7,296 matches
-
de carnaval. Bardolfo se aruncă asupra lui Falstaff întins la pământ și toți ceilalați încep să-l ciupească, să-l lovească și să-l insulte. În fața acestui asalt Falstaff se căiește. El nu întârzie să descopere că cei care îl chinuiau nu sunt ființe supranaturale ci oameni; în final el accepta cu grație pedeapsă primită iar Ford anunță apropierea cortegiului nupțial. El accepta să căsătorească și un al doilea cuplu de îndrăgostiți deghizați. După ce solemnitatea căsătoriei s-a consumat el realizează
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
senator Doctor Romulus Zimberlan și "Broscoii asasini" nu reprezenta decât o dovadă indirectă, chiar dacă întreaga populație dorea condamnarea exemplară a suspectului. Degeaba s-a străduit eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl să vină în sprijinul opiniei generale, onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak, chinuit de cele mai grave arsuri stomacale, nu găsea articolul de lege unde să încadreze culpa lui Alibaba Zimberlan. Care, spre disperarea generală, risca să fie achitat, lucru cumplit pentru el, fiindcă mulțimea agitată îl aștepta în fața clădirii tribunalului spre a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
4. Sentința: De data aceea, presimțind onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak că el va fi cel ce-l va putea, în sfârșit, condamna pe atât de nemernicul Leo Steinmetz, zis Cremvurșt, parcă i-au dispărut arsurile la stomac, cele care îl chinuiau de fiecare dată când apărător era celebrul Ludovic L.. Așa că, neputând fi considerat un criminal periculos (dar totuși nemernic), fără ca de data aceea eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl să trebuiască să se întrebuințeze prea mult, inculpatul găsit vinovat de 32
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
formarea glaciațiunilor. Așa că onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan și onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak s-au retras pentru a delibera, lucru pe care l-au terminat repede, întrucât pe onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak îl chinuiau iarăși colicii intestinali. 4. Sentința: Președintele a anunțat cu o voce sfârșită că, într-adevăr, lipsind corpul delict, adică zăcămintele furate în mod absolut revoltător de către..., adică zăcămintele, procesul nu are temei. Moment în care eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
imagine a emasculării. Infirmitatea, care va să zică, îmbracă un fason de carnaval. O figură luminoasă, deși lucrată în trăsături mai convenționale, e Bunica, depozitară a valorilor tradiționale pozitive. Ca să-i scutească pe ceilalți de încă o rușine, bătrîna, înăbușindu-și plînsul, se chinuie să fredoneze un cîntec, după cum au chef "musafirii". Vădind intenția de a construi arhetipal, personajul ne convinge totodată că autorul nu se teme nici de melodramă. Și, dintr-o dată, terorizanții Vecini dispar. În fundul scenei se mai întrezăresc, parcă, vreo două
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o bucată de salam, de brînză, de ouă, de săpun, de cafea, de-o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui, pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Ar fi bună regalitatea? De ce ar fi bună? De ce n-ar fi bună? Costache: Bun, bun, dar, în definitiv, au fost sau nu aleși de popor? Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ține regim și unu care nu ține... Gh. P. unu: Ei, care-i? Gh. P. doi: ...ăla care ține regim o să moară oleacă mai sănătos... Gh. P. unu: Ei, ai să rîzi, da ăla care ține regim, măcar, nu se chinuie pînă moare... Gh. P. doi: Dar nici nu trăiește... Gh. P. unu: Oricum, trăiește... Gh. P. doi: Ei, acest să trăiești oricum, numai să trăiești, e păcatul și rușinea vieții noastre... Gh. P. unu: ...Chiar mă întrebam dacă pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în cer... sau naiba știe pe unde-or fi..., cetățeni ai nicăierului..., cum spune poetul... (se ridică, privește spre miniscenă) Ei, și-a împlinit visul... visul său secret... să moară pe scenă... Nu pot să-mi iert că l-am chinuit cu prostiile astea de dosare...! L-am presat cu hîrtiile astea... și a spus ce nu voia să spună... (mai liniștit) Păcat! Era un actor foarte bun..., un mare actor... poate că nu atât de mare... ca mine... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
P. doi și Gh. P. unu: (simultan) Vezi, ți-am spus eu! Gh. P. doi: Tu înfuleci ca hămesitu'! Gh. P. unu: Eu?! Gh. P. doi: Gata, să vedem ce zice mai departe... Gh. P. unu: ...și nu vă mai chinuiți unul pe altul; e inutil; în orice caz, e prea tîrziu..., sau, poate, prea devreme... (Gh. P. unu spune "are dreptate!", în același timp cu Gh. P. doi care spune "n-are dreptate!"); iertați-vă voi... pe voi, pentru că nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
P. doi: Da cîte n-am vorbit... Oho..., ce-am mai vorbit...! Gh. P. unu: (după o pauză) Are dreptate Desdemona... Gh. P. doi: Sigur că are..., nu ți-am spus eu! Gh. P. unu: N.-are rost să ne chinuim unu' pe altu'... Poate că, într.-adevăr, e prea devreme să... Gh. P. doi: Păi da..., e și prea devreme..., e și prea tîrziu... Și, oricum, n-o să ne-nțeleagă nimeni..., și n-o să ne ierte nimeni... Gh. P. unu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu litere rătăcite... Gh. P. doi: Poate... poate... poate... Gh. P. unu: Pînă una alta, nu crezi că spectacolul ăsta riscă să devină un deranj pentru cei din sală? Cu noi e altceva, mă rog, ne place nouă să ne chinuim..., dar oamenii ce vină au? Gh. P. doi: Au vina, vorba lui Liiceanu, de a se fi născut și de a fi trăit atunci... Gh. P. unu: Dar oamenii ăștia au cumpărat bilete, au dat niște bani ca să se relaxeze
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o bucată de salam, de brînză, de ouă, de săpun, de cafea, de o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Marieta: (Octav a spus adevărul și totuși...) Da..., bine..., să zicem că... dar măcar eram cu toții la fel... în aceeași oală... Octav: Nici măcar atîta, mama... Pentru că cei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sarcasmul ăsta al tău de profesie..., de vînzoleala asta continuă în care te zbați și în care mă împingi și pe mine! Octav: Îmi pare rău. Sincer. Mona: Ba nu-ți pare rău deloc. Dacă ție îți place să te chinui, e treaba ta, dar nu ne obliga pe toți să împărțim crucea cu tine. Octav: ...Asta ne-a urîțit..., ne-a deformat... dexteritatea asta de a pasa crucea altuia... mereu altuia... Și dacă n-ai loc sub o cruce... înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nu mă invidiezi deloc. Și pentru că nu mai vreau să mă atragi într-o vorbărie în care să-ți exersezi tu unghiul de tragere, prefer să tac. (pleacă, face cîțiva pași și se oprește) Ascultă, dragule, știu că ești încurcat... chinuit... derutat... dar să știi că din asta nu se iese decît cu calm, cu înțelegere... și mai ales cu iubire... (pleacă) Octav: Exact ce mi-ai spus și tu, Ovidiu... Înseamnă că amîndoi mă iubiți..." (întorcîndu-se către Costache) Ce mă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
greu În fața ochilor. Anticipare splendidă a ceea ce te așteaptă... Fiica ta - are cincisprezece ani - e un pic bolnavă; e răcită, astăzi a venit acasă pe la zece, nu a mai putut sta la ore. Doarme În camera de alături, tu te chinui la un text - textul pe care-l scrii acum! -, Îți vine În minte că trebuie să-i mai dai un medicament, e timpul poate s-o trezești. Mai Întârzii cu câteva cuvinte, mai potrivești o idee, mai bâjbâi prin bucătărie
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și au lăsat capul în jos, ca să nu li se vadă reacția, cu excepția mea, care am scăpat un chicot (pentru care colegul meu s-a și supărat și, pe bună dreptate, mi-a reproșat). În acea seară, spre a-l chinui, Mănescu repeta "măi....te credeam mai deștept, dar..." În realitate, Corneliu Mănescu era aproape de noi, lucra alături de noi și ne însuflețea ca un șef de echipă, era natural, fără aere și ținea la cei cu care lucra; pot spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Glontele, destinat doar să o sperie pe Natalia Negru, o rănește ușor prin ricoșeu și poetul, panicat, se împușcă. Rănit grav, va mai trăi două săptămâni de chinuri. Mărturisirile lui A., diseminate în operă, revelează un spirit lucid și anxios, chinuit de un rău interior, pe care încearcă să-l domine recurgând la remedii precum prietenia, iubirea, acțiunea socială, strategia lui carpe diem, pietatea, trăirea frumosului, creația, remedii care, toate, rând pe rând, par a-l fi decepționat. Astfel, mișcarea socialistă
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
a rămas deocamdată necunoscut, rândurile sale au fost citite probabil cu mare voluptate la Curte, dar și În cele mai modeste case burgheze. The Beaux, the Buckstc "The Beaux, the Bucks" Tot cam pe atunci, În aceeași Anglie care se chinuie să-și iasă din plictis, tinerii bărbați din lumea bună mai descoperă ceva. Fără să uite de gomă și morgă, fără să renunțe la pronunțiile afectate, un Lord Barrymore, Lord Selton sau Sir John Lade găsesc de cuviință că poți
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai mult cu cât În el se află rafinamentul epuizat al tuturor lucrurilor, al literaturii, al artei, al florii, al parfumurilor, al mobilelor, al pietrelor etc.” Sunt gândurile lui Huysmans dintr-o scrisoare adresată unui prieten. Tot ceea ce melancolicul funcționar, chinuit de ficat, fiere, stomac, de o viață precară și ștearsă nu poate trăi aievea se transferă eroului său. Impactul romanului după apariție (1884) e inimaginabil. Aproape că nu există tânăr șic la Paris care să nu se Închipuie un Jean
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În clipa când Îl lasă orfan la trei ani. Și totuși, la numai 10 ani, moștenind titlul de la un unchi al tatălui, George Gordon Byron e lord. Slabă alinare Însă pentru un copil și apoi un adolescent mult prea sensibil, chinuit de handicap, de amoruri precoce (pentru două dintre verișoare, dar și pentru unul din colegii de la Cambridge, a cărui timpurie moarte Îi smulge versuri sfâșietoare), tulburat peste măsură de viața care i se anunță Încă de pe acum „convulsivă”. Călătorește mult
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
reluăm: „Snobismul este un demers integrator de tip masochist, În timp ce dandysmul e un demers de segregare cu tendință sadică”. Disprețul profund pentru semeni, dorința de a-i domina pe ceilalți, egolatria nemăsurată Îl fac pe dandy să producă suferință, să chinuie, dacă nu Întotdeauna niște corpuri, atunci măcar bietele suflete ale celor seduși de irezistibila sa forță. Sunt neîndurători și plini de cruzime, Însă nu torturează nici cu pasiune, impulsiv și nici metodic, funcționărește. În schimb, unii Își leagă numele de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ce strălucește numai sub pleoapele eroilor și ale copiilor”. În această ipostază, indeterminată moral și „amorțind simțământul temerii de răspundere”, Aubrey de Vere adastă Într-un vertigiu voluptuos ce Îndeamnă la trăiri șocante și senzații rare, echivoce. Neliniștea nelămurită Îl chinuie, dar Îl și mulțumește ca o experiență insolită; În zăpușeala umedă a unei nopți stranii și grele, el pare agitat, vorbește „pripit și tremurat”, scuturat de friguri, deși se răsfrânge În sine, cu surâsul pe buze, cu „patimă și dor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
recunoaștem caracterul natural atât al existenței banului, cât și al moralei umane. Tocmai din acest caracter, din această pornire inițială, va rezulta independența banului și "indiferența" sa la zbaterea umană. Moneda este parte a unui mecanism social pe care ne chinuim să-l optimizăm și să-l aducem în favoarea noastră de mai multe mii de ani. În ceea ce privește formele pe care le îmbracă moneda marfă, acestea sunt extrem de variate. Vom enumera fără a avea pretenția că le epuizăm: scoici, piei de animale
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
sanctuarul de la Badrinath. Deși se ajunge foarte greu până acolo, nimeni nu renunță. Se pare că Badrinath Îi atrage cel mai mult pe credincioși. În fiecare an mor sau sunt răniți aici sute de oameni. Nu frica de moarte le chinuie sufletul credincioșilor, ci spaima de a rămâne În cercul vicios al nașterilor și morților. Motivul principal care Îndeamnă la pelerinajele către aceste locuri sfinte mai apropiate de ceruri ține fie de un interes personal - obținerea unui cer (svarga) -, fie de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-i Înghită; cei vinovați de fapte rele intră În apă până la brâu, iar cei care s-au bucurat de răul altora, până la sprâncene; Într-o beznă deasă, cămătarii Își mănâncă propria limbă, fetele mame care și-au ucis copiii sunt chinuite sexual de balauri și șerpi; cei care le-au făcut rău orfanilor sunt arși de un foc de gheață; cei care n-au respectat postul Încearcă zadarnic să apuce frumoasele fructe de pe crengile copacilor, adaptare evidentă a chinului lui Tantal
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]