20,803 matches
-
a fost ceasul din urmă al lui Tom. Am auzit totul de la Benny, imediat după ce ne-a povestit cum se dusese Tom acasă, în Naperville, cu bâta de aluminiu, când știa că ambii copii erau la bunica și tot ce căpătase denumirea juridică de „al lui Tom" în hotărârea de divorț, tot ce era „al lui Tom" și putea fi spart sau zdrobit cu o bâtă de aluminiu cunoscuse forța elanului lui, până apăruse poliția și pusese mâna pe el. (Roman
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
dar care nu este vulgar. Cei care reușesc să scape de inhibiții și să se simtă bine în pielea lor sunt cei mai buni la striptease. Totodată, scăpând de inhibiții și făcând striptease, nu numai că vei slăbi, dar vei căpăta încredere în tine și te vei simți sexy”, a declarat Electra. “Striptease-ul poate fi o plăcere atât pentru tine, cât și pentru partener”, a mai adăugat actrița.
Cum poți slăbi făcând striptease by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63500_a_64825]
-
London și de la Universitatea Oxford, reliefează faptul că masculii însoțiți de alții masculi subordonați au succes mai mare în a-și găsi o parteneră de sex opus, scrie The Telegraph, potrivit descopera.ro. Deși unii deveneau dominanți și capul lor căpăta o culoare roșie foarte vizibilă, alți masculi deveneau subordonați, afișându-se în fața femelelor, dar fără a încerca să se împerecheze. De ce trebuie să fie cât mai atractivi masculii subordonați Masculii subordonați, de regulă frații celui dominant, joacă un rol de
Secretul pentru cucerirea unei partenere, un însoțitor de nădejde by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63558_a_64883]
-
proiectul Casa Zemstvei este un proiect de împrietenire. Cultura română nu a devenit mai cunoscută în Europa datorită integrării, dar s-au creat premisele unei mobilități pentru artiștii români, o mobilitate care înainte nu putea fi sperată. Programele ICR au căpătat și ele un spor de funcționalitate ca urmare a integrării, iar artiștii români își pot concepe cariera artistică derulându- se simultan pe piețele culturale străine și pe piețele culturale românești - mă refer la piața culturală din interiorul statului numit România
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
potrivit să-l comentez pe Pascal și fiindcă a fost adversarul neînduplecat al distracției, iar mie îmi place să mă distrez. La mine în cameră, repet. Cinema la mine acasă, cum ar zice Robert Șerban. Să recunosc, totuși: distracția asta capătă o anume adâncime de vreme ce mă amuză viața și persoana mea chiar și acum, când sunt așteptat, nu știu încă în ce dată, la «figura» nu știu cât” (p. 115). Și atunci, dacă înlăturăm maladiile sufletului, despre ce e această carte? Despre literatură
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
până la eliminarea din învățământ, în anii ’50, și în scurtul interval dintre reabilitare și plecarea la cele veșnice (survenită în 1966). Prin tot mai frecventa abstragere din disputele ce animau Bucovina literară, prin concentrarea vizibilă asupra filosofiei și psihologiei, jurnalul capătă o tulburătoare încărcătură premonitorie. Motiv pentru care inspirata alăturare, în chip de Deznodământ, a unui memoriu din 1956, ce rezumă incredibila odisee a scriitorului, întregește cutremurător, contrapunctic, ca o concluzie asupra unei vieți și a unei epoci, rândurile însemnărilor zilnice
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
colecție de invective politice extrase din arsenalul «războiului rece» (când taberele în conflict încercau să-și susțină, abuzând la extrem de răbdarea hârtiei, exclusivistele acuzații reciproce)”. Mai grav, consideră Popescu, „gruparea autoare (din aripa anticomunismului fanatic), exploatând o conjunctură nesperată, a căpătat șansa de a-și pune în circulație obsesiile politice (de o subiectivitate ostentativă, lipsită de orice rigoare istorică, sociologică, doctrinară și culturală) sub egidă oficială, cu antetul înaltei instituții prezidențiale a țării (determinată până la urmă să-și încalce echidistanța față de
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
categorie specială de târfe, erau mai scumpe, iar bărbații care le vizitau erau niște domni sau cel puțin clienți bun-platnici. Cele din categoria târfelor ieftine trebuiau să umble de colo-colo pe stradă, folosind camere închiriate cu ora; multe dintre ele căpătau tot felul de boli, iar la douăzeci de ani arătau deja îmbătrânite și trebuiau să se dea cu farduri pe față ca să poată păcăli marinarii beți. Și, în ciuda faptului că poate de departe ar fi putut părea elegante, cu pene
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
n-are îndeobște nume bun când e vorba de scriitori). O inteligență aproape cumplită. În ultimul dintre eseurile de aici, după un excelent decupaj prin opiniile contemporanilor, autoarea încheie en fanfare: „Citind și recitind această operă ieșită din inteligență, am căpătat certitudinea că mintea lui era o capodoperă a naturii sau, altfel spus, un dar divin. Și m-am bucurat și minunat așa cum se cuvine” (p. 232). Apoi. Un alt eseu, reluat din mai vechea Teze neterminate (1991), intitulat Dicționar de
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
de a întrerupe un eveniment. Un act e necesar în măsura în care nu poate fi întrerupt, iar destinul curge fără a i se putea întrerupe logos-ul din care provine. Logos-ul dă sensul, dar mitul dă carnea alegorică prin care viața capătă gust. Fără mituri, viața ar fi un grafic plat trasat de un creion lipsit de imaginație, cum fără logos viața ar fi un zigzag de peripeții căzute din ordinea spiritului. În descrierea etosului grec, Robert Flacelière procedează ca un strateg
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
de către mai vârstnicul său coleg Paul Neagu, în instalații ce fac gloria unei colecții la Edinbourgh. Sigur că găsim originalitate pe ambele trasee, cum apreciem că s-ar putea descoperi și la Claudia Mușat. Expresia feminină, însă, pe care o capătă lucrările sale, e un semn miraculos de salvare din citatul expres; uneori artista însămânțează în casetele sale puncte care vor genera imprevizibile imortalizări, evoluând din aproape în aproape spre chipul uman, aflat în somn ca într-o glaciațiune pură, ca
Din provincie la Paris și retur by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/4755_a_6080]
-
latinist Frollo sau Ana Pierret-Antoniu, colegi de presă precum George Ivașcu sau Rodica Georgescu (sora Mioarei Roman) și, evident, Stela (care s-ar fi căsătorit „din milă” cu un „nenorocit” ca el, în care „toată lumea dădea cu piciorul”...). Treptat, dialogul capătă un dramatism fără mască. Este meritul lui Gabriel Liiceanu de a fi pus în scenă și în efigie povestea acestui poet excepțional care, luîndu-și revanșa asupra neputinței fizice, își încheie existența discretă printr-o confesiune en beauté.
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
răul etnocentric”, iar poimîine celebrează „democrația”, după care partitura se reia. A doua trăsătură stă în schimbarea cuvintelor de ordine care au marcat mentalul francez postbelic: de la relația „sine-altul” (s-a delirat enorm în Franța pe seama identității pe care o capeți prin asimilarea „alterității” ființei de lîngă tine, dar asta pînă cînd francezii s-au trezit că la Paris nu mai sînt parizieni și că islamul va cuceri în cîteva decenii țara) s-a trecut la triada: „diferență-singularitate- eveniment”. Cum s-
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
odinioară, își dă- dea seama de zilele în care Mihail Sadoveanu poposește într-una din luxoasele-i reședințe care nu era decît clădirea de vis-à-vis: se afla acolo, atîrnată la loc vizibil, o pereche de indispensabili uriași, pusă la uscat. Căpătînd astfel o anecdotică ilustrare, contrastul izbitor dintre cele două destine scriitoricești nu poate a nu persista în conștiința noastră. Neîntreruptei glorii sadoveniene i-a corespuns o existență umilită, prigonită, prescurtată, cu toate că purtătoare a unor valori literare și morale de prim
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
toată isprava.) Că, însă, nici măcar atunci când vine vorba despre istoria lunedismului, acesta nu găsește de cuviință să-l descoasă pe unul din stâlpii grupului, nu mai e chiar așa ușor de acceptat. Pe de altă parte, în ansamblul cărții, întrebările capătă, prin repetiție, un aspect de chestionar. Ceea ce devine, în pofida tuturor posibilelor explicații, obositor. Sigur că modul în care au luat contact toți acești poeți cu Cenaclul de Luni (sau, pentru cei care, din diverse motive, nu l-au frecventat, măcar
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
aici tonul nostalgic după un trecut ce promitea mai mult, și tot de aici așteptarea unei surprize dinspre viitorul pe care îl speră. În genere, umoarea autorului e de calm recules ca după o cursă obositoare, doar pe alocuri timbrul căpătînd un ton sfîrșit, de lamentație la catafalc (catafalcul propriei ființe în declin). Singura dată cînd iese din tenta elegiacă e cînd își enumeră calitățile pe care și le consideră evidente: cunoașterea, onestitatea și autoexigența. (p. 14) Pe aceste note personale
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
cel al liberalismului și de aici la țărănism, de la filo-rusismul de tinerețe la filo-germanismul din anii premergători Primului Război Mondial, totul pe un fond de naționalism ne-șovin, nu ne mai apar, după ediția lui Victor Durnea, ca șocante și inexplicabile. Ele capătă, adesea, un înțeles ce ține atât de mediul de formație culturală al lui Stere - acea Rusie în care orice idee își pierde conturul, sub presiunea pasiunii -, cât și de personalitatea lui: ardentă, polemică, bătăioasă. Cel puțin epitetul de trădător ar
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
devenirii ideilor lui C. Stere, reconstituire facilitată și de includerea în volum a oratoriei sale politice și a unor scrisori din aceeași perioadă. Putem vedea, pas cu pas, cum socialismul utopic și ușor anarhic de la Gimnaziul nr. 1 din Chișinău capătă, odată scriitorul transplantat în mediul românesc, accente pe de-o parte liberale, pe de alta naționale, spre a se cristaliza, în 1906, în socialdemocraț ia țărănească, umanistă și liberală - în sens intelectual -, de la „Viața românească”. În fine, ediția beneficiază de
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
cap. Bineînțeles că toate aceste lucruri te ating, sîntem oameni, dar nimeni n-are nimic de cîștigat dacă eu stau și plîng. Trebuie să le spun povestea. Pe care trebuie s-o și simt. În timp, scriind despre toate acestea, capeți un soi de distanță. Te preocupă responsabilitatea socială a jurnalistului și, în fond, a scriitorului? Da, pentru că modul în care construiești o poveste poate trezi atît agresiune sau neînțelegere sau, dacă știi s-o prezinți cumpătat, poți crea personaje reale
Anna Luyten: „Cînd am ajuns în București, am simțit nevoia să scriu din nou poezie“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5026_a_6351]
-
Nagy Iosif. Declarația lui Borbely vine după ce premierul Emil Boc a declarat, vineri, că "trebuie să fie pus pe masă capul șefului Agenției de Protecție a Mediului" dacă România va fi suspendată de la tranzacționarea certificatelor verzi, el precizând că vrea "capete jos" pentru că "cei vinovați trebuie să plătească". Citește și:
Borbely: Voi schimba conducerea Agenţiei de Protecţie a Mediului probabil luni () [Corola-journal/Journalistic/47759_a_49084]
-
izbucnirea tuberculozei și aderarea la ideile Internaționalei Socialiste, dat fiind climatul ideologic produs de Războiul Franco-German din 1870. Fibra somatică i se șubrezește, alura sa înaltă și firavă uscîndu-se tot mai mult, pînă la înfățișarea vespilică pe care o va căpăta în ultimii ani: anorexic, mereu astenic și cu o fizionomie famelică de strigoi viu. În fond, spiritul său aventuros, care l-a predispus la abnegația pentru himere teoretice, i-a însămînțat totodată neglijența față de sănătatea trupului, de unde și prăbușirea prin
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
părți (șase, fiecare funcționând aproape independent), acesta pune în scenă un ritual, în esența lui, parodic. Este una dintre puținele ocazii când Ivănescu renunță temporar la propria voce, împrumutând, postiș, o alta, aparținând, totuși, unui concurent direct. A doua secvență capătă chiar inflexiuni vag sentimentale: „dar când coboară în fața noastră, de pe treptele/ mult prea înalte,/ o femeie cu trupul zvâcnindu-i de o flacără neagră/ urcându-i pe față, și arzându-i apoi în păr,/ și ni se strecoară printre degetele
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
a fost singurul experiment de acest gen, că soția sa, Nina, nu l-a văzut atunci și că, a doua zi, a mers și a cumpărat un borcan cu murături de cinci litri. "Ea era în alt cămin. Ulterior am căpătat o cameră împreună, eram în cartiere diferite. Era înainte de căsătorie. Deci a fost un singur experiment în viață când am fost și eu beat. A doua zi eram înnebunit după ceva acru, m-am dus pe la bufetele din clădirea institutului
Iliescu: O dată am fost şi eu beat, în studenţie - un pahar de lichior de trandafiri m-a făcut praf () [Corola-journal/Journalistic/48024_a_49349]
-
de prăbușirea tonusului, ci o colecție de reflecții prilejuite de fenomenul înveterării. Nu găsim imprecații și amărăciuni, ci ironii și perplexități. De fapt Ciocârlie își face o manieră simandicoasă din a urmări detaliile vîrstei, bolii sau ale morții. Maniera aceasta capătă tenta unei autoironii pe care autorul o revarsă constant asupră-și, ca pe un mijloc de a împiedica disperarea. Nu e urmă de patetism în paginile volumului, autorul nefiind o natură predispusă la paroxisme interne, tonul său arătînd o sfîrșeală
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
jignea ceea ce i se părea a fi la noi o lipsă de ambiție, dacă nu de vocație monumentală. [...] De aici, «indiferența la eveniment» pe care o preconiza Călinescu și care presupune un plan absolut, o lume a esențelor, unde totul capătă sens prin raportare la arhetipiile primordiale. Cine nu se distan- țează de evenimente spre a le citi semnificația uitată, cine nu se depărtează de oameni spre a scruta în ei umanitatea nu este un artist», spunea G. Călinescu într-un
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]