4,944 matches
-
Nasul mic, cu vârful bont, parcă neterminat, buzele rotunde care, puțin strânse, ar fi încăput în conturul unui inel, ochii pieziși și verzui, irizând pomeții săltați, fruntea netedă, de copil, decupată la jumătate de sprâncenele neîndemânatic subțiate cu penseta, șuvițele blonde care, strecurându-se din strânsoarea basmalei, își cereau întruna dreptul la viață, toate astea erau cam nepotrivite cu hainele grele, cenușii. Abia după câteva ture, Petrache își dădu seama de potriveala gleznelor și a brațelor ei. Aurica dansa în ritmul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Efrem. ăla era un nebun adevărat. Făcea filosofie uitându-se la cranii, ca Hamlet. Pufni : Nu mă-ntreba de Hamlet, că mai multe nu știu. Am văzut și eu o poză... Nu arăta a lipovean, dar era tot așa de blond ca Efrem. Ce-o fi făcând acuma ? Mă tot întreb... Îți mai rămâne timp ? întrebă Cosmina, arătând spre mașină. — Lasă-l pe mutulică, e bun și el la casa omului. Sau te pomenești că nu e chiar așa mutulică, e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
imboldul că atât de lung și de viguros i se va vedea piciorul lipsă, când lumea va fi întreagă, pe cât de voios și de dornic de viață va fi. Femeia se apropie de Coltuc. Era frumoasă ca din poveste, părul blond rămânea nepăsător la vântul care se întețise, ca împietrit în jurul chipului alb. Ochii îi erau limpezi, de culoare violet, ei sileau toate celelalte figuri-plantă să pălească. Era subțire, chiar și înveșmântată în haina de blană, iar botinele cu tocuri lungi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întoarse cu fața în sus. Ea îi culese cu băgare de seamă câteva fire de iarbă uscată de pe obraz și-i scutură părul de țărână. Coltuc zâmbi, pierdut și rușinat, în neputința lui. Privirile lui o cuprinseră, adăugându-se părului blond ca o a doua aură și împletindu-se cu privirile ei viorii. Se simți atât de fericit, încât ochii i se umplură de lacrimi. — Te doare, măi, puțulică ? auzi un glas dogit, care nu mișcă buzele chipului pe care-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
comunică prin rădăcini. Rada nu mai știa care e trupul ei și care ale celorlalți, încât, atunci când a vrut să iasă, nu a putut găsi marginile trupului ei, pentru a-l face să se miște. Poate că abia vederea bărbatului blond și slab, cu țeasta despicată și sângele uscându-i-se ca o glugă peste urechi, îi dăduse prima stare de luciditate. „Eu nu pot fi el !“, îi trecuse prin minte. Mai târziu a aflat cine este, nu-și putea explica
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care ședea pe bancheta din fața sa, plăcu lui Ioanide. Avea sandale plate în picioare, iar pe trup o rochie simplă de imprimé cu flori de un roșu fin, care îmbujora fața. Corpul fetei era foarte bronzat de soare, în contrast cu părul blond și dinții albi. Semăna puțin cu Pica, ochii însă îi erau ca cenușa. N-avea alt ornament decât un ceas cu brățară de argint. Ședea picior peste picior, lăsând a i se vedea profund pulpele, fătă a inspira însă nici un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Chelu. La Noica se peregrinează. În séjour-ul păltinișean anterior, Noica m-a chemat într-o zi în camera lui și mi-a prezentat un tânăr de vreo douăzeci și cinci de ani, cu figură cristică, slab, înalt, cu orbitele adâncite și plete blonde. Avea în ochi un mic tremur de au-delà și luase drumul până la Păltiniș pentru a-l cunoaște pe Noica. Îi știa cărțile pe de rost, citea Platon și căuta poate gestul din afară care să dea un sens micilor sfințenii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
engleza și franceza. Ne despărțim de el și ne îndreptăm - ni se alăturase între timp și Andrei - spre cantină. "Vă mărturisesc, dragii mei, că încep să-i judec pe viitorii cărturari și după fizionomie. Ați văzut: băiatul poartă ochelari, e blond limfatic și pare să aibă Sitzfleisch. Un corp nesportiv, greoi sau, dimpotrivă, uscat, e o primă garanție de asceză de tip intelectual. Fizic vorbind, poate fi declarat "bun pentru carte". Vedeți că am vocație de neguțător de cai în cultură
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mă cotropește senzația de bunăstare interioară totală pe care mi-o dă cea mai proaspătă, mai egală, mai neobosită iubire a mea. vineri, 9 august Astăzi, trecând pe Boulevard Hausmann, în fața magazinului Lafayette văd cinci-șase inși îmbrăcați în frac, toți blonzi, cântând marșul din Aida, cu partiturile puse pe trepiedele aliniate la marginea trotuarului. E miezul zilei și sânt 30 de grade. Spectacolul unor oameni îmbrăcați în negru în plin soare, suflând de zor în alămurile strălucitoare, cu sudoarea curgîndu-le de pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să se simtă de-a lungul piesei ca o încrâncenare. ȘEFELE ERNA: Pensionată prematur 2. O rochie ca un șorț, pantofi ortopedici, pe cap o pălărie de blană grotească. GRETE: Pensionară. Destul de grasă, cu un coc în formă de turn (blond), îmbrăcată fără gust, cu multe bijuterii ieftine, exagerat de machiată. MARIEDL: Este cel mai sărăcăcios îmbrăcată, cu părul pieptănat pe spate, în picioare are pantofi de alpinist mult prea mari, iar la început se poartă cam tâmpit. Mariedl e ceva
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe stradă, pe Herrmann... MARIEDL: Da' de ce tocmai porumbeii? Porumbeii sunt și ei făcuți de Doamne-Doamne. GRETE: Fugi de aici, Mariedl. Pe cuvânt... (face un semn către Mariedl cu mâna la tâmplă) Deci când îl văd pe Herrmann așa înalt, blond, cu ochii albaștri, păi, atunci mă gândesc că Herrmann face o impresie foarte plăcută. Herrmann mă face să mă gândesc la păcatele tinereților. (Râde cu subânțeles.) MARIEDL: Păi de ce nu au și porumbeii dreptul să aibă de-a face cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se simte deja jenat. Că, acum, și-a strâns tot curajul și s-a așezat lângă Grete. Și Grete se uită la el cu coada ochiului și vede că sărmanul Freddy e tot roșu în obraji, până la rădăcina părului lui blond. Lydi latră din răsputeri de sub masa lui Grete, pentru că-i geloasă de numa'. Dar Freddy apleacă capul sub masă și-o mângâie pe Lydi așa de cu știință că răsucește de tot căpșorul ei. MARIEDL: Și numai ce-o descoperă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un scaun din cele mai butucănoase. Vrea să se întoarcă între oamenii care își poartă norocul prin sărbătoare. Intră înăuntru și se încălzește la muzica veselă. O zărește pe Grete care țopăie și chicotește, pentru că burduhănosul ei cel gras și blond vrea din nou să-i vâre degetul sub fustă. O vede pe Erna care bea bruderșaft cu Wottila cu cafeaua cu lapte. Și, de fapt, toți oamenii au inimile pline de bucurie, aproape că nu-și mai încap în piele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
accidente, care se întind peste tot și toate. KARLI: Există și câteva posibilități bine nutrite. Posibilitate" este un cuvânt, care trebuie cunoscut, pentru că este un cuvânt foarte prietenos. Și în filmele despre pustiu există un om înfofolit și o fată blondă arsă de soare. Fiecare pustiu are un gust și un sens. După ce este ai văzut un film despre pustiu bei mai multă bere decât după un film polițist. SCHWEINDI: Și acum închipuiți-vă, domnu' Karli că făina este împrăștiată pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai spune, prin gaura craniului. COMPOZITORUL: Folosim brațele noastre și toate instrumentele. O adevărată neliniște nu poate simți decât unicul, și o astfel de nedreptate, trebuie să râdă numai fără nici un haz. Acum unul e în toate, că oricum e blond și cu totul tulbure și nu poate să trebuiască de fapt să mai simtă neliniștea și numai de două ori pe bună dreptate, dar fără nici un haz să râdă. Totul pentru că firește totul și el însuși este: Răscoala. Totul este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
În spațiul public, femeia este reprezentată ca femeie fatală (chiar dacă subalterna șefului), arătând că succesul depinde preponderent de calitățile fizice, nu de performanțele profesionale, corelate cu alte ipostaze: stereotipul femeii ca trup, însoțit de preocuparea pentru aspectul acestuia, stereotipul femeii blonde, decorative, eventual care nu știe să șofeze (Grünberg, 2005, p. 98, 242). Aici se impune o observație: trupul femeilor este valorizat la tinerețe și contează doar dacă ceilalți se pot bucura de el, de tipul sexy, chiar „bombă sexy”, adică
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
și naratorul se simte dezonorat și insultat de văduva care râde pe seama lui în fața celorlalte femei. Cu aceeași indignare, ilustrează și distrugerea frumuseții fizice a femeii. Suntem la polul opus acelor descrieri stilizate și senzuale din primele opere, unde părul blond, obrajii trandafirii, buzele roșii, dinții precum perlele și umerii albi ascundeau promisiuni nebănuite.1031 Cu brutalitate, fantoma soțului văduvei realizează un portret indezirabil al femeii și concluzioneză cu o descriere metaforică a părților private ale văduvei, la fel de înjositoare 1032. Misoginismul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și naratorul se simte dezonorat și insultat de văduva care râde pe seama lui în fața celorlalte femei. Cu aceeași indignare, ilustrează și distrugerea frumuseții fizice a femeii. Suntem la polul opus acelor descrieri stilizate și senzuale din primele opere, unde părul blond, obrajii trandafirii, buzele roșii, dinții precum perlele și umerii albi ascundeau promisiuni nebănuite.1031 Cu brutalitate, fantoma soțului văduvei realizează un portret indezirabil al femeii și concluzioneză cu o descriere metaforică a părților private ale văduvei, la fel de înjositoare 1032. Misoginismul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o perioadă delicată din viața sa: se află În Statele Unite, departe de rădăcini și mai ales de mama sa; traversează o criză În viața de cuplu. „Bineînțeles că nu există nici o Îndoială cu privire la identitatea personajului central din Micul Prinț. Băiețelul blond care discută cu Saint-Exupéry, pilotul nu este altul decât Antoine Însuși Înainte de exilul din grădina magică din Saint-Maurice”. Cât privește iubirea lui pentru Rose, „Saint-Exupéry Își permite o lungă meditație codificată asupra relației cu Consuelo (soția sa); găsim aici un
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
nu apare în glumele autohtone fără Măria, cum nu există Ițic fără amicul lui Ștrul. Mai de curând au apărut bancuri cu Alinuța, fetița ușor tâmpită, victimă a violenței familiale, candidă din prostie. Numele a devenit rapid popular. O damă blondă care întârzie să demareze la stop e încurajată sarcastic de participanții virili la trafic: „Hai, Alinuțo, tată!” Numele proprii, adunate de la lume, se întorc la noi pline de savoarea unor semnificații speciale, caracterizante. Spune-mi cum te numești ca să știu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
nu vor fi șterese după aceea, până a doua zi. Se afumă și se spală capul cu fiertură de cățușnică ori de zmeiuță, sau cu ambele plante. Consumul unui pahar de lapte cald, Înainte de culcare. Consumul unui pahar cu bere blondă, Încălzită și apoi răcită, În care se adaugă o linguriță de miere de albine. Se bea Înainte de culcare. Comprese cu oțet de mere, aplicate pe frunte sau de foi de varză albă. La culcare, se pune sub pernă o legătură
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
tipărit din Moldova 14 numere iar în 1932 a apărut nr. 1‐ 2 la 1 martie 1932 și ultimul număr - numărul 3 - la 15 iunie 1932. O vreme l‐am întâlnit zilnic pe George Nedelea... Imaginea lui de mărunt scit blond, veșnic posac, moșmond ind mereu ceva numai de el știut, imagine severă ca re mă intimida, ba chiar îmi dădea fiori, am purtat‐o în minte, asociind‐o cu priveliștile felurite ale biblioreveriei. Când am citit, tot la Casa Națională
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ce au făcut la Bârlad profesorul Ion Popescu, Alexandru Vlahuță, Iacov Antonovici, A l. Philippide, Tudor Pamfil, V. I. Popa, Ștefan Neagoe, Solomo n Halița, Stroe Beloescu... Iată câteva din creațiile cenacliștilor: Întâlnire în oțel « Iată Vă prezint o fată:/ Cocul blond o glumă pare / Prins pe capul ei superb.../ Ochii, ca o‐ nchipuire / Inima devine verb/ Conjugat în i și ire / Fata superfinisează / Și în juru‐i /Turnuri zvelte de inele / Cresc jucându‐ se cu cerul / În sclipiri de albe stele... / În
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
astfel, orice posibilitate de a mai avansa. Opresiv, sentimentul Îi dă senzația fizică, dureroasă, că pentru ea totul s-a terminat prea devreme, poate chiar Înainte de a Începe: Revăd fiecare persoană. Totul se Închide ca Într-un cerc, Tony - palid, blond, chircit - văzut la gară - Îmi readuce În minte zilele plutitoare de la Paris. Cercul disperării se Închide asupra sa Însăși. Primăvara de groază, Înecul, când trei oameni amenințau și nici una din alternative nu făcea doi bani, și totuși o alegere trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
conștiința că Într-o zi ireparabilul se va petrece. Îl voi vedea dintr-o altă viață, voi da ușor disprețuitor și ușor amuzat din cap recunoscând totul dintr-o lume complet diferită, o lume În care așternuturile unui tânăr faun blond sunt complet irelevante; mai mult chiar, de neconceput, nedorite. Căutarea altei lumi, a celeilalte variante a infernului blând ale cărui resurse le epuizase demult devine, treptat, o veritabilă obsesie. Partea vulnerabilă a existenței sale e legată de imaginea mamei, modelul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]