4,790 matches
-
exclamă Ralph, ce bucurie să te văd. De ce stai afară? Nu vrei să intri? Să-ți ofer o ceașcă de ceai? — Sigur, i se alătură Carrie, cu o notă glacială aproape imperceptibilă, intră te rog. O fetiță care stătea pe canapea sări și le ieși în întâmpinare. Nu că ar fi avut nevoie de vreo prezentare, semăna bucățică ruptă cu maică-sa. — Asta e fiica mea, Louise. Ea e Francesca Tyler. — Trebuie să fii fiica lui Ralph. Zâmbetul ștrengăresc al copilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
păcălit de nici una din chestiile astea, își zise Jack sever, în timp ce deschidea ușa de la intrare, unde îl izbi o aromă de șorici afumat. Chiar dacă Francesca Tyler urma să se căsătorească cu altcineva săptămâna viitoare. Văzând-o pe Louise cuibărită pe canapea, cu Wild Rover ghemuit lângă ea, încadrată de Ralph și Ben, care încercau să joace Monopoly, o alegere riscantă cu Ralph, dat fiind că întotdeauna își uita proprietățile, Jack simți că i se rupe inima. Un pahar de vin? îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
apucase conștiința. Veneam acasă, întârziat. Îmi uitam copilul cu orele pe la grădiniță, sau tatăl, nevăzut de jumătate de an, în Piața Rahova. O clipă urmăream Știrile sau un film, apoi cădeam și dormeam. Sub biroul copilului, îmbrăcat cu canadiana pe canapea, dormeam unde găseam loc liber, între urși și tigri de pluș. A doua zi, de la capăt. Izolarea în Rahova amâna în mine orice relații. Credeam că le țin într-un echilibru. Ignoram și eram ignorat. N-am știut multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fiziologice, dar nu mănânc și nu beau. Nu merg la toaletă. Mă arată în viață râsul tâmp, întrebările și o imagine ce-mi revine pe retină în lunile mele horror: ghete scandinave legănându-se în apus, fericite, pe marginea unei canapele. Sunt pregătit pentru începerea programului. „Aici ora 9 nu e niciodată la timp“. Programul în viață 2002-2003 Pușcăria, după Hrib Au construit pușcării moderne. Sunt condiții, sunt mai puțini în cameră, deținuții au mult mai multe drepturi - au televizoare, radiouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o cumnată. Zic că nu sunt de acord, dar din motive... divorțăm. Fără să știu, ea făcuse și de partaj, și de copiii. Noi locuiam la un cămin de nefamiliști, în șantierul naval. Ce-aveam de împărțit, amărâți, frigider, aragaz, canapele, s-a adunat bagaj, nouă ani de zile, indiferent ce casă. Eu am refuzat tot bagajul, fiindcă a luat copilul. A refuzat să plătesc eu pensie. Acasă, scurt, erau pregătite două genți cu pulovăr, cămașă... le-am luat și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că era ceva în legătură cu Gaston. A deschis totuși ușa camerei de oaspeți cu puțină teamă. Polițistul care îi primise pe el și pe Tomoe, când s-au dus la secția de poliție Marunouchi ca să-l ia pe Gaston, stătea pe canapea, cu picioarele întinse. — Bună ziua. Mă bucur să vă revăd. — Îmi cer scuze că vă deranjez la serviciu. Detectivul purta pantaloni negri și o cămașă albă cu mâneci scurte. Am venit în legătură cu străinul. Tot nu știm nimic de el. Kobayashi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tot pe mesele joase și lucioase ardeau lumînări, grupate pe etajere groase, cu aspect modern. În vazele de sticlă Înalte se aflau fire de crini stacojii, niște pete de culoare șocante pe fundalul albului imaculat al pereților. În loc de scaune, existau canapele imense și adînci, iar de-a lungul unuia din pereți se Înșirau mese de joc pentru table, șah, chiar și pentru Monopoly și Trivial Pursuit 1. Ele constituiau unul din motivele pentru care barul era atît de la modă: prezentarea serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Time Out, apoi apăruse În Metro și În pagina de stil din Sunday Times, așa că acum devenise aproape imposibil să mai găsești vreun loc liber. Dar, În seara cu pricina, Într-o marți, era liniște. Am ocupat un șir de canapele plasate Într-un colțișor retras și aproape de unul din șemineele uriașe, În care ardea un foc alimentat cu gaz care mai că părea adevărat, și ne-am instalat confortabil, cu cîte un Mojito pentru ei și cu un suc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să discutăm despre tot felul de nimicuri, cînd ceva mă făcu să-mi Întorc capul. Aveam sentimentul că se uita cineva fix la mine, deși mi-am dat seama de asta de-abia după aceea. În spatele meu, pe o altă canapea, ședea un bărbat care se Încrunta la mine. L-am privit Întrebătoare, dar el nu și-a schimbat expresia, așa că m-am uitat În altă parte. Dar chiar În vreme ce mă străduiam să mă realătur conversației, Îi simțeam În continuare privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
apucat de braț ca să-l Împiedic să se Întoarcă. — O să-ți dovedesc că așa e. CÎnd aveai patru ani, ai avut o pisică pe nume Tetley. A fost rîndul lui să zîmbească. Curînd după aceea, stăteam unul lîngă celălalt pe canapea și, pînă am plecat, trei ore mai tîrziu, mă dureau mușchii feței de atîta zîmbit, de la vorbit și rîs toată seara. Am ieșit Împreună, el a chemat un taxi și m-a suit În el. — Ți-aș sugera să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-mi putea ascunde nota de ușurare și de Încîntare din voce. — Absolut, confirmă el și zîmbi larg. De fapt, mama a zis că ești perfectă pentru mine. — Oh. M-am retras din locul În care mă cuibărisem lîngă el, pe canapea, și l-am privit sever. — Nu ești, sper, un bărbat din ăia care ies numai cu fete care Îi displac mamei și care se plictisește de cele pe care ea le place? Dan Începu să rîdă. — Nu, Ellie. Nu plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vreun pic de stil. Credeam că glumește, pînă cînd, În săptămîna următoare, am mers să-i văd casa, În Kentish Town. Am intrat pe ușa aflată la etajul al cincilea al unei clădiri imense și-am căutat de Îndată o canapea confortabilă pe care să mă prăbușesc și să-mi revin după ascensiune. Dar nu era nimic. Nici urmă de mobilă. Doar cutii cu haine, o saltea pe un cadru de lemn jos, care În mod sigur apucase și zile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În nas. Și mă aștept ca el să facă lucrurile pe care le face de obicei după o ceartă Îngrozitoare: să mă ia În brațe și să se scuze și el, dar Dan nu scoate o vorbă. Se așază pe canapeaua din fața mea și privește În podea, și pentru prima dată, mă cuprinde un sentiment oribil de neliniște. Vai, Doamne, nu-l lăsa să spună ceva Îngrozitor sau să Înceapă să se răzgîndească. — Dan, am spus că-mi pare rău, șoptesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sînt. — Deci, asta Înseamnă că ne culcăm devreme? zîmbesc eu cu gura pînă la urechi și, În sfîrșit, cu o scînteie În priviri. Asta depinde de felul În care definești asta, răspunde Dan, făcîndu-mi semn să vin lîngă el pe canapea, unde, odată ajunsă, Își pune un braț În jurul umerilor mei și mă trage aproape. Mă simt În siguranță și iubită. — Atunci, să Înțeleg că Într-adevăr m-ai iertat? Întreb, Întinzîndu-mă să-l sărut. — Aproape că te-am iertat, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sînt Încîntat. Doar că nu mă așteptam să se Întîmple chiar atît de curînd. Vai, dragul de el, e total luat pe nepregătite. Are tot dreptul să fie șocat, așa cum am fost și eu În primele ore. Îl conduc pe canapea și fac pentru fiecare cîte o cană de ceai. (Cafeină? Care e treaba cu substanța asta? Mă hotărăsc să mă Întorc pe internet de Îndată de termin de vorbit cu Dan, și, În fond, o cană nu are cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
solitară, o singuratică, și nu mi-am dat niciodată seama ce pierdeam neclădind prietenii trainice. Îmi place teribil că am putut să-i „adopt“ pe prietenii lui Dan, ceea ce mi-a deschis un univers cu totul nou. Lily stă pe canapea, iar Tom, pe podea, Între picioarele ei. Anna stă În poala lui Rob, În fotoliul cel mare. Richard, fratele lui Dan, șade și el pe jos, cu spatele sprijinit de canapea, iar Dan e pe celălalt scaun, cu o bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
deschis un univers cu totul nou. Lily stă pe canapea, iar Tom, pe podea, Între picioarele ei. Anna stă În poala lui Rob, În fotoliul cel mare. Richard, fratele lui Dan, șade și el pe jos, cu spatele sprijinit de canapea, iar Dan e pe celălalt scaun, cu o bere În mînă și cu picioarele goale pe măsuța de cafea. — Îți vine să crezi că o să te măriți În mai puțin de o săptămînă? Lily se ridică și vine cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca să lărgească cusăturile. Iar Dan mi-a atras atenția că-mi tot mîngîi burta. Fac asta total absentă, pe cînd stau la coadă să-mi iau un sendviș, Îmi dau cu ruj În fața oglinzii de la serviciu sau sînt Întinsă pe canapea Încercînd să citesc, iar Dan se uită la preaiubitele lui meciuri de fotbal sau de rugby. De fiecare dată cînd Îmi ating pîntecele, nu mă pot abține să nu fac legătura cu viața care crește În interiorul său. Dar nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spun că, lucrînd la Calden, am văzut vreo cîteva la viața mea, dar nimic care să se compare cu acesta. — O, Doamne! Am rămas În prag, cu gura căscată. Asta e camera noastră? Privesc În jur, la covoarele luxoase, la canapelele imense și lămpile de cristal strălucitor, la șampania și bomboanele de ciocolată care ne așteaptă. — Apartamentul nostru, mă corectează Dan, conducîndu-mă printr-o ușă largă, În dormitor, unde patul a fost presărat cu petale de trandafir, iar cămașa mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
superbi și, dacă n-aș fi ceva mai precaută, aș afirma că sînt o pereche de vis. Totuși, e ceva la el care mă neliniștește. Poate că nu reușesc eu să-l privesc În ochi, dar tot mă așez pe canapeaua din fața lui, ca să Încerc să-mi dau seama ce hram poartă. Totodată, Îl țin sub observație pe Dan, care-l face pe Tom să chicotească, suflîndu-i zmeură pe burtică. Priveliștea mă face să zîmbesc. SÎnt atît de Încîntători Împreună. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Apoi, atenția mea se Îndreaptă iarăși spre Andy. Nu-mi trebuie decît cinci minute ca să-mi dau seama ce anume nu-mi place: nu-mi place felul În care vorbește cu Lisa și aroganța lui. — Iubițel, spune el, Întinzîndu-se pe canapea și Întorcîndu-și puțin capul, astfel că vocea Îi ajunge pînă În locul În care ea o schimbă pe Amy, dar nu face, de fapt, nici un efort să se uite la ea. Ai uitat cumva zahărul? — Da? răspunde Lisa pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dar faptul că e un idiot și că pînă și Lisa Îl consideră așa Începe să mă imunizeze la aspectul său fizic (aș Îndrăzni chiar să afirm că-l găsesc din ce În ce mai puțin atrăgător) și, văzînd că stă așa, singurel, pe canapea, Îl compătimesc oarecum. De-asta merg să mă așez lîngă el, gîndind că ar trebui să fac totuși un efort cît de mic, să-i acord o a doua șansă. Pari a te simți În largul tău cu Amy, mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
plăcea o vacanță? Dacă aș considera că există cea mai slabă șansă să aibă loc, aș răspunde că mi-aș dori una aproape mai mult decît orice altceva pe lume. — Șezi, zice Dan, rînjind ca un nebun și Împingîndu-mă pe canapea, unde se apucă să-mi explice ce s-a petrecut În casa părinților lui, În acea dimineață. * — Tatăl tău și cu mine am dori să discutăm ceva cu tine. Dan mi-a spus că, În clipa aceea, a simțit instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spre casă, arzînd de nerăbdare să-mi dea veștile bune. — Da! Sudul Franței! Daaa! Dansăm prin camera de zi, chicotind amîndoi ca niște școlari. — Deci, să Înțeleg că vrei să mergi? Întreabă Dan, prăbușindu-se În cele din urmă pe canapea, Încîntat peste măsură să mă vadă atît de bucuroasă. — Sună-i În clipa asta! Înșfac telefonul portabil și stau lîngă el, În picioare, formînd numărul socrilor mei Înainte să-i Întind receptorul cînd Începe să sune. — Repede, acceptă. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
OK, deci rămînem doar noi patru. Cu atît mai bine. Măcar n-o să fim nevoiți să-l suportăm pe Andy. — Slavă Domnului. — Eu ce pot să aduc? Fă tu budinca, ce zici? — Perfect. Ne vedem joi. Ghemuită lîngă Dan, pe canapea, mă gîndesc că-mi iubesc prietenii. Gregory Își ia ceva de băut, iar Trish Își azvîrle pantofii ca să se trîntească pe canapeaua de vizavi. Îmi place la nebunie că-i pot pofti la masă și că, pentru ocazia asta, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]