KorAP: Find »[drukola/base=ceașcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...124 125 126 ...160 >

3,984 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

barcă, în cealaltă, trecură un poloboc cu cel mai bun sake și diverse delicatese. Chipul lui Muneharu se lumină de bucurie. — Ce surpriză. Iar dacă este dorința Seniorului Hideyoshi, le voi gusta cu plăcere. Muneharu se servi, apoi le oferi cești și însoțitorilor lui. — Poate este din pricină că, de o bună bucată de vreme, n-am mai băut un sake atât de fin, dar simt că m-am cam îmbătat. Vă rog să-mi scuzați stângăcia, Generale Horio, dar aș dori să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Tsutsui și ceilalți generali își aduseră omagiile. Apoi, se îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură împărțite cești, în timp ce lămpile licăreau în adierea răcoroasă a nopții. În timp ce oamenii se destindeau, cu vorbe plăcute, pentru prima oară în două zile, fiecare se simțea puțin cam beat. Banchetul din seara aceea era puțin cam neobișnuit, prin faptul că avea loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
prea tare. Totuși, în timp ce efectele sake-ului începeau să se facă simțite, generalii se ridicară de la locurile lor pentru a sta de vorbă cu alții, iar, ici și colo, se auzeau râsete și conversații animate. Un număr foarte mare de cești și oameni se adunară în fața lui Hideyoshi. Apoi, în mulțime păși încă un om. — Ce zici de înc-o ceașcă? întrebă Sakuma Genba. Vitejia fără egal a lui Genba în luptele din nord fusese foarte lăudată și se spunea că nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
a sta de vorbă cu alții, iar, ici și colo, se auzeau râsete și conversații animate. Un număr foarte mare de cești și oameni se adunară în fața lui Hideyoshi. Apoi, în mulțime păși încă un om. — Ce zici de înc-o ceașcă? întrebă Sakuma Genba. Vitejia fără egal a lui Genba în luptele din nord fusese foarte lăudată și se spunea că nici un dușman nu se întâlnise cu el de două ori. Katsuie ținea enorm la acel om. Îl numea cu drag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu avea decât douăzeci și opt de ani, Genba comanda Castelul Oyama ca general al clanului Shibata și primise o provincie și un rang doar cu puțin inferior marilor generali adunați în sala de banchet. — Auzi, Hideyoshi, spuse Katsuie. Dă-i o ceașcă și nepotului ăstuia al meu. Hideyoshi întoarse capul ca și cum abia atunci l-ar fi observat pe Genba. — Nepot? întrebă el, studiindu-l. A, dumneata. Desigur, părea într-adevăr să fie eroul despre care vorbea toată lumea, iar trupul său masiv îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
cu înfățișare plăpândă. Genba, însă, nu avea chipul ciupit de vărsat al unchiului său. Deschis la ten, era totuși robust și se observa, din primul moment, că avea sprâncene de tigru și trup de leopard. Hideyoshi îl servi cu o ceașcă: — E de înțeles că Seniorul Katsuie are tineri atât de reușiți în clanul său. Poftim, ia o ceașcă. Genba, însă, clătină din cap: Dacă tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
totuși robust și se observa, din primul moment, că avea sprâncene de tigru și trup de leopard. Hideyoshi îl servi cu o ceașcă: — E de înțeles că Seniorul Katsuie are tineri atât de reușiți în clanul său. Poftim, ia o ceașcă. Genba, însă, clătină din cap: Dacă tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și trup de leopard. Hideyoshi îl servi cu o ceașcă: — E de înțeles că Seniorul Katsuie are tineri atât de reușiți în clanul său. Poftim, ia o ceașcă. Genba, însă, clătină din cap: Dacă tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
cu o ceașcă: — E de înțeles că Seniorul Katsuie are tineri atât de reușiți în clanul său. Poftim, ia o ceașcă. Genba, însă, clătină din cap: Dacă tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină. Cineva mai aduse una și, în sfârșit, ceașca se umplu ochi. Tânărul și chipeșul erou își îngustă ochii, ridică la buze ceașca și o bău dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină. Cineva mai aduse una și, în sfârșit, ceașca se umplu ochi. Tânărul și chipeșul erou își îngustă ochii, ridică la buze ceașca și o bău dintr-o singură înghițitură. — Așa. Și dumneata? — Eu nu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină. Cineva mai aduse una și, în sfârșit, ceașca se umplu ochi. Tânărul și chipeșul erou își îngustă ochii, ridică la buze ceașca și o bău dintr-o singură înghițitură. — Așa. Și dumneata? — Eu nu am asemenea talente, zâmbi Hideyoshi. La refuzul lui Hideyoshi de a bea, Genba insistă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină. Cineva mai aduse una și, în sfârșit, ceașca se umplu ochi. Tânărul și chipeșul erou își îngustă ochii, ridică la buze ceașca și o bău dintr-o singură înghițitură. — Așa. Și dumneata? — Eu nu am asemenea talente, zâmbi Hideyoshi. La refuzul lui Hideyoshi de a bea, Genba insistă: — De ce nu bei? — Nu țin la băutură. — Cum! Doar un piculeț. — Beau, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
zile. Și râse de propria lui obrăznicie. Ceilalți, pesemne, rămaseră surprinși. Conversațiile încetară dintr-o dată și toți începură să-și mute privirile de la Hideyoshi, care încă mai stătea așezat în fața lui Genba, la Katsuie. Într-o clipă, toată lumea uită de cești, regăsindu-și seriozitatea. Hideyoshi nu făcea decât să zâmbească, privind țintă la Genba. Deosebirea dintre ei nu consta numai în diferența de vârstă. Viața pe care o trăise Hideyoshi în primii douăzeci și opt de ani după naștere și calea urmată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-ți zbor capul de pe umeri. Seniorul Katsuie și distinșii oaspeți aici de față sunt atât de bine crescuți, încât încep să-mi pierd răbdarea și... În acel moment, Katsuie, care stătuse la vreo două locuri distanță de Hideyoshi, își goli ceașca și privi în jur spre ceilalți. — Genba, ce înseamnă să vorbești așa despre altcineva? Nu, Senior Hideyoshi, nepotul meu nu vorbește așa din răutate. Fă bine și nu-i da atenție, adăugă el, râzând. Hideyoshi nu-și putea manifesta furia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
conținut: Ploile recente sunt pe sfârșite și cu toții vă gândiți la întoarcerea în provinciile natale. O maximă a războinicilor, însă, spune că vremea următoarei întâlniri e necunoscută nouă. Amintindu-ne de fostul nostru stăpân, aș dori să vă ofer o ceașcă de ceai simplu, în roua dimineții. Știu că sunteți grăbiți să plecați spre casă, după această lungă vizită, dar aștept, cu nerăbdare, prezența dumneavoastră. Numai atât se spunea și nu era nimic mai mult decât ceea ce-ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și vasalii lui Katsuie veniseră să-l felicite, primul toast fu ținut de Katsuie. Katsutoyo presupuse că lui avea să-i fie oferit și înaintase respectuos, în genunchi. — Nu pentru tine e, Katsutoyo, ci pentru Genba, spuse Katsuie, retrăgându-și ceașca. Se răspândise vestea că acest fleac era un motiv de nemulțumire pentru Katsutoyo, iar știrea ajunsese și la urechile spionilor din alte provincii. Sigur aflase și Hideyoshi. Înainte de a-i preda Nagahama lui Katsutoyo, Hideyoshi trebuia să-și mute familia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
sabia împotriva lui, dar, dacă doriți să purtați tratative de pace, aș dori să-mi asum rolul de a mă afla în avangardă. Sau este vorba de altceva? Inuchiyo nimerise drept la țintă. Fără a mai spune nimic, zâmbi, ridicând ceașca. Cum ajunsese planul până la urechile lui? În ochii lui Katsuie se citea nedumerirea. După ce stătu, un moment, pe gânduri, însă, își dădu seama că el era cel care-l pusese pe Inuchiyo la încercare în privința lui Hideyoshi, de la bun început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și întorcându-i spatele Seniorului Katsuie. Aceia care sunt de această părere, se pot retrage fără ezitare. Un moment, atmosfera fu tensionată. Oamenii se mulțumeau să țină capetele plecate cu amărăciune și foarte puține obiecții se ridicară. În noaptea aceea, ceștile de sake fură înălțate într-o onorabilă despărțire dintre senior și vasali, dar spre Echizen se întoarseră mai puțin de unul din zece. În acest mod, Katsutoyo rupse legăturile cu tatăl său vitreg și se alie cu Hideyoshi. Din acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Nene. În ziua aceea, a doua din noul an, șirul de oameni care veniseră la castel pentru a-i face urările de Anul Nou părea să nu se mai sfârșească. Hideyoshi îi salută pe toți, oferindu-i fiecăruia câte o ceașcă de sake. Ulterior, vizitatorii treceau pe lângă nenumărate grupuri de alți oaspeți, cu chipuri luminoase și vesele. Străbătând cetatea principală și pe cea de la apus, se observa că toate încăperile erau pline cu musafiri - ici, un grup recita versuri din teatrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mii de oameni. Dacă, însă, adăuga provinciile Mino și Ise ale lui Nobutaka și forța provinciilor lui Kazumasu, urma să aibă o armată de aproape șaizeci și două de mii de oameni, număr care putea aproape să rivalizeze cu al inamicilor. O CEAȘCĂ DE CEAI Omul arăta ca un călugăr rătăcitor, dar avea pasul unui războinic. În acel moment, urca pe drumul Shufukuji. Unde mergi? strigă străjerul clanului Shibata. Eu sunt, răspunse preotul, dându-și pe spate gluga călugărească. Santinelele făcură semn spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
celelalte iscoade. — Să intre. Omul care-i chemase era Genba. Trezit pe neașteptate, avea ochii măriți din cauza surprizei și încă roșii de nesomn. Chiar înainte de a trage un pui de somn, turnase pe gât o bună măsură de sake. O ceașcă de sake mare și roșie zăcea goală lângă scaunul lui. Matsumura îngenunche într-un colț al cortului, apoi raportă ceea ce văzuseră. — Pe Muntele Iwasaki nu mai e nici un soldat inamic. Ne-am gândit că exista riscul să-și ascundă steagurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în jur, spre ofițerii din statul major. Zice că Ukon a fugit! Iute de picior mai e! Și râse din nou, cu tot trupul zguduindu-i-se de satisfacție. Încă nu se trezise din toropeala beției în care căzuse după ceașca de sake a victoriei. Genba nu se mai putea opri din râs. Chiar atunci, mesagerul care fusese trimis la tabăra principală a lui Shibata Katsuie pentru a raporta situația războiului reveni cu instrucțiunile lui Katsuie. — În regiunea Kitsunezaka nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și sângele uscat de soarele care strălucea fierbinte, încă din primele ore ale dimineții, pătau armurile și lăncile multora. Prin toată murdăria erau amestecate fire de iarbă și cocoloașe de țărână. Pe chipurile tuturor oamenilor se citea setea după o ceașcă sau măcar o gură. Dar nu aveau timp pentru așa ceva. Norii mari de praf galben și sunetele cailor inamici se apropiau deja din spate. Hideyoshi, însă, care înaintase până acolo de la Shinzaemon cu o forță ce măturase totul în cale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
drapelul auriu pe piscul muntelui, războinicii clanului Shibata priveau, cu răsuflarea tăiată, cum numărul luptătorilor dușmani - care se cățărau chiar și prin locuri pe unde nu era cărare - creștea clipă de clipă. — Mai e timp să împărțim între noi o ceașcă de apă, de adio, spuse Shosuke. În acele câteva momente, Shosuke și tovarășii săi culeseră și împărțiră din apa care se prelingea dintre steiurile crestei stâncoase, pregătindu-se calmi pentru moarte. Deodată, Shosuke se întoarse spre frații săi, Mozaemon și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]