3,288 matches
-
doi frați, Ludovic al XIV-lea a avut permisiunea să treacă prin fața ferestrelor camerei unde se afla Infanta pentru ca cei doi să se poată privi. în lucrările apocrife, se povestește cum Ludovic a încălcat această permisiune și a stabilit cu cardinalul Mazarin să o vadă pe tânără înainte. Astfel, avea să intre în sala de conferințe dându-se drept un curtean obișnuit, în timp ce Infanta aștepta nerăbdătoare în ușa palatului. Privind-o, tânărul rege a declarat că ușa i se pare foarte
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
avea să intre în sala de conferințe dându-se drept un curtean obișnuit, în timp ce Infanta aștepta nerăbdătoare în ușa palatului. Privind-o, tânărul rege a declarat că ușa i se pare foarte bună, această afirmație fiind un semnal discret transmis Cardinalului că este de acord ca Maria Tereza să-i devină soție. Tot conform surselor apocrife, se spune că noua regină l-a convins pe Ludovic să jure că în fiecare noapte va dormi lângă ea. Regele s-a ținut de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de diverse cataloage ale bibliotecilor din Franța. Prezentare subiectului este obținută din adnotările și referințele unei alte lucrări apocrife, intitulată Les illustres aventurieres, publicată în 1701. Această lucrare, reprezintă reeditarea "populară" de la începutul secolului al XVIII-lea a memoriilor nepoatelor cardinalului Mazarin, Hortensia Mancini, ducesă de Mazarin, și Maria Mancini, soția marelui conetabil al regatului Neapolelui, Collona. Alături de romanele romantice apocrife, de o mare popularitate se bucurau și scrisorile apocrife galante, care povesteau mai ales comploturile de alcov. Cele mai cunoscute
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
la nivelul Parisului, ci în întreg regatul. Din punct de vedere științific ne putem întreba dacă în analiza istorică, socială, culturală a secolului al XVII-lea ar trebui să ne limităm numai la operele recunoscute, cum ar fi cele ale cardinalului de Richelieu, ale abatelui de Retz, ale doamnei de Mottevile? Sau, dimpotrivă, pentru a ne extinde studiul, trebuie să ne aplecăm și asupra memoriilor scrise de personaje obscure, care nu au jucat un rol important pe scena istoriei, pentru care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
livre de la prévision Ruperti, Alexander și Cavaignac, Marief, Les Multiples visages de la Lune ADRESE UTILE Toate temele și schemele prezentate În această carte sunt realizate grație programelor „Infociel Catherine Aubier” și „Astro PC” ale Societății AUREAS Informatiques 15, rue du Cardinal Lemoine 75005 Paris Tel.: 01 43 54 88 88 HYPERLINK "http://www.aureas.com" www.aureas.com Pentru a Învăța astrologie: Cursuri prin corespondență sau prin internet (În limba franceză), concepute și susținute de Catherine Aubier și Bernard Besançon. Societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
era constituită din Sfântul Imperiu romano-german, Spania, Portugalia, Austria și Bavaria. Personalitățile politice și militare care au jucat un rol primordial în acest război au fost: a) din cea dintâi tabără, Frederic al V-lea, Gustav Adolf (mort în timpul războiului), cardinalul Richelieu, Christian al IV-lea, Ioan-George I; b) din cea de-a doua, Ioan Serclaes, Albrecht von Wallenstein, Ferdinand al II-lea, Ferdinand al III-lea, Gaspar de Guzman și Maximilian I. În mod tradițional, Războiul de 30 de Ani
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
intervenit brutal în război, dezvăluindu-și propriile interese. Victoria lui Ferdinand era cu atât mai îngrijorătoare pentru țările Europei, cu cât aceasta coincidea cu o activare a politicii Habsburgilor din Spania în Italia și în Țările de Jos. O dată cu numirea cardinalului Richelieu în funcția de ministru al lui Ludovic al XIII-lea, în 1624, Franța ieșea dintr-o lunga letargie diplomatică. Fără să acționeze în mod direct împotriva Habsburgilor, el se străduiește să ridice obstacole în calea ambițiilor lor. Regele Danemarcei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a ocupat Valtelin între 1624-1625, pentru a tăia comunicațiile între Milano spaniol și Austria; ducatul de Mantova și Montferrat, cu ocazia războiului de succesiune al Mantovei (1628-1631)239; Lorena, în 1633. Această politică nu a rămas fără urmări, pentru că Richelieu, cardinalul Bisericii catolice și adversar total al forțelor protestante în interiorul regatului, era în același timp aliatul protestanților străini împotriva Habsburgilor, campion ai catolicismului. În consecință, considerațiile de ordin religios se opuneau celor de ordin politic și dorinței de a pune capăt
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
acestui mare război a avut loc la Lens, în 19 august 1648: Condé i-a învins atât de sever pe spanioli, încât a determinat semnarea unei păci ale cărei negocieri durau de cinci ani. Reluând politica lui Richelieu, în 1648 cardinalul Mazarin îl obliga pe împărat să negocieze. Tratatele din Westfalia și Pirinei anunțau sfârșitul definitiv al tentativei de unificare a Europei de către Casa de Austria. Ele dau naștere unei noi Europe, în care se afirma forța triumfătoare a monarhiilor naționale
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Westfalia / Westfälische Friede din 1648241 puneau capăt, pe de o parte politicii germane a Habsburgilor (deținători ai coroanei imperiale din 1438 și ulterior, prin Leopold I), pe de altă parte rivalităților dintre catolici și protestanți. Pacea a însemnat triumful politicii cardinalului Richelieu (deși la semnarea tratatelor cardinalul francez nu mai era în viață), pregătind hegemonia Franței în Europa. Restaurând "vechea libertate germană", prin conservarea puterii principilor teritoriali, tratatele mențineau fărâmițarea politică a Germaniei. Din punct de vedere teritorial urmările au fost
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
capăt, pe de o parte politicii germane a Habsburgilor (deținători ai coroanei imperiale din 1438 și ulterior, prin Leopold I), pe de altă parte rivalităților dintre catolici și protestanți. Pacea a însemnat triumful politicii cardinalului Richelieu (deși la semnarea tratatelor cardinalul francez nu mai era în viață), pregătind hegemonia Franței în Europa. Restaurând "vechea libertate germană", prin conservarea puterii principilor teritoriali, tratatele mențineau fărâmițarea politică a Germaniei. Din punct de vedere teritorial urmările au fost mai mult defavorabile. Numărul statelor care
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Benedict al XVI-lea a anunțat că se retrage din activitatea pontificala, vacantându-se poziția de lider al Vaticanului acesta fiind ocupat la 13 martie de către Papă Francisc (al 266-lea papă ales), în urma deciziei luate în conclavul alcătuit din 115 cardinali.393 La 15 iunie, Hassan Rohani este ales noul președinte al Iranului înlocuindu-l astfel pe Mahmoud Ahmadinejad, a obținut un procent de 50,68% din voturi fiind ales din primul tur de scrutin.394 După un lung șir de
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
are ca termen regent substantivul privirea); Fiecare dintre copii primește câte un premiu. (atributul substantival prepozițional dintre copii are ca termen regent pronumele nehotărât fiecare); Doi dintre ei au întârziat. (atributul pronominal prepozițional dintre ei are ca termen regent numeralul cardinal doi). Complementul se raportează la un regent de tip verbal 135 (verb, adverb, adjectiv, interjecție): Vino mâine! (complementul circumstanțial de timp mâine are ca termen regent verbul vino); Mergea repede ca vântul. (complementul circumstanțial de mod ca vântul are ca
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
au devenit binecunoscuți ca Intendants de Finances. Acești Intendants, precursori ai prefecților din timpul lui Napoleon, controlau curțile locale (dar nu și parlamentele cu care erau frecvent în conflict), colectarea taxelor, problemele militare și aveau menirea de a păstra ordinea. Cardinalul Richelieu (1585-1642), prim-ministrul lui Ludovic al XIII-lea (1610-1643), a fost cel care și-a asumat răspunderea de a-i face pe nobili să se supună. Ludovic a devenit rege la vârsta de 9 ani, iar Franța era condusă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care a fondat Academia Franceză, ocrotitoarea limbii franceze, și tot el patrona artele în general, oferind subvenții generoase unor scriitori precum Corneille. Când Ludovic al XIV-lea (1643-1715) l-a succedat la tron pe tatăl său, Ludovic al XIII-lea, cardinalul Mazarin (1602-1661) a devenit mentorul acestuia iar apoi prim-ministru. Mazarin și Ludovic al XIV-lea au continuat politica de centralizare începută de predecesorii acestora și au dus-o la îndeplinire prin crearea unei monarhii absolute. Regele Ludovic, supranumit și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
general rea, ci în fața unei afirmații inovative despre libertatea și responsabilitatea omului care, în primul rând, trebuie să aibă grijă de inima sa, de centrul său nevralgic, pentru a surprinde ceea ce poate deveni cauza corupției. În 1991 la Buenos Aires, când Cardinalul Bergoglio a scris (text reluat în 2005) o primă reflecție sistematică asupra corupției, plecând de la situații devenite obiect de largă discuție în țară, a scos bine în evidență acest izvor moral al inimii, insistând asupra faptului că „orice corupție socială
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
este extrem de importantă pentru istoria zbuciumată (zbuciumată în sensul unei posibile reconstruiri actuale) a surorilor franciscane, dacă vrem să o considerăm astfel pe Sfânta Clara, surorile ei de la San Damiano și, poate, vreun alt mic grup din Umbria înainte de intervenția cardinalului Ugolino asupra monahismului feminin sau, mai bine zis, asupra noilor experiențe religioase feminine. Păcat că, în acest context, în care același nume al Ordinului, care va face referință la Clara, a fost obiectul unei dispute (nu minore, ci femei sau
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
monastice. Din prezentarea stigmatelor, se vede clar că informațiile celor doi cronicari englezi despre Francisc nu sunt atât de exacte ca cele oferite despre frații lor conaționali și contemporani, pe care îi întâlniseră personal: Roger scrie că poporul, până și cardinalii înșiși, au mers pentru a le contempla și pune în gura Sfântului o alocuțiune; noi știm însă cu certitudine, din izvoarele ce provin din ambientul franciscan, că Francisc, în schimb, le-a ținut foarte bine ascunse și că știrea a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui Inocențiu al III-lea. După câteva luni, a plecat pentru a-și ocupa scaunul episcopal, însoțind cruciații în timpul asediului, în timpul cuceririi și pierderii fortăreței Damietta, până la evacuarea totală a acestora din Egipt, în 1221. În 1228, a fost numit cardinal și episcop de Frascati. A murit în 1240. A lăsat în urmă mărturii de o valoare inestimabilă despre Sfântul Francisc și despre răspândirea Ordinul acestuia. Prima Scrisoare, redactată la începutul lunii octombrie 1216, în portul de la Genova, pe când se pregătea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
îngropat, lăsându-l aproape gol în biserică; trupul se găsea deja în stare de putrefacție. Apoi am intrat în biserică și am realizat în deplină credință cât de scurtă și deșartă este slava trecătoare a acestei lumi. În ziua următoare, cardinalii l-au ales pe Honoriu [al III-lea] (18 iulie 1216), un bătrân bun, pios, foarte simplu și blând, care împărțise săracilor aproape toată averea sa. În prima duminică după alegeri, a fost consacrat suveran pontif. 5. Apoi, duminica următoare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
8. Am găsit totuși în acele zone o singură mângâiere: multe persoane, bărbați și femei, bogați și laici, abandonând toate pentru Cristos, părăseau lumea. Se numeau frați minori și surori minore și erau foarte apreciați de domnul papă și de cardinali. Aceștia nu au deloc de-a face cu lucrurile materiale, în schimb, cuprinși de o dorință arzătoare și manifestând o angajare puternică, se ostenesc în fiecare zi să smulgă din brațele vanității acestei lumi sufletele ce se pierd și să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
BBT, I, 10-13, la care se face trimitere pentru informații mai ample. Capitolul 37 Doi clerici merg să predice sultanului 1. Acum vă voi vorbi despre doi clerici care se aflau la Damietta printre soldați. Ei s-au dus la cardinal (delegatul) și, nevrând să facă ceva fără acceptul acestuia, i-au făcut cunoscută intenția lor de a merge și de a predica sultanului. Cardinalul le-a răspuns că, în ceea ce-l privește pe el, nu ar îngădui niciodată și nici
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vorbi despre doi clerici care se aflau la Damietta printre soldați. Ei s-au dus la cardinal (delegatul) și, nevrând să facă ceva fără acceptul acestuia, i-au făcut cunoscută intenția lor de a merge și de a predica sultanului. Cardinalul le-a răspuns că, în ceea ce-l privește pe el, nu ar îngădui niciodată și nici nu ar ordona vreodată așa ceva, pentru că nu voia să le permită să meargă acolo unde, în mod sigur, ar fi fost uciși. Știa foarte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dus acolo, nu s-ar mai fi întors. Dar ei i-au răspuns că el nu ar purta nicio vină pentru fapta lor, pentru că el nu îi trimitea, ci doar îi lăsa să meargă. Și îl rugară într-atât, încât cardinalul, constatând voința lor fermă, le spuse: „Domnii mei, eu nu știu ce este în inimile voastre și care vă sunt gândurile, bune sau rele; însă, dacă veți merge acolo, faceți în așa fel ca inimile și gândurile voastre să fie mereu îndreptate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
însă, dacă veți merge acolo, faceți în așa fel ca inimile și gândurile voastre să fie mereu îndreptate către Domnul Dumnezeu”. L-au asigurat că singurul motiv pentru care voiau să meargă era acela de a face un mare bine. Cardinalul i-a lăsat să plece, avertizându-i încă o dată ca nu cumva să-i facă pe alții să creadă că i-ar fi trimis el. 2. Astfel, cei doi clerici au părăsit tabăra creștină și s-au îndreptat spre aceea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]