46,651 matches
-
o direcție nu tocmai bună. Fugi de-aici, mă ispravă, îl repezi domnul Nicanor. Pe mine mă-nveți tu?... Păi eu te duc cu ochii închiși și-n lună, mă, dacă-i nevoie! Înțelegi tu? Atunci de ce m-ați m-m-mai chemat pe mine? Vorrrba! îl puse la punct Nicanor și o luă înaintea tuturor, grăbindu-i pe fiecare în parte și rîzînd mereu, mai ales de Nuțu, care se împiedica de orice cleamp și cădea icnind. Dreptu-i că și ceilalți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bine să se ducă la pescuit, să fie el cu cugetul împăcat... Dar mai întîi să treacă pe la căminul cultural, să vadă de nu cumva mai găsește acolo vreun amator de pescuit. Adică, la drept vorbind, ce rost are să mai cheme pe cineva cu el?... Mai bine să se ducă singur, să fie numai el și gîndurile lui... Dar pe la cămin tot va trece, așa... ca să vadă și el ce mai este pe-acolo. Ca să nu se mai întoarcă însă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Stătu cîteva clipe nemișcat, pentru a nu speria imaginea dragă din luciul apei, trăind tot mai intens vraja unei împliniri pe care n-o putea avea decît în vis. Dar ce frumos știa să viseze Bărzăunul! Iar oglinda apei îl chema cu o forță irezistibilă, pentru că acolo înfloreau tot mai ispititori, ca niște nuferi de întuneric, ochii Ilincăi... își aplecă buzele spre chemarea apei, închise pleopele și sorbi cu nesaț, odată cu lichidul rece, imaginea ochilor mari și neguroși... Și tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
adunaseră aproape toți. Mai lipseau Iancu Răgălie și, culmea-culmilor, nimeni nu s-ar fi așteptat la așa ceva, nici Bărzăunul nu sosise. În, sfîrșit, Iancu Răgălie se arătă venind grăbit și-și ceru scuze că, tocmai cînd se pornise încoace, fusese chemat la telefon de Inspectoratul școlar județean pentru o situație urgentă. Cînd auzi că Bărzăunul era singurul care nu sosise, se înfurie numaidecît: Măi, al dracului mormoloc! răbufni el cu voce tare. Iar vrea s-o facă pe grozavul? Eu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
înainte de-a ajunge lîngă casa Bărzăunului, Ilinca o zări pe mama acestuia trebăluind prin curte. Se apropie cît mai mult de gard și-i strigă: Tanti Simina, Ticu e-acasă? E-acasă, drăguță... Doarme. De ce-l cauți? Păi... îl cheamă urgent domnul secretar Nicanor, domnul profesor Răgălie și... și noi. Trebuie să-i comunic ceva. Chiar în clipa aceea Bărzăunul scoase capul pe geam, chior de somn și buhos. De cum dădu cu ochii de Ilinca îi spuse să-l aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu destulă răutate. Totdeauna o faci tu pe mai deșteptul decît toți... Adică de ce-i proastă ideea mea, dom'le? Nu s-au mai văzut cazuri cînd adevărul a ieșit la iveală? Ce-avem de pierdut?... Scriem peste tot și chemăm să se facă anchetă la fața locului. Asta-i! Foarte bine, se arătă Virgil convins. La fel ziceam și eu, vorbi mai moale Ilinca, uitîndu-se întrebătoare spre Bărzăun. Ba nu-i deloc bine! sări iar Bărzăunul. Voi nu vedeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai reușise niciodată altul și chiar avusese convingerea că nimic nu poate fi mai frumos ca acel om de zăpadă. Cum locul unde-l ridicase era foarte aproape de casa învățătoarei, la care ținea negrăit de mult, se duse s-o cheme ca să i-l arate. Învățătoarea însă îi spuse că n-are timp atunci, deoarece trebuie să urce în pod niște cîrnați la afumat, dar că o să-l vadă ea altădată. Bărzăunul se întorsese trist, fără să-și poată da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îl are orice om... Evelin: Exact! Dar cu grade diferite de percepție și previziune. Aurora: Deci, de unde veniți? Intră în laborator Cosmos urmat de Robo. Evelin: Cosmos pregătește proiecția. îl poate ajuta și Robo?! Aurora: Desigur. Dar cum l-ai chemat pe Cosmos? Evelin: Simplu, folosind găndul și telepatia. Cosmos doar a receptat. Paranormalul tău te-a obligat să ceri explicații. Deci de unde venim: Cosmos proiecție. După căteva clipe, pe ecranul mare al laboratorului, au început să apară imagini cosmice. Evelin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
mesajul știam deja unde ați aterizat; am verificat imediat coordonatele și s-au confirmat. Așa se face că am venit repede la fața locului. Aurora: Ne-am luat cu vorba: n-ai mai primit nici-o veste de acasă? Evelin: Dacă chem eu, consum multă energie din cota de viață și s-ar putea să mai am nevoie de ea, iar Cosmos poate doar recepta nu și să transmită. In ultima legătură mi-au spus că se acționează cu nave specializate care
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și va muri repede. Aurora: Deci știați că ne faceți muritori? Evelin: Muritori, dar omul a străbătut milioane de ani în evoluția lui pe Pămănt. Evelin dă semn de un gen de discomfort. Aurora: Evelin, nu arăți bine, vrei să chemăm un medic? Medicul nostru. Evelin: Să vadă un extraterestru, care arată doar ca un om?! Care are o anatomie internă aproape complet diferită de om? și apoi ce să constate, că sunt nemuritor? Aurora: Evelin, s-ar putea să greșesc
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
creat pe om, nu omul natura! Există, pe undeva, teoria că omul de cănd s-a născut s-a luptat cu natura. Fals! Am să vă rețin atenția cu o mică poveste: într-un spectacol de teatru, Soarele supărat a chemat la curtea lui planetele din sistem să judece Pămăntul pentru toate nenorocirile care se întămplă și le tolerează oamenilor. Acuzațiile importante făcute de către celelalte planete din 99 sistem: omul umblă prin spații cănd vrea el și-i deranjează sondele și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
se accentuează. Nu prea am fost în formă cum spuneți voi, deși oamenii de știință, uneori, sunt mai naivi decăt copiii. știu acest lucru din experiența mea. Intră Aurora și îl privește atent pe Evelin. Aurora: Totuși Evelin, hai să chemăm medicul nostru, un om discret. Evelin: Ce să-mi facă doctorul vostru, să constate că semăn cu oamenii doar la suprafață? Că am inima în dreapta? Că am un organ digestiv simplu, nu ca al vostru? Starea mea este legată de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
miliarde de ani, sunt împreună și se învărtesc în jurul Pămăntului. Deci asteroidul, cam de mărimea unei planete ca Marte, a ajutat Pămăntul să nască două fiice pe care le a aruncat în spațiu. Dar cănd Pămăntul a vrut s o cheme acasă pe cea mică, surorile s-au străns în brațe și au rămas unde fuseseră trimise. Poate anticipez o întrebare cu apocalipsa: Luna dacă este lovită de un asteroid mai mare care să n-o distrugă ci doar să-i
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
este „înmuiat” în zeamă e spus bine? de lumină care prelucrează și transmite tot ce dorește clona noastră: sunet, imagine. Aurora: Clona noastră?! Mai sunt și alte clone cu alți stăpăni? Evelin: Nu, nu, i-ați fi descoperit și-i chemam acasă. Profesorul: Ela ai promis o surpriză? Ela: Cosmos, Robo acum să vă vadă toată lumea ce știți! Robo îl invită pe Cosmos și dau un recital la tobe care uimește asistența. Profesorul: Voi, imitați tobele de Cola-cola?! Ela: Eu le-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Primordial a creat o lume disontologică, o ființare menită morții Sein zum Tode postulează Martin Heidegger, disanalogică în raport cu Marele Anonim, afirmă Lucian Blaga, De aici necesitatea unei neogeneze. Această a doua creație a revenit geniului poeziei, al artelor în general, chemat să încerce transvaluarea primei zile. Pentru Immanuel Kant, geniul este "cel posedând dispoziția înnăscută (ingenium) prin care natura dă legi artei"; și anume, îmbinând organic "libertatea imaginației" cu activitatea intelectului, a reflectării, pentru a crea împreună "idei estetice". Acestea iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pictura și sculptura, dar și muzica, literatura, filozofia întreaga cultură. Numai că, așa cum s-a întâmplat cu marile schimbări din istoria omului, un asemenea gol, asemenea stare negativă, cu cât se accentuează, cu atât devine o mai puternică energie care cheamă prin contrast comutarea axiologică: izbucnirea unei afirmații, a unei pozitivități a vieții, a existenței în general, o reînnoire superioară radicală, al cărei chip nu-l putem prevedea. Există logica unei cauze neidentificabile care cheamă un ochi transcendental. Poezie și filozofie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
devine o mai puternică energie care cheamă prin contrast comutarea axiologică: izbucnirea unei afirmații, a unei pozitivități a vieții, a existenței în general, o reînnoire superioară radicală, al cărei chip nu-l putem prevedea. Există logica unei cauze neidentificabile care cheamă un ochi transcendental. Poezie și filozofie Poezia este demnitatea filozofiei. Dante, Infernul, IV,102 Când a apărut în univers conștiința de sine a omului, acesta a avut două reacții: pe de o parte, uimirea de a exista și fiorul cosmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de o parte, hyperionic pe de altă parte. Ritmicitatea este conflictuală, tragică. Este o disritmie care se naște și exprimă o frustrare valorică de ordin cosmic. "Cu toate acestea, nu principiul dizarmoniei este comunicat de cele patru poezii. Disonanța este chemată aici pentru a împlini o funcție bine definită: delimitarea prin contrast a condiției armoniei, cosmice și spirituale, în ultimă instanță, a condiției hyperionice. Ritmul antagonic este infinit depășit de conștiința superioară a idealului comuniunii spirituale, a armoniei universale prin iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rând pe rând... ei vor să fie rădăcinile/ prin care ne prelungim pe sub pământ"; infinita depărtare: "A iubi aceasta vine/ tare de departe-n mine"; pe cerbul "cu stea în frunte" nu "crângul cu ciutele" nici "cărarea cu iezerul" îl cheamă, ci "depărtările... erele, sferele". Ca și la Eminescu, nemărginirea dă proporții de eveniment cosmic iubirii și celorlalte stări sufletești: În ceasul acela de alchimie cerească/ silirăm luna și câteva stele/ în jurul nostru să se învârtească"; "Patimă fără păcate/ ne răstoarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pentru a le întemeia prezența, scrie tot Hölderlin în tragedia Empedocle: Căci plină de înțeles sublim, Plină de o putere mută, marea Natură Îl îmbrățișează pe om, cel care presimte, Pentru ca el să dea lumii o formă. Și pentru a chema, Spiritul său urcă în el Din rădăcini adânci Această puternică năzuință. Și el poate mult, și splendid Este verbul său schimbând lumea... (Empedocle, versiune II.a, actul I, scena III) Rostirea poetică preschimbă spiritul în verb, în imagine vie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cunoașterii sau la marele Miez de Noapte al revelației mistice și al absorbției în bucuria universală. Triada predicată și profețită de Nietzsche Supraumanitatea, Eterna Întoarcere, Voința de putere sunt liniile de forță care se intercondiționează, se interpotențează, constituind mesajul care cheamă omul la afirmarea nobilă de sine, la înălțare și puritate. Iată Morala nietzscheană: "Predestinat căilor astrale,/ Astrule, ce importă umbra ?/ În fericirea ta străbate acest timp./ Mizeria sa să-ți fie străină și departe!/ Tu nu ai decât o datorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
inexprimabilul dintâi, înainte de a fi fost umilit să coboare și să se nască din nou din cuvinte. Reluarea eternă a creației poetice dă seama de faptul că zidirea lumii reîncepe mereu și nu sfârșește niciodată. Poezia este arta de a chema cuvintele la un sistem al înțelesurilor, iar lumea la un sens superior într-un sistem al cuvintelor căpătând energia unei alte ontogeneze. Astfel, poemul este cuvântul încă nerostit al lui Dumnezeu. Lumea este metafora lui Dumnezeu, poezia este metafora lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
surprinsă într-un moment al grației unic de un dicteu unic, exprimând o deschidere ontopoetică unică. Și fiind o experiență solitară, absolut singulară, ea este irepetabilă și astfel, intransmisibilă, incomunicabilă în adevărul ei originar. Așa fiind, aceste multiple unicități sunt chemate să instituie un nou prim moment al Creației. Momentul inspirației este o stare-limită a spiritului, constând din deschidere absolută și înțelegere nemijlocită, unite cu enstatica ascultării unei insuflări, care se aude cu cea mai mare claritate și puritate de ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
inițiatice întru extatică renaștere. S-a spus despre Mozart că este perfect inteligibil și perfect neinteligibil. Ambiguitatea este exprimată în primul rând prin opoziția dintre mișcările rapide și mișcările lente ale compozițiilor sale. Secvențele pline de vioiciune allegro, presto sunt chemate să ascundă, să mascheze un mister din andante sau adagio, aflat abisal în interioritatea inefabilă a compozitorului. Evident, oricum muzica este mută, aparține necuvântului, dar la diverși alți compozitori secvențele lente apar mai explicite, mai puțin secrete. La Mozart însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
există lumea sau nu există? Astfel, procesul cosmogonic este conceput ca esențial antitetic: șovăirea între a fi și a nu fi. Pe de altă parte, nici Unul nu știe dacă în adevăr el a înfăptuit Geneza. Or. această dublă ambiguitate este chemată să explice, să motiveze de ce lumea este o simplă aparență, o iluzie care sfârșește în disoluție. Interesant este faptul că de asemenea și Platon, ocupându-se în preambulul din dialogul Timeos de geneză, dezvoltă o dublă ambiguitate, una antrenând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]