3,278 matches
-
și se știa prea puțin despre tehnica zămislirii și mecanismul circulației producțiilor folclorice. Mărturie a gloriei (efemere) de care a avut parte Udrea stă observația lui Gh. Vrabie (1966): „Nu putem crede că Miorița cu orice preț a creat-o ciobanul Udrea de pe Ceahlău, de la care a cules-o Alecsandri”. Pe aceeași listă mai figurează chiar și „bardul de la Mircești” și nu fără temei. În perioada folclorismului romantic, după 1850 și până pe la 1880 - când „școala lui Hasdeu” a impus criterii
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
redactează o schiță genetică a Mioriței, în patru faze: cântec liric cu circulație independentă (testamentul), colindul transilvan, episodul oii năzdrăvane, respectiv episodul maicii bătrâne și alegoria morții. Tot el este cel care utilizează pentru prima dată termenul de testament al ciobanului. În linii mari, această teorie își va dovedi valabilitatea în timp, fapt confirmat și de concluziile fochiene. O lucrare cu caracter monografic avea să apară în 1922-1923 sub semnătura lui Ovid Densușianu (1873-1938) - "Viața păstorească în poezia noastră populară", care
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
fochiene. O lucrare cu caracter monografic avea să apară în 1922-1923 sub semnătura lui Ovid Densușianu (1873-1938) - "Viața păstorească în poezia noastră populară", care reinterpretează întreg scenariul mioritic dintr-o perspectivă etnografică specific pastorală, punând accentul pe rivalitatea economică dintre ciobani, aflați pe drumurile de transhumanță. În anexele lucrării, autorul reunește 44 de texte mioritice deja publicate. Ipoteza lui O. Densușianu i-a sugerat lui Mihail Sadoveanu (1880-1961) tema romanului Baltagul(1930) care, se știe, pornește de la motivul din balada Miorița
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
anexele lucrării, autorul reunește 44 de texte mioritice deja publicate. Ipoteza lui O. Densușianu i-a sugerat lui Mihail Sadoveanu (1880-1961) tema romanului Baltagul(1930) care, se știe, pornește de la motivul din balada Miorița (relatând modul în care soția unui cioban ucis pe drumurile de transhumanță reușește să descopere crima și pe ucigași). Un studiu apărut la Paris în 1925 - "Le mort-mariage - une particularité du folklore balkanique" - îl va situa pe autor (Ion Mușlea) în postura de precursor al cercetării riturilor
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
moarte, o nemoarte. Pentru locuitorii ținuturilor românești această postexistență era plasată într-un spațiu al strămoșilor și al zeilor autohtoni. Așa cum remarca, în mod obiectiv, Ion Taloș, în variantele din Transilvania secvența e “saturată de obiectele pe care le dorește ciobanul”. Iar acestea se împart în două categorii: instrumente muzicale păstorești (fluierul, trișca, trîmbița, tilinca, buciumul) și arme de apărare, respectiv unelte ale păstorului (toporul, lancea, bota). Pe când, în textele din Moldova, Muntenia și Oltenia, “numărul obiectelor personale e redus la
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
sau tobă), tot așa cum nu dorește să fie îngropat în cimitir. Analizând atitudinea păstorului din punct de vedere ideologic, Adrian Fochi ajunge la concluzia că acesta “opune elemente profane (...) celor ecleziastice, din această pendulare ieșind sporit sentimentul de dragoste a ciobanului față de meseria lui” În schimb, Ion Taloș (1983) asociază secvența cu refuzul păcurarului de a fi acoperit cu pământ și concluzionează: “...această imagine ne dă dreptul să afirmăm că cel care urma să fie ucis, nu dorește să fie propriu-zis
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
înapoi / Cu cele șchioape de oi...” (TM 21). În alte variante cere să i se spună măicuței că a rătăcit oile: “Spuneți c-am rătăcit, / Am pierdut mieii / Umblu după ii; / Am pierdut oile / Umblu după ele.” Acest motiv pastoral - ciobanul care și-a pierdut oile - a fost semnalat și de profesorul Dumitru Pop , afirmând că de el “se leagă întâia atestare a folclorului românesc”. Iar Adrian Fochi (1985) susține că motivul se numără, alături de alte 17 texte, printre creațiile folclorice
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
un obicei sălbatic” Avem deci suficiente dovezi că obiceiul a fost cunoscut și practicat în Transilvania, dar faptul că textele mioritice de aici îl ignoră, dovedește nejustificarea utilizării lui. Pentru că în "Miorița-colind" nu e vorba de o moarte reală a ciobanului, ci de una ipotetică și rituală. În schimb, "versiunea-baladă" îl valorifică din plin (iar Constantin Brăiloiu și Adrian Fochi îl socotesc drept întemeietor): “Să le spui curat / Că m-am însurat / Cu-o mîndră crăiasă, / A lumii mireasă; / Că la
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
atunci va face oaia un mnel năzdrăvan - spuneau bătrânii - să poată ști tăt ce-ai să pățești” În contradicție cu cele afirmate de Mircea Eliade, Adrian Fochi (1985) susține că defapt mioara nu prevestește viitorul, ci, întâmplător, asistă la dialogul ciobanilor care pun la cale complotul și ulterior retransmite informația moldoveanului. Dar există o bogată literatură de specialitate despre capacitatea de predicție a animalelor, ce depășește sfera speculațiilor. Câinele, pisica, oaia, calul, șobolanul etc. au dovedit că, în anumite împrejurări, pot
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
nord-transilvănene; - adolescent, îndrăgostit, încă aspirant - în variantele din centrul Transilvaniei; - adult, matur, proprietarul unor turme de oi, un inițiat, curat, nevinovat, capabil să dialogheze cu mioara năzdrăvană - în versiunea-baladă din Muntenia și Moldova. Fiecare regiune geografică i-a adăugat ani ciobanului, surprinzându-l într-o altă postură, conservand un strat mental diferit, dar evolutiv. Episodul mioarei a fost introdus exact acolo unde trebuia și când trebuia. Trecând Carpații cu toate aceste achiziții, cântecul se îmbogățește succesiv cu noi episoade. Secvența "larma
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
perdele; / Când simțea de vremuri bune / Trăgea oile-n pășune». Oaia rucăreană este, în alți termeni, o variantă a oii bârsane sau a oiței năzdrăvane din Miorița”. Costea îl prinde și îl ucide pe Fulga, decapitându-l. Eroic, răzbunător, coleric, ciobanul Costea apare în antiteză cu păstorul din Miorița. Singurul fir care leagă cele două balade este mioara - aceleași abilități (istețime, previziune) și același atașament față de stăpân. După "saltul din colind în baladă", o mioară precum cea salvată de Costea devine
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
o moarte iminentă, ci una rânduită de destin. În unele variante culese la începutul secolului al XX-lea, în replica mioarei sunt preluate deja toate elementele necesare pentru a reface contextul narațiunii, fârtații fiind îndepărtați. Astfel, balada debutează cu interpelarea ciobanului: “- Mioriță, riță, / Cu lâna prăviță, / Cu gura de țâță, / De trei zile-ncoace / Gura nu-ți mai tace. / Ori iarba nu-ți place? / - Stăpâne, stăpâne, / Rămânem cu tine. / S-a vorbit muntean / Și cu moldovean / Tăt să mi-l omoare
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
Și lui ungurean / Ca să mă îngroape / Aice pe-aproape, / În strunga de oi / Să fiu tot cu voi...” - "varianta Alecsandri") definește spațiul consacrat din "Miorița-colind", Muntele și elementele sale adiacente (plaiul, platoul alpin, vârful și pădurea). "Versiunea-baladă", în incipitul căreia ciobanii coboară la vale, declanșează, din acest punct de vedere, un paradox, din pricina faptului că tânărul ciobănel își menține această dorință în ciuda schimbării decorului epic. În culegerea sa de folclor, Tit Bud insera o notă în cuprinsul glosarului referitor la termenul
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
de zeci de ori balada, fără să găsesc pretextul central al lucrării, până ce mi-a atras atenția (versul) «Că l-apus de soare...». Și așa am ajuns să mă decid asupra imaginii fântânii. Nimeni n-a băgat de seamă că ciobanii mei se află pemanent pe un fond negru, iar numai păstorul cu mioara este făcut alb pe alb; el rămâne de aceeași puritate și după apusul soarelui, aureolat de lumina lui interioară. (...) Și astfel păstorul meu a devenit personaj solar
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
apocaliptică. Printre puținii supraviețiutori ai cataclismului se află și doi păstori. Aceștia, spre a-și fortifica speranța și credința că “omenirea își poate relua firul vieții din capătul uitat al civilizației”, se îmbărbătează cântându-și unul altuia “cântece bătrânești”. Primul cioban - din străvechea Indie - reproduce “ două hime vedice”, iar al doilea - din legendara Dacie - “tragănă melodios Miorița”. Iar forța semnificației e totală: lumea nu se sfârșește cu Miorița, ci lumea o poate lua de la început cu ajutorul ei. Este, printre altele, o
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
locului, unde cu ajutorul organelor locale și al cadrelor didactice au reușit să recupereze cele 216 monede ale tezaurului - din argint. Cei doi specialiști ai muzeului din Alba Iulia care s-au deplasat la fața locului pentru a verifica spusele norocosului cioban, dar și al locului unde a fost descoperit tezaurul au declarat următoarele: „Din datele privitoare la descoperirea tezaurului și din cercetarea amănunțită a terenului, rezultă cu suficientă certitudine că toate monedele au fost strânse pe seama muzeului din Alba Iulia, nu
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
uneori, din cea a Proilavei, cu sediul la Brăila, dar pe măsură ce treceau anii, numărul musulmanilor creștea, ajungând să fie pe alocuri majoritari. În multe locuri, cultura dispare în profitul ciobănitului extensiv, fostele orașe de coastă devin simple sate de pescari. Ciobani din Ardeal, Moldova, Țara Românească transhumează în fiecare iarnă până la mare (oile apreciind în mod deosebit vegetația puțin sărată), mulți dintre ei ("Mocanii") stabilindu-se definitiv și amestecându-se astfel cu Românii dobrogeni ("Dicienii"). În perioada Imperiului otoman s-au
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
au rămas pe acest teritoriu până în 1940, când, în marea majoritate, au fost strămutați în Al Treilea Reich. Deși istoriografia străină a prezentat litoralul drept o zonă colonizată cu români numai după 1878, în fapt, au existat stâne românești de ciobani transhumanți încă din Evul mediu, fără să mai amintim de băștinașii dobrogeni denumiți tradițional "Dicieni", despre care Vasile Pârvan și George Vâlsan presupuneau că se trăgeau din populația romanizată din jurul masivului Măcinului și a cetății Vicina, menționată în sursele medievale
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
de pădure ("Galium schultesii"), crin de pădure ("Linum uninerve"), talpa ursului ("Acanthus balcanicus"), ai sălbatic ("Allium moschatum"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), carlina ("Carlina acanthifolia"), stupitu-cucului ("Cardamine pratensis ssp. rivularis"), sulițică ("Dorycnium pentaphyllum ssp. germanicum", săbiuță ("Gladiolus illyricus"), poroinic ("Dactylorhiza maculata"), măciuca ciobanului ("Echinops bannaticus"), pufuliță ("Epilobium palustre"), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum"), stânjenelul de stâncă ("Iris reichenbachii"), trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"), borșișor ("Sempervivum marmoreum"), băieței ("Veronica spicata"), poroinic galben ("Orchis pallens"), rotunjoare ("Homogyne alpina"), iarba vântului ("Nardus stricta") și rogozuri din speciile: "Carex
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
Aethionema saxatile"), omag ("Aconitum moldavicum"), usturoi sălbatic ("Allium moschatum"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), cornul bănățean ("Cerastium banaticum"), brebenei ("Corydalis pumila"), brândușă de toamnă ("Crocus banaticus"), brăndușă galbenă ("Crocus flavus"), garofiță bănățeană("Dianthus giganteus ssp. banaticus"), Mâna Maicii Domnului ("Dactylorhiza maculata"), măciuca ciobanului ("Echinops bannaticus"), orhidee (cu specii de: , "Gymnadenia conopsea"), spânz verde ("Helleborus odorus"), in galben de Banat ("Linum uninerve"), albină ("Ophrys scolopax ssp. cornuta"), bujor bănățean ("Paeonia mascula"), untul vacii ("Orchis morio ssp. picta"), poroinic ("Orchis tridentata"), ploșnițoasă ("Orchis coriophora ssp
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
naționale au persistat de-a lungul timpului . Tricolorul a fluturat, conform unor descrieri de epocă, pentru prima oară, la 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic-Prahova). Astfel, arborarea de către francezul Al.Vaillant și slugerul Angelescu, însoțiți de țăranii și ciobanii din Comarnic, a tricolorului ca „drapel național al Principatelor Române . Basarabia, însă, pentru o perioadă de mai mult de 100 de ani (1812-1917), când teritoriul dintre Prut și Nistru se află sub dominație rusească, a fost privat de a avea
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment el ar fi auzit o voce care l-ar fi îndemnat să zidească o mănăstire din trunchiul acelui copac. Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Crețanul, cercetând mănăstirea la 29 iulie 1745 scria: „Un cioban cu numele Radu, în timpul lui Alexandru Vodă (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului despre care amintește Paul de Alep și, tăind stejarul în care a fost găsită icoana a făcut din lemnul lui o bisericuță numită din această pricină Dintr-
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
jos din pricina pierderii masive de sânge și a murit. Trupul ei a fost găsit de un localnic. ul nu a fost încă găsit. Un copil de 9 ani din Mureș a fost ucis de câinii de stână nesupravegheați ai unui cioban din localitatea Seleuș, în martie 2016. Prietenul său cu care se juca a fost și el mușcat dar a scăpat cu viață. - fax: 021.312.95.10 Oamenii se miră de numărul mare al maidanezilor din orașe, dar paznicii de
Maidanez () [Corola-website/Science/315878_a_317207]
-
graduală. Astfel, ea este la început invizibilă, comunicând doar cu anumite personaje ca doamna Moscu și Simina, în timp ce celelalte personaje nu o văd, dar îi simt prezența. Apariția ei este pregătită prin basmul povestit de Simina despre un feciorul de cioban îndrăgostit de o împărăteasă moartă și de povestirea profesorului Nazarie despre moartea misterioasă a Christinei. Personajul pătrunde în visul lui Egor, dizolvând lumea onirică prin prezența ei și transformând-o prin propriile sale puteri supranaturale. Christina își refuză existența de
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
oile ("C-am rămas mai înapoi / Cu cele șchioape de oi") și va întârzia la cină ("Cina-n masă s-a răci, / Apa-n vasă s-a-ncălzi, / Eu la mama n-oi zini / Batăr cît m-ar agodi"). Trei ciobani coboară cu oile la vale ("Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai") - tema "transhumanței". Fiecare dintre ei este reprezentatul unei regiuni istorice românești : "Unu-i moldovan, / Unu-i ungurean ("transilvănean") / Și unu-i vrâncean (sau "muntean")". Doi
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]