5,205 matches
-
în somnul deplinei uitări. Manuscrisul acela trebuia recuperat. Era o datorie morală către literatura română, în primul rând, căreia îi pierdusem o capodoperă. Nu l-am mai găsit. Așa cum nu mi-am mai găsit nici servieta. Ca un fel de blestem al manuscrisului aceluia pierdut sau ca o răzbunare a vieții care țâșnea prin toate crăpăturile literaturii, oricâte petice i-aș fi pus, cu povestea aceea m-am întâlnit însă de atunci de mai multe ori. Nu mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Miquel pentru tot restul vieții mele. Dacă, Într-o bună zi, aceste pagini vor ajunge În mîinile tale și mă vei judeca, așa cum am făcut și eu atunci cînd le-am scris și m-am privit În această oglindă de blesteme și de remușcări, așa să-ți aduci aminte de mine, Daniel. Manuscrisul ultimului roman al lui Julián a sosit spre sfîrșitul anului 1935. Nu știu dacă din ciudă sau din teamă, l-am predat tipografului fără măcar să-l citesc. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
său și, fără să-și dea seama, credea că, dacă Îl ajuta să o recupereze, poate că și el, la rîndul lui, avea să recupereze ceva din ceea ce pierduse, golul acela care Îi apăsa pielea și oasele cu furia unui blestem. În ciuda tuturor strădaniilor și spre disperarea sa, pălărierul a descoperit curînd că, În toată Barcelona, nu exista nici urmă de Penélope Aldaya și nici de familia ei. Om de origine umilă, nevoit să muncească o viață Întreagă pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
e treaba mea. Dumneata m-ai ajutat cît ai putut. În acea noapte, Julián a ieșit În sfîrșit În stradă, gata să ia urma Penélopei. Miquel asculta povestirea prietenului său, neștiind dacă era vorba de un miracol sau de un blestem. Nu i-a trecut prin minte să se gîndească la chelner, care se Îndreptase spre telefon și șușotise ceva fără știrea lor, iar apoi tot trăgea cu ochiul spre ieșire, frecînd cu un zel exagerat paharele Într-un stabiliment unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
văl din pînze de păianjen, care s-a destrămat ca o mătase putrezită la flacăra lămpii. Marmura albă era brăzdată de lacrimi negre de umezeală ce parcă sîngerau din adînciturile lăsate de dalta gravorului. Zăceau una lîngă cealaltă, ca niște blesteme Înlănțuite. Penélope Aldaya David Aldaya 1902-1919 1919 11 De multe ori am stat și m-am gîndit la momentul acela de tăcere, Încercînd să-mi imaginez ce-o fi simțit Julián cînd a constatat că femeia pe care o așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
umăr și scotea din groapă mereu un alt sul, care În contact cu aerul se pietrifica, acoperindu-se de o pojghiță de aur. Chipul Născătoarei și al pruncului Iisus străluceau În Întuneric. Medicul rosti În gând o rugăciune și un blestem, menite să alunge gândurile rele. Ținea dreptul ochilor icoana, așteptâd ca aceasta să se destrame, evaporându-se ca o fantasmă În fața lui.. Dar icoana nu se destrămă, ci dimpotrivă, chipurile poleite cu aur fin Începură să strălucească și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era aproape. O lume nouă și umbra unui nou Mesia creșteau la orizont. Adevărurile noii lumi, Oliver le propovăduia prin ciripit. El era noul Mesia sau poate doar un vestitor al său. Oliver avea menirea să scape noua lume de blestemul muncii vechi. Vina degenerescenței generale, după umila sa părere, n-o purtau, totuși, nici Marx, nici Engels și nici Lenin sau alți teoreticieni ai capitalului care-i căzuseră În mână aproape Întâmplător, ci apostolul Pavel, cel care avusese impertinența să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e un trântor!” „În concepția lui Oliver, munca e un păcat...” „Dar trândăveala ce-i!?” zise starețul, cu fața Înroșită de furie. „Oliver e un liber-cugetător și În același timp un om de acțiune. Învățătura sa ne va scăpa de blestemul lui Adam. Oamenii nu vor munci nici măcar cu gândul...” „Și atunci ce vor face de dimineață până seara, vor trândăvi?!” Starețul se Înfurie de-a binelea. Crucea de metal tremura amenințător În mâna lui puhavă. Chiar și chipul lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
moartea s-a Întins ca o pecingine În lume. Sfârșitul nu vine dinlăuntru, ci vine dinafară. Când granița dintre regnuri va dispărea și eterul va deveni atotstăpânitor, atunci și moartea va dispărea... Acum Înțelegeți de ce masterandul Oliver consideră munca un blestem și-o nebunie, nu?” Întrebă Bikinski. Și tot el răspunse: „Pentru că munca Îl Împiedică pe om să-și risipească sufletul În eter. Ea Îl leagă de materie, de glie. Muncind, omul uită de adevărul suprem ce sălășluiește-n el. Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
te sfii...” Desigur că Bikinski nu era nici orb, nici șchiop, ci, poate, doar sărac cu duhul. Starețul l-ar fi primit la el și pe acel Oliver care, În naivitatea lui, credea că-l poate mântui pe om de blestemul muncii Înrobitoare... Iată că Învierea celor drepți era aproape. Poate că Oliver și pictorul ce Îi apăruse În cale nu erau altceva decât niște mesageri, Îmbrăcați În haina bicisniciei și neputinței omenești. Oare faptul că starețul se Întâlnise cu Bikinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vraci. Acesta învățase multe de la Copacul Gros și de la alte buruiene ce-i ieșiră în drum. Îl privi atent, undeva deasupra capului: - A trecut, din joacă, prin Valea ascunsă. A călcat întrun blestem pus cândva, de o gură fără măsură. Blestemul s-a rostogolit, stă greu și are ochi răi țintiți asupra lui. Văd că i-a făcut o pată ca să-i închidă drumul vieții. Și vraciul o porni după cum îl duceau picioarele. Picioarele mergeau înainte, iar el, după ele. La
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
braț și plecă spre casă. Noaptea, pe lună plină, făcu într-o oală o fiertură în care turnă și miere și zahăr. O întorcea mereu cu un băț lung zicând: - Așa cum întorc aceste tămăduieli, tot așa să se întoarcă ochii blestemului de la copilul lui Naim! Așa cum se prinde mierea, tot așa să se prindă de el sănătatea, norocul și voia bună! Așa cum e dulce zahărul, tot așa să-i fie dulce viața cu clipă de clipă, ceas de ceas de dimineață
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
să ierte pentru că el însuși greșește, dar viața nu-l iartă. Fiecare cuvânt spus nedrept se adună ca o pată în casa interiorului umbrind-o. Trebuie să se întoarcă înapoi să-și spele vina. Și vinovățiile se adună ca un blestem ce trebuie să izbucnească. Nu este nevoie să blestemi un om pentru răul pe care ți l-a făcut, acesta se află în el și nu-l va ierta. Iertare nu există pe pământ, decât dacă tu te uiți în
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
de podoabele și de poveștile lui, este frecventă și oficial acceptată. În fond omul Înhumat În goapa comună nu-și pierde numele, ci Îl ia cu el sau Îl trimite acasă. „Veni-ți-ar numele“, expresie populară echivalentă cu un blestem, o urare de moarte de fapt, traduce tocmai realitatea că mai degrabă există nume fără eroi decât eroi fără nume. Organizarea militară a unei societăți este, cel puțin formal, Împotriva acestui gen de separare a numelui de persoană cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe care Angelica, recunoscătoare pentru găzduire, i-o dăruise. Iar aceasta era tocmai un dar al lui Roland. Picătura care a umplut paharul a fost ea, brățara, pentru paladin. Cuprins de furie și de deznădejde, s-a pornit să arunce blesteme împotriva nerecunoscătoarei și crudei prințese care-l nesocotise pe el, cel mai viteaz dintre paladinii Franței, pe el care o scăpase din cele mai mari primejdii, pe el care de dragul ei susținuse atâtea lupte, să-l prefere în locul lui pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și va fi aruncat în Râpa Robilor, cimitirul deținuților. Țintuit într-o celulă oblonită cu jaluzele, fără lumină, fără aer, Toma Bontaș s-a stins strop cu strop. Sufletul lui pleacă la cer dintrun corp scheletic, fără geamăt și fără blesteme. Așa au murit mii de legionari în crunta temniță Aiud pentru credința lor în destinul legionar a mântuirii propriului lor suflet și al neamului, într-un moment istoric de jalnică rătăcire, de înstrăinare și îndepărtare de măreția faptelor părinților noștri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai dispuneți de niciun dram de rațiune? Reglați-vă mecanismul celebral, și nu mai repetați ororile și crimele din trecut, căci totul se va nărui iarăși și veți îngropa viitorul neamului și al copiilor noștri sub dărâmături de foc și blestem, și nu veți putea stinge niciodată dragostea noastră de neam, devotamentul, fulgerul credinței noastre în slujba lui Hristos și a aproapelui. Nu poți fi bun român fără fapte creștine. Viitorul ne va construi altă realitate, cu alte veșminte decât cele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
-l vom da senini și cu sufletul plin de bucurie, până când neamul biruitor prin Legiune va învia și va condamna pentru veșnicie pe toți călăii noștri. Așadar, sângele martirilor împarte o lume în două: cei care vor primi osânda și blestemul veșniciei și cei ce mâine vor birui în slava și binecuvântarea neamului lor.” (Corneliu Zelea Codreanu, București, 20 februarie 1937) Am început acest articol, „Trăim zile amare”, cu câteva aprecieri, nu elogioase, culese de la slujitorii Bisericii și nu inventate de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și ucidere în masă, precum cea a desfrânatului asasin Carol al II-lea, a nefericitului Ion Antonescu, condamnarea la moarte a tineretului și trimiterea pe front în așa zise batalioane de reabilitare, batalioanele morții, apoi îngrozitoarele crime comuniste, este un blestem, nebunie și trădare. Da, cercetați faptele celor trei guvernanți, dragi cititori, și apoi luați poziție. De ce ne asupriți și ne ucideți fără a cerceta și a cunoaște adevărul? Noi, legionarii, nu avem dreptul de a ne mărturisi crezul nostru, nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai dinainte lui Avraam această veste bună: "Toate neamurile vor fi binecuvîntate în tine." 9. Așa că cei ce se bizuiesc pe credință, sunt binecuvîntați împreună cu Avraam cel credincios. 10. Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: "Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă." 11. Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci "cel neprihănit prin credință va trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci "cel neprihănit prin credință va trăi." 12. Însă Legea nu se întemeiază pe credință; ci ea zice: Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele." 13. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn", 14. pentru ca binecuvîntarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit. 15. Fraților, (vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
prin Lege, este învederat, căci "cel neprihănit prin credință va trăi." 12. Însă Legea nu se întemeiază pe credință; ci ea zice: Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele." 13. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn", 14. pentru ca binecuvîntarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit. 15. Fraților, (vorbesc în felul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
spre noile structuri militare. Dacă această prevedere era Încălcată, Cuceritorii aveau obligația de a iniția procedurile de distrugere a conducătorului și a familiei acestuia. - Anda... spuse Amir, dă-mi voie să preiau eu poverile tale. Respectă poruncile Ordinului și evită blestemul morții asupra familiei tale. Eu sunt tu. Același sânge. Spune-mi doar ce vrei să faci și o voi face eu Însumi. Cere-mi orice. Ștefănel se plimbă prin vasta sală de consiliu a palatului. Afară se zărea golful Cornul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
văzu arcașul și Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră În aceeași clipă. Turcul căzu, străpuns În inimă de săgeata lui Pietro. Dar apucase să lanseze săgeata ucigașă. Oană Îi privi traiectoria, ca pe un blestem. Vârful ei luci umed În lumina roșiatică a soarelui care cobora peste păduri. Săgeată otrăvită... gândi căpitanul, paralizat. Secundele deveniră largi, ca niște catedrale. Săgeata traversă Încet văzduhul, coborând spre pieptul lui Ștefan. Oană văzu saltul lui Ștefănel și coborârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
S-a mîniat oare Domnul pe rîuri? Împotriva rîurilor se aprinde mînia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, și te-ai suit în carul Tău de biruință? 9. Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile Cuvîntului Tău... (Oprire.) Tu despici pămîntul ca să dai drumul rîurilor. 10. La vederea Ta se cutremură munții; se năpustesc rîuri de apă; adîncul își ridică glasul, și își înalță valurile în sus. 11. Soarele și luna se opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]