3,327 matches
-
puțină se baliga cu nepăsare. Gheorghe șușoti: - Când le-or aduce înapoi, te strecori pe colea șiie dezlegi ușurel! Ți-e frică de cai? -Nu. - Să iei câte o mână de fân de la curu căruții și să le pui sub bot. Căruțașii coborau ținând animalele de căpestre. De jos, se auzi nechezatul întărîtat al armăsarilor. Moș Leu lumina cărarea îngustă cu un felinar. - Tu ești, Suleo? - Eu, unchiașule. - Ai adus prințesele? - Le-am adus. Le-o fi și lor. Iepele băteau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țină la un loc. Când trecu la a doua căruță, o iapă necheză speriată. Ucenicul se făcu mort lângă roți. Gheorghe trăgea perechea dezlegată spre câmp, la adăpost. Cel tânăr mai încercă o dată. Animalele seliniștiseră. Mâna hoțului le pipăia dibaci boturile calde și ochii lăcrămoși. De jos nu se simțea nimic. De patru ori tîrî codoșul perechile, legîndu-le căpăstru ungă căpăstru. A cincea oară, Paraschiv dădu peste un cârlan sătul, care se lăsa greu. Simțind mână străină pe el, încercă să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o roșie, trăgea la umbră, se culca-pe leagănul droștii, cu șapca pe ochi, dormea, nu-l cerceta nimeni, se ridica în capul oaselor, căsca, o lua mai departe după ce dădea iepelor o mână de nutreț uscat la soare. Le mîngua boturile umede, le vorbea ca unor oameni și, când se întorcea seara, le împiedica, dîndu-le drumul în groapă să pască. El se odihnea sus, pe rampă. După ce le făcea voia, le închidea și trăgea la Stere, cerea o boască, mai vorbea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui Bozoncea: Spune, lele, spune tu, Cu cine-ai făcut pruncu? -Lam făcut cu o catană! -Lam făcut cu o catană, Uite-așa, să-mi fac pomană! 116 Avea o voce muierească, mai afumată de tutun și stricată de chefuri. Boturile de porțelan ale lămpilor luminau masa încărcată. Pe jos se răsturnaseră câteva sticle golite. Oacă, amețit, se urcase pe un scaun și spunea înduioșat: -> - Nu vă uitați la mine, da-mi place, fraților, țigancă o fi, treaba ei. Și o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și animale laolaltă, să nu mai curgă sânge. Că eu mă hrănesc numai cu iarba, cu verdețuri, și-mi merge bine. Cristos nu s.e mai văzuse, și pe Marin Pisică îl înconjurase o gloată de vitișoare care suflau cu boturile lor pe mâinile sale. O mie de ochi, negri și buni, îl priveau, și parlagiul înțelegea graiul lor mut. Le mângâia grumazurile și le simțea nădușeala cu miros plăcut. Bine mai era așa... La capătul Griviței s-a trezit din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pișîndu-le verzele putrezite, apoi se întorceau spre groapă, coborând pe drumul îngust. Se lăsau pe malul gârlei, unul după altul, hămesiți. Gunoierii descărcau sus, pe mal, camioanele, și din fundurile lor se rostogoleau resturi grase. Zăvozii se năpusteau scormonind. Aveau boturile ascuțite și ochii fierbinți de poftă. Nemâncați, ca stăpînii! Albi, roșcați, negri, cu spete mari, urcau malurile. Al lui Chirică rămânea mai în urmă. Era beteag de un picior, că-l prinseseră grădinarii în bostani și-l schilodiseră. Din cauza lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mirosea a resturi. Deasupra, plutea o duhoare stătută de ceapă stricată. Negustorii udau salata și pepenii cu căldări mari de apă. Javrele dădeau roata pe la grămezile de roșii terciuite, scormoneau baliga limpede, din care se scurgeau semințe albe, își vârau boturile sub vinetele putrede, apoi adulmecau spre prăvăliile măcelarilor. Prin maghernițe se aprindeau lămpile. Era ceasul când soseau camioanele pline cu viței tăiați de la abator. Pe pietre, se scurgea sângele cald al boilor. Câinii se repezeau în cizmele parlagiilor. Ăștia nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
verde cu buline și pantofi cu toc înalt de lemn, prinși cu barete de piele. Sub mânecile lungi își ascundeau vânătăile. Călcau mândre lângă meșterii tăcuți și mahmuri, în hainele lor călcate prost, țepene și scurte. Ii strângeau pantofii cu boturi ascuțite, pe care-i purtau numai la zile mari, și li se făcea iar sete. Se uitau pe furiș la neveste, ei le băteau, ei le iubeau! Treceau Grivița, ținîndu-se de mână, cu copiii alături, privind galantarele negustorilor. Ocoleau halta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pântec cu laser privit dintr-o parte. Feeling Sânul, asemănător unui bot însetat de cămilă, m-așteaptă și nu știe mila, fiindcă și eu la rândul meu te doresc cu toți ghimpii văpăii lăuntrice inseparabili, ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
părerile autorului asupra unor subiecte „fierbinți” - admițând dreptul la opinie, ca un bun câștigat și încă în proprietatea celor care doresc și-l folosesc spre binele obștesc. Amuzante și inspirate sunt titlurile foiletoanelor sale care îndeamnă, de nestăpânit, la lectură: Bot îmblănit, Vezi privata în fundul curții, Prezentare-n fundul gol, Matematica Robertei, Lecția de barbologie, Să răspundă Frantz Iosef, 50 de blonde, Scurt tratat de deșteptologie, Sfânta dezlegare la sex, Bate vântu’, Udrea-n dungă, Cu Gina Pistol, înainte, Dar cu Zdreanță
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
rânjit, gustând din plin efectul pe care Îl avusese asupra mea - ce i-ar mai fi rupt Janet urechile dacă ar fi știut ! -, Însă după mulți ani, când eu aveam să devin adolescentă, iar el avea să fie pus cu botul pe labe de viață, avea totuși să-mi răspundă, oftând, cu amărĂciunea omului care știe : „Pentru că lumea În care suntem nu e o lume perfectă“. Într-o zi, pe neașteptate, după ce m-am Întors de la școală, i-am vorbit pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
asemuiam În gând cu un bursuc cu pielea tare, bătucită de vremuri, dar cu inima mare și caldă ca o pâine, din care mâncaseră pe rând toți, și Grasu’, și Pierre, și Simonetta, și eu. mi-am șters firimiturile de pe bot și am Înghițit În sec. Pâine, pâine, dar mie Îmi mai trebuia și caviar. GĂlățanu era un adaptat, un supraviețuitor. Era un motan pufos și zvăpĂiat În care zăcea un luptător de gherilă. Eu nu aveam nici un chef să mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să ne gândim, despre ce să scriem sau să facem spectacole. Negriciosul a pus punctul pe i : numai anumite teme câștigă finanțări. Toate conceptele astea care sună a nou - europenitate, identitate, democrație, egalitate - sunt praf În ochi ca să stăm cu botul pe labe și să nu gândim cu capul nostru. Până la urmă, În noaptea aceea am dormit la Catinca. Am pus țara la cale până spre dimineață, când În sfârșit am adormit, cu mintea roind de planuri explozive, În care se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
necunoscută nouă, nesupusă ero- ziunii timpului, acea chintesență pe care o căutau alchimiștii ? la toate ipostazele zăpezii descrise de inuiți voi adăuga de astăzi și această floare roșie pe zăpadă. Ea răsare atunci când topești zăpada În căușul inimii. Despicând cu botul ascuțit al motoneige-ului imensitatea albă cu un punct roșu care se deschide În fața noastră, mergem direct către luminile aurorei boreale. În dansul culorilor ei, făptura translucidă a lui, a străinului din țara gheții, mă va Întâmpina astă-seară cu brațele deschise
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
plină; stropii de glod mă împroșcau pe haine, pe obraz, în ochi și-n gură; dar nu-mi mai păsa de nimic. Trebuia să ajung acasă teafăr. Da! Teafăr! Iar lupul? Să rămână și de data asta cu labele pe bot. Și cum fugeam, Ursu abia se ținea după mine. Și-ncă uneori, mi se părea că lua fuga mea drept o joacă. Se oprea, câteodată, în fața mea, mârâia ușor și-ncerca să se ridice în două labe, ca atunci când ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
două labe, ca atunci când ne hârjoneam, ca doi copii zburdalnici. Eu încercam să-l fac atent, să vadă, să priceapă, să înțeleagă primejdia, care ne păștea pe-amândoi; când mă răsuflam, încercam să-l chem lângă mine, să-i întorc botul spre arătarea care venea pe urmele noastre; dar el, o făcea pe prostul, nu reacționa nici într-un fel, nu înțelegea, nu vedea, nu pricepea nimic; și faptul acesta mă scotea din sărite! Cine mi-a spus mie că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu i-am dat importanță, dar care, cu timpul, a devenit o icoană, a cărei imagine mă urmărește și mă tulbură în adâncul ființei. În dimineața în care am plecat, Vasile s-a dus în grajd, a-mbrățișat și sărutat pe bot pe amândoi boulenii noștri: Mărioară, să ai grijă de ei, că tare mi-au fost prieteni și m-au scos de la multe necazuri!... Avea lacrimi în ochi când a închis ușa grajdului!... Am plecat, apoi, împreună cu alte consătence, de seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
esteticului, nu poate fi decât abuziv despărțită de național". Totuși, N. Manolescu insistă în ideea că situarea lui Eminescu în centralitatea canonului românesc este maladivă pentru națiunea română, iar ca temei și pretext pentru asemenea "concluzii" îi servește cartea Ioanei Bot, Eminescu poet național român, apărută în 2001, în care autoarea insistă în ideea că "un Eminescu paradigmatic și anistoric neschimbător și pururi exemplar pentru toată suflarea românească este o formulă mortificantă" (p. 60). O contrazic însă atâția și atâția mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
artistului la tinerețe, București, 1999; Zestrea de aur, pref. C. Rogozanu, București, 2002. Repere bibliografice: Steinhardt, Critică, 253; Nițescu, Atitudini, 170; Tartler, Melopoetica, 16-19; Eugen Simion, Sfidarea retoricii. Jurnal german, București, 1985, 300-301; Mincu, Eseu, 99-100; Grigurcu, Existența, 690; Ioana Bot, „Aripa secretă”, TR, 1987, 37; Țeposu, Istoria, 83-85; Dicț. analitic, I, 60-62; Cărtărescu, Postmodernismul, 157, 370, 389, 392; Faifer, Faldurile, 87-90; Octavian Soviany, Poemele agoniei, VR, 2000, 1-2; Luminița Marcu, Un volum câștigător, OC, 2000, 15; Bucur, Poeți optzeciști, 118-122
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
apertis) ce se înțelege cu ochii dormind deschiși“ (s. Ven. C.)31. Mai mult decât atât, observase cronicarul, în toate actele oficiale el se intitula „leu nebiruitu“ (s. Ven. C.), care a fost pus, totuși, în cele din urmă, cu „botul pe labe“ de Dumnezeu, prin intermediul lui Petru I, împotriva căruia „s-au sculat cu oaste... socotind că-l va birui și pre acesta“ (s. Ven. C.)32. În schimb, simpatia cronicarului a fost câștigată, fără rezerve, de soldații regelui care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
par, punerea la șocuri cu curent electric, cu cleme electrice la urechi - mâinile fiind în cătușe. Popescu Sergiu a fost torturat cu «picătura chinezească» și chiar cu șobolanul prins într-un tub cu găurele prin care putea să scoată vârful botului și vârfurile lăbuțelor, tub care îi era introdus în anus“81. • Procese, sentințe, închisori Procesul a rămas în memoria inculpaților ca o înscenare judiciară: „[...] s-a judecat cu ușile închise, în sală fiind - îmbrăcați civil - anchetatori de securitate. În această
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Martin, Un tratat de ontologie a stilurilor artistice, VR, 1987, 10; Vasile, Conceptul, 249-250; Lovinescu, Unde scurte, I, 392-394; Nicolae Florescu, La despărțirea de Edgar Papu, RL, 1993, 14; Mircea Popa, Edgar Papu - erudiție și valoare, TR, 1993, 15; Ioana Bot, Despre iubire și umilință, ST, 1993, 6; Grigurcu, Peisaj, I, 7-10; Simuț, Incursiuni, 118-126; Dicț. esențial, 618-621; Manolescu, Lista, III, 55-63; Mircea Martin, Cultura română între comunism și naționalism (II), „22”, 2002, 44; Florin Mihăilescu, De la proletcultism la postmodernism, Constanța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
perlele verzi ale mazărei, adaptează-ți metabolismul/după orarul de vară/sfidează cutia poștală, scrisorile nedesfăcute/izbește cu pumnul ceasul deșteptător, telefonul, robinetul, tubul cu pastă de dinți/Sări cu picioarele pe scoica de tablă a conservei, /linge-te pe bot la gândul perlei dinlăuntru,/stâlcește în bătaie câmpii adormi privind umbra unui avion/ca o albeață în ochiul albastru al cerului - / întoarce-te liniștit pe partea cealaltă...// Pentru azi nu mai ai nici o poliță de plătit.” C. comentează cu empatie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
Pentru că dacă te-ai scula din nou, ai începe cu fărădelegile de la capăt. Tataie, cine te-a învățat că în viață trebuie să fii șmecher, să calci peste alții, te-a mințit cu nerușinare. Prostia matale este că ,,ai pus botul ! ” . Noi nu sîntem aici pentru a ne dezvolta viclenia animalică, ci pentru a deveni puțin mai deștepți. Un om în adevăratul înțeles al cuvîntului, nu trăiește după legile animalelor după Legea Junglei. Noi sîntem aici pentru a trăi în demnitate
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
exploatată de cei interesați ca un vid demografic în spațiul carpato-dunărean. Descoperirile arheologice de pe tot teritoriul țării, în special în Moldova, care, geografic, este o prelungire a stepelor nordpontice, vin să arate existența unor așezări modeste, deschise, dispuse pe promontorii, boturi de deal, cu apărare naturală, dar și a unor așezări întărite care, prin forma și dimensiunea lor, cât și a tehnicilor de construcție, nu sunt specifice numai teritoriului românesc. Asemenea așezări întărite de la Fundu Herței, Dersca, Baranga, Ibănești, Tudora și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]