4,453 matches
-
în care ne complacem... Visele ne ajută să ne obișnuim cu acest gând, al existenței unei alte dimensiuni inaccesibile... învățăm să ajungem la înțelegerea propriilor emoții; să acceptăm lucrurile care ni se întâmplă, cu mai multă stăpânire de sine și calm. Să acceptăm faptul că suntem parte al unui Mare Întreg. Dacă existența noastră fizică ar fi un capăt de pod, iar existența noastră spirituală (cea veșnică), celălalt capăt, și, la mijloc ar fi "punctul de control”, adică ” dosarul propriei noastre
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a fost singura care îi întinse mâna... “-Mamaia, femeie și bărbat în casă, era până peste cap înghițită de treburile gospodărești..!” murmură ea cu amărăciune. La Tăntica găsea mereu aceiași ochi îngăduitori care să-i toarne în inimă puțin din calmul lor, iar ea îi destăinuia neliniștile nelămurite și adânci, care o stăpâneau. “-Cum e când ești fericit, Tăntică?.. o întreba Vasilica uneori. Aș vrea atât de mult să fiu fericită!” zise fetița, cu ochii umeziți. Bătrâna o privea îndelung, în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
neimportante!.. Adevărata valoare a cuiva începe cu capacitatea de a alege între bine și rău. adevărat și neadevărat..!”. Ochii ei foarte mari, luceau ca o cerneală neagră. Și, așa, discuțiile continuau cu o curiozitate tot mai mare a fetei și calmul și îngăduința mătușii. Ea, ca moașă de plasă, care se izbise de indiferența societății, ca de un zid, simțea mai mult ca oricine, prețul pe care i-l arăta, oricât de superficial ar fi fost el. Vasilica a crescut... Nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
s-au jertfit În temniță pentru un ideal, dar le și Înfierează, le pun la zid, născocesc legi peste legi, care să suprime orice amintire. În special cu aceștia, Domnul Mihai Stere Derdena se luptă cu arma scrisului, argumentând cu calm și În deplină civilitate, uzând de o informație diversă, ce denotă o arie culturală impresionantă (mai ales pentru un „pușcăriaș”, mereu În luptă cu regimul comunist, prigonit și după ieșirea din Închisoare). Iar celor care agită mereu marota antisemitismului legionar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
chelie. O profă, care stătea cu mîinile-n șolduri (toate, în ciuda obezității și a mutrelor de gospodine, erau îmbrăcate sportiv, cu pantaloni și tricouri, și făceau pe turistele), l-a văzut și a început să zbiere isteric, la care, cu mult calm, golanul, aproape ieșit din lumină, a îndreptat degetul mijlociu spre gură și l-a balansat de câteva ori, privind-o în ochi pe biata femeie, căreia strigătele i-au înghețat pe buze. "Să știți, urmă directorul, că fapta celor doi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe nebunu’ ca să scapi basma curată. Flint se îndreptă spre ușă, apoi se opri. Se întoarse și se întinse peste masă. — Spune-mi, Wilt, zise el. Spune-mi numai un singur lucru. Cum de poți să stai acolo așa de calm? Soția ta a dispărut, noi avem dovezile crimei, avem o copie a soției tale, care - dacă e să te credem - zace sub zece metri de ciment -, dar tu nici nu clipești. Cum de reușești? — Inspectore, zise Wilt, dacă le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se auzi iar dr. Board, așa ceva chiar le-ntrece pe toate! Am auzit eu ceva despre operații de schimbare de sex pentru bărbați, dar... — Schimbare de sex?! țipă dr. Mayfield. Schimbare de sex? Cum poți să stai acolo așa de calm și să vorbești despre... Se auzi un bubuit puternic. Lui Judy îi ajunsese funia la par. Dar și doctorului Mayfield. Penisul a fost primul care a cedat. Dr. Mayfield a fost al doilea. Când Judy se dezumflă, dr. Mayfield se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Gosseyn arătă spre doamna Prescott, care stătea lângă Patricia. Femeia oftă. - Am fost aproape ucisă o dată în acest coșmar, așa că aș putea s-o accept dacă trebuie, cu speranța că nu va fi precedată de durere. Cuvintele fuseseră rostite cu calm, dar aveau un gust de amărăciune care-l șocă pe Gosseyn. El își reveni repede, trase adânc aer în piept, înghiți, ridică mâna și arătă spre savantul care stătea de cealaltă parte a doamnei Prescott. Vocea Trei spuse: - Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Lili, care nu se omora învățînd, dar nici nu neglija cu totul școala. Ceilalți doi nu au vrut, pur și simplu, să scoată o vorbă, preferând să ia note proaste. Lili însă a luat lecția de la început și, cu un calm de o răceală de parcă ar fi vorbit de aparatul nervos sau aparatul digestiv, a dus-o până la capăt fără să omită nimic, fără să producă nici un fel de ilaritate. De ce oare psihicul nostru rănit nu reacționase și atunci .Dimpotrivă, toți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
neregulate. E ciudat cum îmi putea schimba dispoziția cel mai mic gest al ei. Brusc, așa cum dispare o durere de dinți la o doză puternică de analgezic, floricica aceea desenată rapid cu pastă roșie îmi instala în tot corpul un calm pe care nu mai speram să-l ating vreodată. Destinderea a fost atât de puternică, încît o clipă m-am simțit imaterial. Seara mi-a dat telefon. Mi-a spus că nu-i nimeni acasă la ea și că sta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Cine știe, poate, peste ani, va deveni pianista cvartetului, așa cum o spune, mai în glumă mai în serios, Corina Belcea... Violonista nu pare să-și fi schimbat maniera hotărâtă de a ataca brusc coardele, semn al unui temperament impetuos, în ciuda calmului discret pe care îl afișează în afara scenei și, mai important, a siguranței de sine și admirabilei ei măiestrii violonistice. Impetuos și violistul Cvartetului Belcea, polonezul Krysztof Chorzelski, ale cărui picioare se mișcă neîncetat, punctând uneori puternic ritmul cu bătăi energice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
ieri am înțeles că nici dorință nu mai ai, că ești sătul, că sunt de prisos, că nu mai putem continua așa. Îți amintești: nici măcar nu m-ai sărutat, nu m-ai îmbrățișat, nu m-ai salutat. În tăcere, cu calmul unui funcționar care a venit la slujbă, ai început să te dezbraci. Mă uitam la ține, la felul cum, stând în fața mea în lenjerie intimă, iartă-mă, nu prea curată, îți împătureai metodic pantalonii. Te priveam cum te apropii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
puțin cam mare, aducea cu o Tiffany și răspândea o lumină caldă, plăcută... Își ridică perna mai sus și observă, în fața lui, un tablou înfățișând un peisaj marin, cu o stâncă golașă într-o margine. Era frumos, te predispunea la calm și reverie. Mintea i se ducea spre depărtări, spre infinit... Cerul era senin așa cum ar fi dorit și el să fie, liniștit. Dar nu era. Avusese chiar de la început, în această casă, o stare stranie, de neliniște, de când intrase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lăsat ametistul să mă bucur. Dar cum mă pot bucura, când mi-a lăsat gândul că n-a fost un accident. O urăsc, o urăsc! Mersul cu trenul l-a mai potolit, deși alternau accesele de furie cu cele de calm. Tot drumul se gândi la ce aflase și trăise la Paris, în casa lui Clody și pe cărările ei. Acum, cu fiecare învârtire a roților trenului, lăsa mai departe și mai departe avalanșa de sentimente, gânduri, coșmaruri... Avea în valiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
respinge pe cei care mor dintr-o ambiție fără rost, ceea ce, după părerea mea, nu e decât o altă formă de sinucidere. — Să nu exagerăm luând drept păcat o simplă distracție. — Nu e vorba de nici o exagerare, insistă ea cu calm. Dacă noi n-am fi construit acest puț, mai mult ca sigur că ați fi murit de sete în mijlocul pustiului. Dacă dumneavoastră n-ați fi construit acest puț, cretinii care au făcut hărțile ar fi dat până la urmă de puțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și astfel le împărtășește soarta, se transformă într-un gunoi. — Fără să primească o răsplată sau o pedeapsă, în funcție de comportamentul pe care l-a avut? — Să ai aceeași soartă ca animalele înseamnă să fii pedepsit îndeajuns, interveni Laila cu un calm desăvârșit. Și pare nedrept să pedepsești pe cineva pentru că nu respectă legile divine, dacă nu crede în Dumnezeu. Ar fi ca și cum l-ai pedepsi că a încălcat o lege de care habar nu are că există. Putem fi însă siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai bine ar fi să plecăm cât mai repede. Ajută-mă să scot apă! Se apucară să tragă de funie, dar imediat Gacel făcu un pas și întrebă cu naturalețe, cu toate că se vedea clar că face eforturi să-și păstreze calmul: — Vreți să beți? Pilotul îl privi cu coada ochiului și îi răspunse cu vădită acreală: — Să bem? Apa asta? Crezi că am de gând să merg în patru labe, căcându-mă tot drumul? Nu. Nu vrem să bem. E pentru radiator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu-l ai în același timp. Du-te și adu cămilele! Se puseră de îndată pe treabă, strângând tabăra și împachetându-și puținele lucruri, dar nu încărcaseră încă prima cămilă, când Aisha își înălță privirea și le spuse cu un calm surprinzător: — Vine altul! În același punct, mergând pe urmele celor dinainte, un nou vehicul, urmat de inevitabilul nor de praf, își făcu apariția în depărtare. — S-ar părea că toți au aceeași hartă și de aceea fac aceeași greșeală, comentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și obosiți, își scoaseră căștile grele și nici măcar nu putură să reacționeze în fața gurilor negre ale puștilor care-i ținteau drept între ochi. — Ce înseamnă asta? reuși să bălmăjească unul din ei. — Înseamnă că sunteți prizonierii noștri, răspunse cu un calm absolut Gacel Sayah. — Prizonieri? Cum adică prizonieri? La ce fel de prizonieri vă referiți? — La prizonieri de război. — Ați înnebunit? Nu suntem în război cu nimeni. Dar noi suntem. — Cu cine? — Cu toți cei care străbat deșertul crezând că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
e clar că nu putem să le-o dăm... Mătăhălosul șef al securității, obișnuit de ani de zile să rezolve tot felul de probleme, scoase dintr-o cutie de argint o țigară groasă de foi și o aprinse cu un calm exagerat, vrând parcă să-și acorde un timp de gândire în legătură cu noua situație ce i se prezenta. Acum cel mai important e să câștigăm timp, pentru că sub nici un motiv nu putem întrerupe cursa, spuse în cele din urmă. Oamenii trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
comună, îmbrăcat cu niște pantaloni scurți și un tricou transpirat cu poza Madonnei și plin de pete de grăsime, intră în cortul alb și se așeză la masa mare, plină de foi de hârtie. — Care-i problema? întrebă. Ascultă cu calm relatarea detaliată pe care i-o făcu englezul despre ultimele întâmplări și întrebă din nou: — Și ce trebuie să fac? — În primul rând, ocupă-te de ostatici, zise Fawcett. Chestiunea trebuie rezolvată, într-un mod sau altul, chiar săptămâna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
au probleme. Nené Dupré făcu o pauză înainte de a răspunde. Își termină berea, aruncă ambalajul în vechea cutie de carton care ținea loc de coș de gunoi și apoi spuse printre dinți, fără chef, făcând un efort să-și păstreze calmul: — Cum ți-am mai spus, eu fac doar ce mi se comandă. Întrebările astea ar trebui să i le pui lui Yves Clos sau, mai bine, șefului securității, Alex Fawcett. — N-au vrut să mă primească, motivând că sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu treaba asta cu podul aerian. — Îmi pare rău pentru tine, pentru că, oficial, ei sunt singurii autorizați să răspundă la astfel de întrebări. Dar, vezi, eu nu caut răspunsuri „autorizate“, ci adevărate, răspunse Hans Scholt pe un ton de un calm desăvârșit. Am constatat că lipsesc trei mașini, și asupra acestui fapt s-ar părea că s-a așternut tăcerea, deoarece nici mecanicii, nici prietenii, nici familiile n-au nici cea mai vagă idee unde se află - arătă din nou cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
furând și chiar asasinând. Cine v-a dat asta? — Directorul dumneavoastră mi le-a trimis acum prin fax. Hans Scholt păli, iar chipul i se transformă într-o adevărată mască - îngăină: Nu pot să cred! Englezul replică, zâmbind cu un calm absolut: — Ce nu puteți crede? Îl aveți în fața ochilor, împreună cu alt fax prin care sunteți anunțat că ați fost concediat. Așteptă câteva momente reacția austriacului, dar văzând că rămăsese atât de uimit de parcă ar fi primit pe neașteptate un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
uite pe fereastra dispensarului ca să vadă cum aterizează enormele avioane pline de bere și răcoritoare? — Cred că nimeni n-are dreptul să ne învinovățească pentru că am reușit să fim eficienți acolo unde alții nu au izbutit... - răspunse cu veșnicul său calm imperturbabil Alex Fawcett. Și nici nu cred că este momentul să începem să discutăm despre aceste probleme, deoarece ne aflăm în plină operație de mutare și am un milion de lucruri de făcut. Ceea ce este cu adevărat important e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]