11,186 matches
-
putea fi văzută cu precizie, tânărul scoase o sabie de la spate și desenă un opt prin trupurile celor doi. O clipă mai târziu, sabia era Înapoi În teacă, iar ultimii Cuceritori zăceau despicați de la gât până la pântece. Amir Își aminti cadavrele găsite În deșert. Aceeași lovitură de tăiere. Invizibilă. Imparabilă. Rămăseseră acum doar ei doi, iar mongolul nu știa ce ar trebui să facă. Apoi Își spuse că singurul lucru limpede din tot ce se Întâmplase era acela că Andà preluase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În marginea cheiului, pentru a depărta babordul navei de mal. * În curtea palatului Ak Sarai, Cuceritorii ascultau cuvintele lui Amir Baian, care explică tradiția schimbării de putere În cadrul ordinului secret prin Înfruntare directă a forțelor fizice și a celor spirituale. Cadavrele Celor Patru fuseseră aduse jos și Începeau să fie pregătite pentru Îmbălsămare. Nimeni nu mai avea nici o Îndoială asupra faptului că fusese o Înfruntare totală, În lumea văzută și În cea nevăzută. Dar toți așteptau să afle cine este omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din cele trei echipe de șoc s-au Întors fără nici un rezultat. A treia va sosi azi, dar nu cu mâna goală. L-am găsit pe Isaia. Era În drum spre Istanbul. Escortat de trei sute de spahii. La ora asta, cadavre pe zăpadă. - Dumnezeule! Am să-l omor cu mâna mea! Am să-i scot ochii cu vârful cuțitului! Am să-l leg Între doi cai și am să-l rup În bucăți!! Isaia! Ucigașul și trădătorul! - Liniștește-te, Erina. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de capătul Învelit În cârpe un fier lung, Încovrigat la capăt, și Îl ținu În foc până se Înroși. Al treilea se postă În spatele lui. Ogodai rămase În față, privind calm. De jos se auzeau zgomotele războinicilor tătari care scoteau cadavrele spahiilor din mica escortă a lui Ali beg ca să le Îngroape În pădure. Fierul se apropie de umărul prizonierului, așteptă o clipă, apoi se lipi de rană, cu un sfârâit. Fără să vrea, Oană Încercă să se smucească. Durerea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vedea niciodată Eternul Cer Albastru”... murmură, Încremenit, Alexandru. Pedeapsa pentru trădare. Grupul Apărătorilor păstră liniștea. După clipe lungi de așteptare, Yves spuse, cu vocea lui baritonală: - Mon Dieu! O adevărată lovitură de maestru... Aproape neîncrezători, arcașii Apărătorilor se apropiară de cadavrul tătarului. Un murmur de admirație străbătu grupurile de luptători. Amir bătu ușor coama calului, care fornăi bucuros, apoi se apropie de căpitanul Oană și spuse, În limba turcă: - Îți mulțumesc Încă o dată pentru onoare. Acum, cu Încuviințarea ta, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Trupe de cavalerie, la galop, dinspre nord-vest! spuse Giuliano. - Vlad Dracula... murmură Angelo. E pe urmele lui Mihaloglu. În scurt timp, sute de făclii se iviră pe crestele munților. Un grup de aproximativ cincizeci de călăreți coborâră valea plină de cadavre și, la vederea mantiilor albe cu semnul scutului și spadei, cerură să-l Întâlnească pe comandant. Doar zece dintre ei fură lăsați să ajungă În fața lui Angelo. Nici unul nu purta Însemne militare. Erau echipați de luptă, În armuri ale armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
domnitor al Țării Românești. Se pare că acest Vlad preferă incursiunile incognito... - Doar când se pregătește de Întâlniri cu dușmanii, signor Angelo, răspunse cavalerul cu ochi verzi. - Aici ești printre prieteni, principe. Vlad nu răspunse nimic, dar privi miile de cadavre din jur. -Se pare că aici a avut loc o bătălie serioasă. Știi cumva ce s-a Întâmplat cu trupele generalului Mihaloglu? - Aproximativ jumătate din ele se află la dreapta lui Alah. - Și cealaltă jumătate? - Cealaltă jumătate fuge spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe un aliniament mai puternic, pe o poziție mai Înaltă?... Riscă să piardă totul, din nou... - Cosmin... spuse Erina, nedezlipindu-și privirile de un punct din depărtare. Ceața se ridică... Dacă eu văd bine, atunci câmpia dinspre Suceava e plină de cadavre... Văd uniforme de ieniceri și spahii, dar nimeni nu mișcă... Oană o privi uluit. - Cum adică... nu mai Înțeleg nimic. Ștefan n-are nici un detașament de cavalerie care să angajeze lupta În ariergarda lui Mahomed. Cu toate astea, mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prelung și un trup fără viață se prăbuși peste el. Apoi un țipăt lung de spaimă Îl Înfioră și auzi alte trupuri căzând În jurul lui. Rămase cu spatele lipit de pământ, fără să vadă nimic, apoi dădu la o parte cadavrul care căzuse peste el, se propti Într-un cot și deschise ochii. Sulița care ar fi trebuit să-l străpungă era lângă el, ruptă În două. Achingiul care voise să-l ucidă zăcea inert la pământ. Ceilalți achingii care formaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ordinele. Acum auzea și simțea totul ca și cum ar fi fost acolo. Simțea forța nebună a atacului, concentrarea, stăpânirea câmpului de luptă, setea de răzbunare, simțea până și puterea neomenească a trupului care tăia totul În jur, lăsând doar sânge și cadavre. Iar apoi auzi o voce pe care n-avea de unde s-o cunoască, dar o recunoscu Într-o străfulgerare. Ajută-mă, tată... Pornește atacul... Timpul se derulă Înapoi, ca o străfulgerare de imagini. Era noapte. În depărtări se auzeau zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
umărul tânărului și fulgeră cu o iuțeală de neimaginat. Ienicerii, luați prin surprindere, nu apucară să se apere. Buzduganul lui Alexandru se abătu aspra celor scăpați de sabia lui Ștefănel. Cei doi avansau repede. Douăzeci de pași și tot atâtea cadavre În urma lor. Apărătorii la o mie de pași, În galop nebun. Lupta În jurul voievodului era sălbatică. Ștefănel, ridicat În scări, cu sabia Înapoi În teaca de la umăr. Alexandru zdrobind scutul unui ienicer cu buzduganul și retezându-i capul cu sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Într-adevăr, săgeata otrăvită. Două sute de pași. Ienicerii În genunchi, așezându-și iataganele În fața lui Ștefănel și lipindu-și frunțile de pământ. Opriți lupta! strigă căpitanul. Copitele cailor trecând printre ienicerii neclintiți, gata să se lase uciși. Printre sutele de cadavre ale răzeșilor și ale turcilor. La cinci pași În fața voievodului, Ștefănel, cu același chip Împietrit, ambele mâini duse În față, ținând cele două săbii ușor Înclinate, ochii aproape Închiși, simțind orice mișcare din jur. Alexandru, apropiindu-se de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
parte și de alta a podului, pentru onor, În uniforme murdare, rupte, pline de sânge, abia ținându-se pe picioare, la vederea zidurilor Înnegrite de fum, pe alocuri sparte de ghiulele, a sutelor de scări zdrobite și a mormanelor de cadavre turcești din șanțul de apărare, nu mai făcu nici un pas. Se Întoarse, Încălecă și porni spre sud, alături de vărul său Vlad, În fruntea celor două armate. 19 august 1476. Prima ciocnire de proporții cu un corp de armată otoman. Ariergarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apoi sări În picioare. Marea aducea din larg bucăți de lemn frânte de furtună. Fragmente de catarge, bucăți de vâsle, zdrențe din pânzele unor corăbii. Plaja era plină de semne ale unei catastrofe petrecute În larg. Nu se vedea nici un cadavru. Alexandru Își aminti Înălțimea colosală a valurilor. Nu, cadavrele se aflau pe fundul mării. Nimeni nu plutise până la țărm. Ștefănel nu spuse nimic, iar Alexandru nu Întrebă nimic. Marea era pustie până la orizont. Nu mai exista nici o primejdie. Nici o flotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de lemn frânte de furtună. Fragmente de catarge, bucăți de vâsle, zdrențe din pânzele unor corăbii. Plaja era plină de semne ale unei catastrofe petrecute În larg. Nu se vedea nici un cadavru. Alexandru Își aminti Înălțimea colosală a valurilor. Nu, cadavrele se aflau pe fundul mării. Nimeni nu plutise până la țărm. Ștefănel nu spuse nimic, iar Alexandru nu Întrebă nimic. Marea era pustie până la orizont. Nu mai exista nici o primejdie. Nici o flotă otomană. Imposibilul se petrecuse. Alexandru Își aminti un episod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Farfurioarele sunară alături și Lina, deschizând ușa cu o mână, intră purtând o tavă încărcată. - Nu! strigă Nory, și ceaiul speriat se clătină în ceașcă. Nu; Să-1 aducă baba! - Miroase a bucătărie, se ru<"" JPJ, și doctorul. - Doctorul miroase a cadavru . . . Nu! - Se răcește! se vaită Lina, căutând echilibrul tăvei. - Dă-mi-1. 11 duc eu! și la acest munte de biscuiți și sandwich-uri, pe care le voi suprima, voi adăuga o tartină de morală, pe lângă cele ce i-am mai servit adineaori
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Rim că acesta 64 65 e scopul adevărat al migălelilor lui anatomice! El era numai un instrument orb si surd de preciziune. 1: ... Și, deoarece Mini era blândă, constată că acel vestigiu de cruzime, care făcea să se slujească de cadavrul simpatic al bureților fără nici o mustrare, o înrudea de departe cu acei oameni care odinioară întrebuințau sclavi drept instrumente, dar cu câtă superioritate de epocă și de sentiment asupra lor, ea, care aproape-aprca-pe se simțea miloasă față de o vietate așa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
terasă plată și joasă, unde un băiat stă întins într-un charpai, cu o mână trebăluind în interiorul pantalonilor de pijama. Pran Nath Razdan nu se gândește la moarte. Ba din contră. Bazarurile sunt goale și pe holurile spitalului sunt înghesuite cadavre, dar el nu-și face probleme. La cincisprezece ani, lumea sa se definește confortabil între pereții casei părintești. Singurul fiu al unui avocat distins, Pandit Amar Nath, Razdan este moștenitorul unei averi de câteva sute de mii de rupii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Un băiat a fost trimis în deal la creamtoriu, după preot, iar moașele au ars cearșafurile pline de sânge în grădină. Se pare că nimănui nu-i păsa de femeia moartă, mai mult decât să scape cât mai repede de cadavrul ei. Fata fusese complet nepotrivită, un motiv de iritare pentru o casă în care totul se desfășura normal. Ajunseră la concluzia că era bine s-o trateze ca pe o apariție trecătoare, un problemă temporară, care dispăruse. Și Anjali considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca pe o provocare personală din partea întregului univers. Nu putea exista teroare mai mare pentru el. Prima victimă pe care a văzut-o, a fost un om al străzii, întins pe marginea drumului, înconjurat și jelit de rudele sale. Figura cadavrului era distorsionată, umflată și învinețită. Mai apoi, după ce sistemele obișnuite de conveniențe au fost încălcate, a văzut cum o englezoaică muribundă era transportată de la una din casele din zona civilă. Figura femeii avea aceeași culoare vineție, iar distincția de rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-un colț, se vede nevoit să se lipească de peretele înalt al casei, ca să lase să treacă pe lângă el o procesiune funerară. O mână de rude îndoliate, ducând lămpi, vine în urma catafalcului, purtat de șase bărbați cu măști albe. Cadavrul înfășurat în fâșii de bumbac, este presărat cu petale de gălbenele. Doi preoți copleșiți și corpolenți se grăbesc cu slujba, dornici să scape mai repede. A, uite și corcitura obraznică! Ai venit să cerșești la colțul meu? Era o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vrut să se năpustească spre el. Băiatul zace încolăcit în pat, cu genunchii strânși la gură. Își privește noii vizitatori cu oarecare curiozitate. N-a mai văzut-o pe Ma-ji de când l-a îmbrăcat în prima noapte. Arată ca un cadavru, numai piele și os. Când intră în încăpere, duce o batistă parfumată la nas și ridică fața în sus. Pran presupune că miroase foarte urât. Oala de noapte n-a fost golită de ceva vreme. Ma-ji îi întinde vasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acului de gramofon și o muzică dramatică, de pian, inundă încăperea. Pran se uită peste spătarul scaunului și vede un titlu care luminează brusc ecranul: Sylvia sau teroarea traficului cu sclavi albi Firoz începe să aplaude tare și unul din cadavrele aflate pe scaunele din spate se ridică brusc frecându-se la ochi. — Este ceva special! anunță Birch spre sala aflată în întuneric. N-a fost făcut pentru publicul larg . Pran n-a mai văzut nici un film până acum. Imaginea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
interes, precum gara sau telegraful. În apropiere, se aflau unitățile civile, un șir îngrijit de bungalouri, adăpostind soții îngrijite, cu chip angelic și copii îmbrăcați frumos, ca niște heruvimi. Desigur, soldații au deschis focul. Curând, iarba pârjolită se umpluse de cadavre. Așa a început. Treptat, zidurile orașului încep să se contureze prin aburii de căldură. Sahib se trezește când căruța trece prin Poarta Ghi Mandi, urmărită cu gura deschisă de soldații englezi. Unul din ei face un pas înainte cu pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
morți asupra viilor. În trecut, asta însemna drumuri dese și neplăcute până la spitalul St.George, de unde se înapoia pe străzile aglomerate cu pachete învelite în hârtie grosolană, maro, care-l făceau să se simtă ca un ucigaș, sau jefuitor de cadavre. În timp ce Robert se gândește la moarte, Macfarlane face observații în privința „leucocroicității neobișnuit de luminoase a pielii subiectului“ și se întreabă dacă nu cumva finețea neobișnuită a pielii, calitatea neobișnuită a trăsăturilor, îl introduce pe acesta în categoria tipurilor criminale, identificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]