7,476 matches
-
l-a mîngîiat pe păr și l-a prins de mînĂ ca să-i ia pulsul. BĂiatul Îl privea Întruna, Însă nu putea să vorbească. Nu-și lua ochii de la el, iar Claude se aplecă și-l sărută pe frunte. — Luați bicicleta aia din drum, le spusei camarazilor. — Cette putain guerre, spuse Claude. RĂzboiu’ Ăsta jegos. BĂiatul nu știa că eu Îl Împușcasem, așa că nu-i era frică de mine - i-am luat și eu pulsul și am Înțeles de ce făcuse Claude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fi trebuit să-l sărut și eu. E unul din lucrurile pe care nu le faci și care te urmăresc după aia toată viața. — Aș vrea să mai stau puțin cu el, spuse Claude. — Sigur, mulțumesc. M-am dus la biciclete și prietenii noștri se-nvîrteau ca vulturii pe lîngă ele. — Luați-o pe aia și pe aia și foute moi le camp. Le-am luat brasardele și mi le-am băgat În buzunar. — Da’ am participat la luptă. Ați zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Da’ am participat la luptă. Ați zis că ne dați cîte două. — CĂrați-vă de-aici. M-ați auzit? Valea! S-au Îndepărtat dezamăgiți. Un băiat la vreo paișpe ani ieși din estaminet și Întrebă dacă poate să ia o bicicletă. — Pe a mea mi-au luat-o azi-dimineață. — Da, ia una. — Da’ de alealalte două ce zici? — Du-te de-aici și nu te apropia de drum pînĂ nu sosește coloana. PĂi voi sînteți coloana. — Nu, din păcate nu sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
au luat-o azi-dimineață. — Da, ia una. — Da’ de alealalte două ce zici? — Du-te de-aici și nu te apropia de drum pînĂ nu sosește coloana. PĂi voi sînteți coloana. — Nu, din păcate nu sîntem. BĂiatul se urcă pe bicicletă și se-ndreptă spre estaminet. Eu mă-ntorsei la fermă, cu soarele de vară bătÎndu-mi În cap, ca să aștept patrula. Nu-mi imaginam ce s-ar mai putea Întîmpla ca să mă simt și mai rău. Da’ sigur că Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o pui udă pe tine. Te simți rău? — Da. Foarte. — Claude la ce mai stă acolo? — Stă cu puștiu’ pe care l-am Împușcat pînĂ moare. Era un puști? — Da. — Of, futu-i. După un timp apăru și Claude, ținînd bicicletele de ghidon. Îmi dădu Feldbuch-ul puștiului. DĂ și tu cămașa să ți-o spăl, spuse Red. Pe-a mea și pe-a lu’ Onie le-am spălat și aproape că s-au uscat deja. — Mersi mult, Red, spuse Claude. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
țipă și se cufundă în apa de un verde murdar. Foarte multe avioane care vin și pleacă de pe aeroportul Heathrow zboară pe deasupra noastră. Reușesc să ignor zgomotul făcut de ele și să-l aud doar pe cel al pescărușilor, al bicicletelor sau pe al copiilor care strigă bucuroși. —Cum merg lucrurile în grupul vostru? mă întreabă, dându-mi de înțeles că nu mai vrea să discute despre sine. Îi sunt recunoscătoare pentru asta. Mi-a spus destule și am înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un pui pentru un preț de nimic, mama se Închise Într-o tăcere demnă, mătușa Caterina continua să dea afară spumă alburie. Eu plângeam. În sfârșit, după două ore de calvar, auzirăm niște strigăte și unchiul Carlo apăru pe o bicicletă pe care o conducea cu un singur braț, și părea că se Întoarce de la plimbare. Văzu imediat brambureala din grădină și dădu să Întrebe ce se Întâmplase. Nu putea suferi dramele, ca de altfel toată lumea de prin părțile noastre. Urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am grijă, Îi răspunsese unchiul Carlo, n-am nimic Împotriva voastră, și voi sunteți fiii Italiei și luptători viteji. Cred că s-au Înțeles, pentru că amândoi ziceau Patrie cu P mare. Terzi ordonase să i se dea domnului maior o bicicletă, iar unchiul Carlo se Întorsese acasă. Adelino Canepa nu s-a mai arătat timp de câteva luni. Uite, nu știu dacă Într-adevăr cavaleria spirituală este chiar lucrul ăsta de care v-am vorbit, dar desigur există legături care supraviețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
umblat, de cosmopolit e el, vorbea de un maniac albinos care sparge marmura cu care era placată catedrala Saint-Sulpice în căutarea potirului magic. Or, el, Leo găsise deja Graal-ul în Passcaglia lui Bach, în cărțile lui Queneau, în plimbările cu bicicleta sau cu rolele, ba chiar și în parfumul zulufilor ei. Un exemplu cras de gândire politically incorrect. L LV M-am închis cu Sabina în cameră. I-am explicat că ne pripim, că suntem separați de mult. Și, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Lucicuță al nostru, ce bine se ține el, mă! Spiță de mort tânăr, proaspăt la epidermă, domnule! Viril! Ca becheru'! Ca bradu'! Falnic! turuie Iulică. U-liu-liuuu..., ce de mortăciuni, Șefu'! Inflație! Vai de pulicile noastre! E sfârșitu' lumii, bre, ce bicicleta mea! o scaldă Vierme. Toți ăștia, cârnii, reanimații..., mușcă? vrea să știe Avocatul. Unii ar mușca, scârbele, dar n-au cu ce! le strigă Îngerul, încurajator. S-aveți grijă! Cei mușcați de moarte, vor ajunge la fel! Însă, totul se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acum rece, în ciuda focurilor curcubeene care se aprindeau din tot ce era pe ea, agrafe cu bucățele de sticlă mov, cercei de aur cu smaralde, cruciuliță cu strasuri la gât. În schimb când, târziu, a apărut și Ester, pe-o bicicletă mică, roșu-strălucitoare, de damă, cum abia apăruseră pe atunci, am simțit o durere în piept și, în loc să fug și s-o îmbrățișez, cum făceam înainte și cum simțeam nevoia, m-am purtat cu ea distant, cumva neglijent. Nu eram în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
hârtie "ciocan", ale proiectului la care lucra, arhitectul se simți obosit. Mintea sa rămăsese la scena de dimineață, îl obseda sunetul puternic și uniform al claxonului, începu să se gândească la tot soiul de claxoane, de la cele cu arc ale bicicletelor, scoțând un sunet ca de deșteptător, la cele cu bășică de cauciuc cu care erau dotate rablele de la "Comici vestiți ai ecranului". Ajuns acasă, îi ceru nevestei, în ochii căreia abia mai îndrăznea să se uite, documentația mașinii. Răsfoi paginile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îni tremurau, încolo fața îmi încremenise fără expresie, fără mobilitate, nu mai puteam nici plânge, ci stăm așa, sub ventilator, fără să știu ce am să fac, ce are să se întîmple. Pe la zece se opri în fața casei un comisionar, cu bicicleta, întrebînd de mine. D-na Ribeiro îmi aduse un plic. Omul nu aștepta răspuns. Îmi scria Sen. "Domnule, Înțeleg acum că nu ai nici respect, nici onoare. Te credeam numai nebun, dar văd că procedezi ca un șarpe din iarbă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să se facă nici infirmieră, nici guvernantă, atunci va avea pe față o comportare frivolă ; va ieși singură pe velociped, și nu la plicticosul velodrom, unde te învârți în șir cu atâtea domnișoare nesuferite, ci prin București. Va ieși cu bicicleta pe străzi, ca Mița Biciclista. Nu vrea să știe de frații Palade, cu care a fleurtat la logodna Sevastiei, nu vrea să știe de nimeni, și doar își va risipi tristețea în notele clavirului Bechstein. Ar putea de fapt și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
antrenând-o. S-a lăsat dusă fără a schița niciun gest, iar eu am plecat, încercând o morbidă plăcere, imaginându-mi drama. Ajuns acasă, mare emoție. Profitând că eram lipsă, Margot a ieșit într-o mică promenadă la Șosea, pe bicicletă. Necuviința gestului echivalează cu pericolul la care s-a expus : pentru că, dacă ești prins de alarmă în oraș, prăvăliile trag imediat oblonul ca să-și apere geamurile, astfel că rămâi în stradă. În plus, aici, la Șosea, mitraliera instalată pe noul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
imediat oblonul ca să-și apere geamurile, astfel că rămâi în stradă. În plus, aici, la Șosea, mitraliera instalată pe noul Muzeu, ce țăcăne cu înverșunare, poate aduce o primejdie în plus ! Apoi, o domnișoară la promenadă, neînsoțită ! Și încă pe bicicletă ! Nu s-a răsturnat lumea chiar cu capul în jos, oricât am fi toți oameni cu concepții moderne ! Astfel că i-am anunțat pedeapsa : două zile claustrată în odaia ei, ceea ce îi displace cât se poate, nefiind pregătită sufletește pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a neplăcerii. Factorii motivatori determină satisfacția față de post, datorită nevoii de creștere și autorealizare. Pentru a explica raportul dintre cele două categorii de factori, autorul prezintă exemple sugestive: poți crea toate condițiile pentru ca un copil să învețe să meargă pe bicicletă (factori igienici): crearea unui mediu sigur și protejat pentru exerciții, echipament de protecție, instructaj, îndrumare și dragoste, recompense și stimulente, dar acel copilul nu va învăța niciodată să conducă bicicleta, dacă nu primește o bicicletă (factor motivator). Similar, un inginer
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
toate condițiile pentru ca un copil să învețe să meargă pe bicicletă (factori igienici): crearea unui mediu sigur și protejat pentru exerciții, echipament de protecție, instructaj, îndrumare și dragoste, recompense și stimulente, dar acel copilul nu va învăța niciodată să conducă bicicleta, dacă nu primește o bicicletă (factor motivator). Similar, un inginer nu poate fi creativ, chiar dacă sunt înlăturate sursele de insatisfacție, atâta timp cât nu are de îndeplinit o sarcină care să îi solicite creativitatea. Imposibilitatea ca factorii igienici să genereze o atitudine
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
să învețe să meargă pe bicicletă (factori igienici): crearea unui mediu sigur și protejat pentru exerciții, echipament de protecție, instructaj, îndrumare și dragoste, recompense și stimulente, dar acel copilul nu va învăța niciodată să conducă bicicleta, dacă nu primește o bicicletă (factor motivator). Similar, un inginer nu poate fi creativ, chiar dacă sunt înlăturate sursele de insatisfacție, atâta timp cât nu are de îndeplinit o sarcină care să îi solicite creativitatea. Imposibilitatea ca factorii igienici să genereze o atitudine pozitivă față de muncă este explicată
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
tu n-ai auzit-o decît de vreo două ori), atunci În mod sigur vede În ea și o siluetă mînjită, În mișcare, stricînd cadrul... Ăla ar trebui să fii tu, În vîrstă de 10 ani, străbătînd aleile fie pe bicicletă, fie pe sanie sau pe patine, depinde de anotimp. Dacă persoana cu pricina are două sau trei sau cinci fotografii făcute simultan, În diverse locuri ale parcului, e foarte posibil să vadă silueta mînjită În toate cele două sau trei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ori În combinat, și așa mai departe - actori, sau profesori, sau milițieni, sau ingineri, mulți prieteni, dar și mulți clienți ocazionali... Toți treceau să vadă ce-a mai lucrat maestrul, iar tu te Învîrteai transpirat printre ei, căutînd pompa pentru bicicletă sau mingea, racheta sau fileul de tenis ori praștia pentru ciori. De multe ori rămîneai pe-acolo, căscînd ciocul la discuții, mai ales cînd apăreau figuri exotice. Era acest tip, Mugurescu, un om masiv, cu trăsături fizice puternice (avea În loc de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Universitate sînt și mai multe afișe, tot centrul, pînă dincolo jos la Teatrul Liric, e plin de culoare. Iar eu mă plimb uluit. Umblu cu ochii căscați, de parcă vin de pe altă planetă (arăt, cu ochii ăia cît niște faruri de bicicletă, ca de pe altă planetă). E foarte multă viață În acest oraș. Și foarte multă culoare și zgomot. E alt oraș. Dacă dai la o parte afișele, steagurile, florile și oprești zgomotul, e același. Dar nu-l poți opri, pentru că acum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îl ridică pe Zet și îl vârî sub cămașă, un cățel cald și ud leoarcă la pieptul unui băiețel cald și ud leoarcă. — Fir-ar să fie, iar a venit lipitoarea asta de preot! bombăni Brian. — De unde știi? — Uite-i bicicleta. O bicicletă de damă era proptită de gard. Brian și Gabriel împreună cu Adam și Zet se întorceau de la vizita făcută lui Alex. Locuința lor (deși nesituată în Victoria Park), nu era prea departe. Se întunecase de-a binelea și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Zet și îl vârî sub cămașă, un cățel cald și ud leoarcă la pieptul unui băiețel cald și ud leoarcă. — Fir-ar să fie, iar a venit lipitoarea asta de preot! bombăni Brian. — De unde știi? — Uite-i bicicleta. O bicicletă de damă era proptită de gard. Brian și Gabriel împreună cu Adam și Zet se întorceau de la vizita făcută lui Alex. Locuința lor (deși nesituată în Victoria Park), nu era prea departe. Se întunecase de-a binelea și în lumina farurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gabriel împreună cu Adam și Zet se întorceau de la vizita făcută lui Alex. Locuința lor (deși nesituată în Victoria Park), nu era prea departe. Se întunecase de-a binelea și în lumina farurilor mașinii, care se îndrepta spre garaj, se conturau bicicleta, gardul viu, galben, și zidul lateral al casei, zugrăvit în roz. Coborâră din mașină, Adam și Zet alergând primii prin gang către ușa bucătăriei, care era întotdeauna lăsată descuiată. Și, într-adevăr, în bucătărie se afla - nu pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]