9,952 matches
-
podea, În fața dulapului maroniu. Fu nevoit să folosească forța pentru a deschide sertarul de jos, care era blocat. Scotoci vreo douăzeci de minute prin carnete vechi, reviste, ciorne, fotocopii, articole și tăieturi din ziare, până dădu peste un dosar din carton gros, pe care scria: Ministerul de Interne - Departamentul de Servicii Municipale. Extrase din dosar un teanc de scrisori vechi, băgate În plicurile lor originale. Începu să verifice sistematic fiecare scrisoare În parte, În ordine, fără omisiuni și prescurtări, hotărât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ieftine din plastic, unele din ele având imprimate pe capac figurile ridate ale unor rabini așkenazi 2 sau ale unor Înțelepți sefarzi 3 În caftane bogat ornamentate. Printre toate acestea, ochiul lui Fima zări un caiet gros, cu copertă de carton gri, având poate câteva sute de pagini, În genul celor folosite fără Îndoială de scriitorii și filosofii din generațiile trecute. Îl cuprinse deodată dorul de masa sa de lucru și o nemulțumire totală față de de zugravii și vopsitorii care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vedea totul de la Înălțime. Și totuși era un prieten cu inimă mare, onest, devotat. Pe ușă era fixată o plăcuță de alamă, pe care scria cu litere negre pe un fond gri: FAMILIA NOMBERG. Sub ea, pe un pătrat de carton, Baruch adăugase cu scrisul lui ferm: „Vă rugăm să nu sunați Între unu și cinci după-amiaza“. Fără să-și dea seama, Fima Își aruncă ochii pe ceas. Însă oricum nu era nevoie să sune, fiindcă ușa era Întredeschisă. Țvi Kropotkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nevoie de mașini, multe și tot mai mari, era nevoie de muncitori, mulți, din ce în ce mai mulți. Și ăștia veneau cu trenul din Italia, bărbați care arătau ca niște țărani, își pierdeau timpul pe peroane cu cuferele lor grele, cu cutii de carton și câte-o damigeană de vin. Am luat volumul subțire pe care mi-l dăruise Onkel Rodolph, am deschis cartea și am pășit din nou în odăile paginilor ilustrate. Era de-ajuns să privești și să zăbovești, ca să pui piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tanti: —Tu ești ca un S., asta-i, îți lipsește capacitatea de-a te orienta în viață. Hackler reușise ceea ce își dorise: când trenurile veneau din nou din sud cu sezonieri, umplând până la refuz gările cu geamantane și cutii de carton, coșuri și butelii burtoase de vin (fiasci), când bărbații, în halate de culoare închisă și cu șepci pe cap, își cărau poverile, de parcă o bucată din acele dealuri îndepărtate, doldora de vii și ogoare, s-ar fi lăsat smulsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
scenei, să descopăr teatrul unde se deschide cortina, unde reflectoarele te orbesc, conducătorii cad și toate timpurile, de la epoca de piatră și până în vremurile moderne, sunt posibile ca prezent. Deșeuri, spunea tata, se fac tot mai multe, cutii și ambalaje, cartoane, conserve, pungi, și cu cât există mai multă marfă, cu atât mai mult crește grămada de deșeuri. Zece milioane de oameni aveau să populeze în numai trei decenii țara noastră, de trei ori mai mult decât azi, și ei toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
perfect fericită să se întâlnească cu oricare dintre ei. Dar nu reușeam să scap de sentimentul puternic că îi eram infidelă lui Mark numai prin simplul fapt că vorbeam cu ei. Unul dintre bărbați îmi adusese cadou o cutie de carton. Când am deschis-o, am găsit o bucată de vată în care erau înfipte câteva pietre prețioase confecționate din celofan colorat. Nu am știut ce să aduc la o petrecere origami, așa că am crezut că va fi ceva diferit. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
strigat de la fereastra taxiului: Bănuiesc că nu ai apucat să-i iei numărul de telefon. Fără să se întoarcă spre mine, cu cheia deja în ială, a băgat mâna în buzunarul hainei și a scos un suport de pahare de carton fluturându-l victorioasă. Am râs deșănțat, mirată că încă o mai puteam face. Era aproape miezul nopții când am ajuns acasă. Cât mi-am căutat cheile în geantă, am auzit muzică și râsete dinăuntru. Nu-mi dădeam seama cum puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de ei ca scuză pentru faptul că eram cu gândurile în altă parte, dar nu era chiar o minciună. Mâncarea era etnică. Cred că ăsta e cuvântul corect. Am început cu niște felii subțiri de ren pe niște bucăți de carton, urmate de zebră și un terci. Nu știu exact ce era pentru că până mi-a fost adus, uitasem ce comandasem. Din vina lui Ed. —Hai să mergem undeva împreună în weekend, spuse el din senin. —Poftim? Nu o să te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sprijin. A greșit, ancorându-și disperarea în omul care nu și-a putut ajuta lui însuși în împrejurările pe care viața le oferă fiecăruia în parte. Când agentul de mașini de scris a răsărit în casa Laurei, adusese și un carton cu prăjituri, din care m-a poftit să mă servesc și eu. Vânzătorul de mașini era gras și mic, ca un butoiaș de bere, din care ieșea un cap rotund, cu părul ondulat, cu nasul cârn, cu gura mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
concepută dezordonat, haotic: doi pomișori înfipți în gol cu tulpinile drepte și subțiri de culoare cafenie, împliniți în locul podoabei frunzelor cu două globuri măslinii, între care, pe un cer dezolant, vânăt-plumburiu, luna era ovală și galbenă ca lămâia. Fixate pe carton fără nici un fel de cumpănire artistică, aceste câteva detalii realizau totuși neantul străbătut de o singurătate înspăimântătoare, un adevărat locaș al morții, care-ți tăia în chip bizar respirația. Străbăteam aproape zilnic, pădurile munților înconjurători, cu pictorul, care, în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu vrea să primească pe nici una dintre ele. Îi place să se înțeleagă că are o profesiune de pe urma căreia trăiește și se recomandă pictor, deși amatorul care e cu mințile întregi, vine și pleacă fără să surprindă pe cele câteva cartoane, o culoare ori o linie de geniu. Și totuși Rudolf este mai puțin „pictor” decât colegii săi cei mai apropiați. El nici nu ține de altfel să facă pictură în adevăratul înțeles al cuvântului, așa precum se străduiesc să izbutească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
desparte de o mucava mânjită cu sânge, măduvă și creier, chinuit la gândul că trebuie să renunțe la o femeie, cu pulpa mulată parcă din carne adevărată, ce apare de sub o cămașă strânsă ghemotoc în poală, operă mâzgălită pe un carton într-un spasm de un sfert de oră. Cu banii destinați pentru vopsele, Rudolf își umple damigeana... De când medicii i-au făcut cunoscut că are un rinichi flotant, el soarbe vinul fără întrerupere, ca organul de filtrare să aibă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ori sora ei mai mică, amăgirea, oferă partea cea mai consistentă a adevărului; în scris, ea sună credibil și se laudă cu detalii ce trebuie să treacă drept fotografic de precise: atunci când nu adia nici o boare de vânt, acoperișul din carton gudronat al șopronului din fundul curții casei noastre de închiriat mirosea a bomboane de malț... Gulerul învățătoarei mele de la școala primară, domnișoara Spollenhauer, era din celuloid și se închidea atât de strâns, încât gâtul ei făcea cute... Codițele fetelor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
indiciu și m-a trimis într-o călătorie de-o viață; abia cum începe să obosească, doar privirile retrospective îl mai țin treaz. Ascunzătoarea asta mă atrăgea mereu. Lucarna deschidea drum privirii spre curțile din spate, spre castani, acoperișul de carton gudronat al fabricii de bomboane, mici grădini, șoproane pe jumătate acoperite, bare de bătut covoarele, cuști de iepuri, până dincolo, spre casele de pe Luisenstrasse, Herthastrasse, Marienstrasse care mărgineau marele cartier. Eu însă vedeam mai departe. Din locul întâlnirii cu pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spre Undeva, așa cum, zburând înapoi, încerc acum să aterizez cu precizie acolo unde nu mă așteaptă nici un rest, nici un fotoliu scâlciat, nimic concret și palpabil. Ah, de s-ar găsi totuși, dacă nu un cufăr, atunci măcar o cutie de carton umplută cu mâzgălelile mele timpurii. Dar nu a rămas nici o jumătate de vers din primele poezii, nici o pagină din singurul capitol al romanului despre kașubi. Nici măcar unul dintre desenele sau acuarelele tulburi-fantastice ori urmărind cu acribie cele mai mici detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din cel mai nou tip de Messerschmitt, bombardierele dușmane care ne terorizau. Dar, după Stalingrad, fronturile erau pretutindeni în retragere. Cel care, asemenea unchiului meu Friedel, urmărea situația cu ace cu gămălii colorate pe hărți mărite special și lipite pe carton, nu putea decât cu mare greutate să rămână la curent, în est ca și în nordul Africii. În orice caz, Japonia aliată era în măsură să raporteze succese în bătăliile navale și la înaintarea în Burma. Iar submarinele noastre emiteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce se înrolase voluntar și-ar fi putut afla sfârșitul înainte să înceapă. În plus, eu nu eram înarmat. Carabinele din rasteluri ne erau împărțite la început numai dimineața, la exerciții și trageri în ținte rotunde sau în camarazi din carton. Oricât de slab luminată ar fi imaginea mea și a activității mele cotidiene din perioada de muncă voluntară și oricât de șterse ar fi contururile ei acum, când mi-o evoc, împărțirea armelor e dureros de exactă și durează până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din timp, ședeam, tot în pantaloni scurți, pe o bancă de lemn dintr-un compartiment de tren de clasa a treia. Trenul pleca din gara principală din Danzig, lăsa în urmă Langfuhr și se deplasa în direcția Berlin. Valiza de carton, care fusese cumpărată special pentru această călătorie, o suisem în plasa pentru bagaje. În cap, lucrurile refuzau să se pună în ordine: harababură mai mare decât îmbulzeala obișnuită de gânduri. Dar nici un gând nu produce vreun citat, rostit în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Cu pălăria lui de velur, avea aerul îngrijit al omului din clasa de mijloc. Un bărbat de vreo patruzeci și cinci de ani, care până atunci reușise să supraviețuiască războiului în civil. A vrut neapărat să-mi care valiza de carton. El, cel pe care, cât timp fusesem în creștere, îl doream dispărut, el, cel căruia îi atribuisem întreaga vină pentru strâmtoarea lcouinței de două camere și pentru closetul pentru patru familii de chiriași, el, cel pe care aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe hârtie, rămâne totuși întrebarea: ce anume făcea recrutul după terminarea instrucției? Ședea el cumva într-un tanc, dacă nu ca tunar, atunci ca servant? A ajuns el cumva să tragă acum, așa cum învățase s-o facă pe camarazi din carton, în ținte mobile? Unde, când, în care unitate de luptă am fost repartizat? Deocamdată nu reușesc deloc să-l fixez pe cel ce făcea parte din mai degrabă imaginara Divizie Jörg von Frundsberg. Din tabăra de instrucție situată în pădurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cuc înainte de vreme? Să fi numărat eu oare de câte ori a cântat? Și pe urmă văd primii morți. Soldați tineri și bătrâni în uniforme ale Wehrmacht-ului. Atârnă în copaci de-a lungul șoselei și în teii din piețe. Pancartele de carton atârnate pe piept îi recomandau pe spânzurați drept „lași care compromit capacitatea de apărare“. Un băiat de vârsta mea, care, în plus, are la fel ca mine cărarea pe stânga, atârnă alături de un ofițer în vârstă, nu se știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vreo doi ani înainte - și totuși parcă într-o preistorie demult apusă -, când Danzig-ul, cu toate turnurile și frontoanele lui, era încă neatins, în septembrie ‘44, tata mă condusese la gara centrală. El purta fără un cuvânt valiza mea de carton și insigna rotundă de partid la reverul de la sacoul costumului. Eu, la șaisprezece ani, în pantaloni până la genunchi și cu ordinul de încorporare în buzunarul de la piept al unei jachete care-mi rămăsese mică, stăteam lângă el pe peronul gării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lucruri plăcute de arătat lumii. Dar desenele mele în creion și peniță o îngrozeau, îi păreau prea sumbre. La dorința ei am împrumutat, mai târziu, vopsele în ulei de la prietenul meu Franz Witte și am pictat, fidel după natură, pe carton presat grunduit, florile cele mai dragi ei, un buchet de ochiul-boului - singurul meu tablou în ulei. De mai bine de doi ani părinții mei locuiau într-un apartament din apropierea minei de lignit Fortuna Nord, proprietate a întreprinderii, mic, dar ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vai mie, să nu vă sparg timpanul. A nădăjdui ca elocința și coerența să vă grăiască prin gura mea e ca și cum ați spera ca omida să strănute vorbele măsurat, ca dromaderul, sau cu fantezia unei colivii cu greieri, Încropită din carton și Împestrițată cu duzina culorilor naturale. Eu nu sunt preaminunatul Meng Tzi care, pentru a vesti Colegiului Astrologic răsăritul lunii noi, a vorbit fără răgaz vreme de douăzeci și nouă de ani, până când fiii i-au preluat ștafeta. Zadarnic am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]