindcă mai bine decât alții a interpretat măreția lui Dumnezeu. Vreți să mă trimiteți înapoi să putrezesc în pușcărie. Sunt aici, gata să mă întorc în beznă, să îndur din nou toată cruzimea animalică, dar nu voi semna nimic împotriva acelui om extraordinar. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns să-i ia apărarea, vechiului prieten întâlnit la Padova i-a scris câteva epistole; prima e din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
creat premisele unei școli autentice, a unei gândiri paideice în care filosofia să devină o filosofare, adică un act de trăire. Rolul școlii noiciene era unul benefic în măsură în care constituia o insulă de supraviețuire a spiritului creativ în bezna roșie. Pe fondul unui vid spiritual și cultural instituit de puterea politică, filosoful român continua să gândească și să producă autentic, sustrăgându-se, pe cât posibil, contextului istoricizant, prin asceza sa întru spirit. Desigur, se pot adăuga și alte nume importante
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
încremenit de uimire, dar îndată învingând orice teamă, a încredințat cele viitoare hotărârilor cerești (...). Și când a ieșit din cort, a văzut o dâră de lumină care, asemenea unei făclii aprinse, a căzut din cer brăzdând văzduhul și dispărând în beznă. Această lumină l-a umplut de spaimă, căci a socotit că este steaua lui Marte care i-a apărut în semn de amenințare. Între timp, palatul său a devenit curând un centru de adunătură a magilor, scamatorilor, falșilor profeți, haruspiciilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o regândire a asumpțiilor de bază ale acestei discipline rămâne o problemă importantă, dacă cercetătorii doresc să înțeleagă politica globală în secolul XXI. Cercetarea feministă de tipul celei trecute în revistă în acest capitol oferă o cale de ieșire din beznă. Dacă cercetătorii doresc să obțină noi perspective asupra dinamicii ordinii globale, trebuie să ia în considerare procesele sociale interne și subiecții ce nu aparțin elitei. Perspectivele feministe demonstrează că, în multe cazuri, arenele puterii și transformărilor globale nu țin doar
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
astfel că anticipările lor pesimiste le paralizează orice inițiativă.) Teama ascunde adevărul. (În schimb, o conștiință nepătată, care nu are nimic de ascuns, are Întregul curaj al descoperirii adevărului.) „Cine se dă Învins fricii care-l cuprinde se pierde În bezna sărăcită de gânduri.” (Alain) Cine nu intră În apă nu-nvață să-noate. (Obstacolele, dificultățile nu le poate depăși decât cel care a fost pregătit să le Înfrunte: „Fricosul e pe jumătate Învins”.) „Dacă nu aștepți imprevizibilul, nu vei găsi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mirii unei lumi crepusculare" se pierd în natura primară. Elegia cunoașterii și a purificării se echivalează discret și generos cu o poezie a suavei palpări a materiei, luminii glaciare a "tonurilor clare" i se substituie "lumina moale, lumina bună", ori "bezna tandră", într-un univers somnolent"123. Volume ale maturității, cum le numește Nicolae Manolescu, "aceste volume, în mod esențial, nu mai schimbă mare lucru (...), în afară de dobândirea acelei fluențe profunde a lirismului moral care face din Ana Blandiana din anii '70
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
afirmate cu toată puterea, dar, în același timp, limitate și explicate de cititor"48: "Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne,/ Iubiții mei, priviți dansul acesta nou, nou, nou,/ Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,/ Dansului meu i-e vântul ecou.// De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc/ Să fac legătura-ntre voi și-ntre stele./ Știu, voi iubiți părul meu grav și năuc,/ Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.// Priviți până o să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lipsește decât moartea,/ E-atâta fericire/ C-aproape că ți-e somn". (Dinspre țara din care venim). Nostalgia recompunerii vârstei tinereții devine oboseală, iar oboseala își găsește refugiul numai în interior, care poate fi uterul mamei: "Mamă, întâiul meu/ mormânt,/ Beznă fierbinte,/ Cu-atâta nerăbdare prostească părăsită,/ În timp ce fiecare bulgăre/ Al țărânei sale/ Se-mpotrivea plecării fără rost./ Îmi vei ierta vreodată învierea, Grăbita înviere ce mă rupea de tine/ Pentru ca, din lumină în lumină,/ Să mă apropie de-o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
volum anterior. De data aceasta, Gemenii, care, sub o altă formă pot reprezenta tot cercul sau întregul, sau poate sunt contemporanii ei, impart aceeași celulă, disecând-o oarecum: "Gemeni în uterul Spaimei/ Locuitori ai aceleiași celule/ Orbi și muți/ În bezna sonorizată sălbatic/ Numai de pulsul hrănitor/ Smulgându-ne din nevertebrate/ Din pești și din păsări din fiare/ Ca să ne poată naște/ După chipul și asemănarea Ei.// Fără drept de apel/ Condamnați la naștere/ Singuri și neputincioși în fața/ Creșterii noastre-nvelite/ În
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]