5,487 matches
-
vor fi avut țăranii de demult când lăsau tot ce aveau mai scump și luptau cu vrăjmașul până îl culcau la pământ, iar vechii cărturari țineau cu o mână pana și cu cealaltă sabia”. Înfierând trădarea unora pentru interese străine, conchide că, pentru a ne răscumpăra acest păcat, va trebui ,,să scriem în marmură numele celor morți, să nu se uite crimele și să-i pedepsim pe ucigași”, vădindu-se aici scriitorul patriot, adevăratul om al cetății. În ,,Zeița dreptății” condamnă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
la fel ca în anii anteriori, costumul acesta, de care mă îndoiam că voi avea vreme să-l port, mi-a ușurat foarte mult problema confortului vestimentar. Tocmai acest fapt m-a făcut să-mi reamintesc de primul costum dăruit, conchizând și titlul de față. Problema evidențiată era că, atât la primul, cât și la al doilea costum, nu aveam siguranța că le voi purta. Pentru primul îmi stătea deasupra existenței mele războiul cu nesiguranța clipei următoare, în timp ce pentru următorul se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-o, vijelios, la vale, dispărând de pe eșichierul politic românesc. Odată cu acest fapt, s-a terminat și cu banii, care urmau să asigure, pârnaiei lui Loviște Calapod, continuarea activității de educare și reeducare a deținuților. O ședință a consiliului de administrație conchise: dacă găsim resurse proprii, ne continuăm existența, dacă nu,nu! Calapod a inițiat o largă consultare a tuturor deținuților. Fiecare urma a veni cu propuneri privind resursele necesare supraviețuirii. S-au adunat multe propuneri. Una, ieșise la suprafață, ca o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe toți, cu un autocar,într-o istorică excursie, la Poiana Brașov? Măi, fratele meu, să știi că mi-ai dat o idee bună. S-a sfătuit cu Stejara, și mai cu știu cine, dintre oamenii de încredere, și a conchis: poimâine, la orele șase, plecarea! Obligatorie, plecarea cu autocarul,în excursia montană, de la Poiană, pentru absolut toată suflarea din domeniu! Da? Da! Au lăsat, de pază, doar pe moș Negrui, cu cățelul și cu motanul său. Asta - ca să respecte, și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Ba, vine ndată. Așteptata intră pe ușă. O privește. Da. Ce da? E tot blondă. Tot. Doar, că, oleacă mai pronunțat. Asta-i bine. Trece alături cu noua venită. I se așează lângă umeri. O examinează, atent și îndelung. Apoi, conchide: bine!îi cuprinde, elegant,între palme, fața. Ea tresare. El: nu te teme, că eu n-am bătut și nici n-oi bate, vreodată, femeile. Ele-s ca îngerii. Așa și trebuie să fie. Da. îngerii noștri. Ai bărbaților. A
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
intrat,în timpul actual, gata îmbătrâniți; epuizați, dea gata: istoria, doar, să-i înghită, pe cei mai mulți trecându-și-i, prin masticație, pe de-a-ntregul. Cu pene, cu tulee cu tot! Greu blestem, blestemul modernizării societății umane! Cumplit de greu! Și, ireversibil, conchise ea, părăsind acea sală, mare, mare de tot, a calculatoarelor. Dar, e, poate, normal să fie astfel. E normal, pentru că, pe măsură ce omenirea avansează,în timp, nu poate decât să-și poarte, pe umeri și-n conștiință, și propria îmbătrânire. Trist
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
putea să facă, alceva, decât, să îndure și să sufere,în continuare, cât va mai putea, această pacoste de viață. Ar putea, totuși, să facă ceva. S-a gândit; ar putea, de pildă, să blesteme; dar, a meditat, și a conchis: blestemul, pentru mine, e ceva sfânt. Or, la ce să-mi spurc blestemul meu sfânt, alăturându-l unor asemenea? Nu, niciodată, n-am să spurc, sfântul meu blestem, pentru ăia, care, cum văd, ne ucid,încet dar sigur, pe toți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ce ar putea să urmeze? Dar, dacă-i cum zici tu, ce ar trebui să urmeze? Cam una și aceeași. Ba nu. Alta și aceeași. Ba nu. Nici una, nici aceeași. Măi băieți, s-a ridicat în picioare, Druia ăl Mare, conchizând:întrucât văd că ne-am cam cherchelit, propun să mai tragem câte o dușcă-două, după care, să ne retragem, la umbră, pe canapelele alea, și, acolo, mâine dimineață, să reluăm, totul, de la capăt, trejitreji, și să concluzionăm: alcoolsmul duce la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în chip cutremurător, Coca și-a pus capăt zilelor. Fiindcă numele sfâșia perdeaua altor amintiri, cu toată repulsia pentru cel ce intră neîntrebat în vorbă, am intervenit în conversația țăranilor. Asta era, Coca se spânzurase. „Cine știe ce-a fost !” conchiseră oamenii, cu un caracteristic scepticism țărănesc. La vestea pe care, datorită coincidențelor ce ne guvernează, o aflam, inima mi s-a strâns iar amintirea a explodat. Când îl cunoscusem eu pe Coca, omul era în vârstă, înalt și slab. cum
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Tibet: Cine știe totul nu știe nimic. Cine nu știe nimic știe totul". Din nefericire, e greu să găsești pe cineva în orașul ăsta care să consimtă că viața nu înseamnă atât ceea ce ni se întîmplă, cât ceea ce ne persecută, conchise doctorul Luca, rămas pe gânduri. 27. În măsura în care copilăria e partea noastră de paradis, "Asybaris" e un nume posibil al reversului ei, al părții noastre de infern. Acolo, toate destinele sunt terminate. Nu mai e nimic de sperat decât un deșert
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
feluri de pești, darling, explică Susan, părînd foarte grijulie să-i dea o bună educație copilului ei și ca să-i dea peste nas lui Juan Lucas. — Nu-i văd, mămico; pot să văd peștii? — Ăsta e un acvarium fără pești, conchise Juan Lucas, văzînd că șeful de sală patina spre masa lor cu sticla de șampanie; se apropia În urma lui și chelnerul care-i ducea bagajul, cupele de șampanie În cazul ăsta. Sticla pocni Înfundat, În limitele eleganței și șeful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din țară în acel moment. Poți să-i spui că nu am fost surprinși de încercarea de la miezul nopții, cu două zile în urmă, pentru a sustrage echipamentul și că temerile lui cele mai cumplite în ceea ce privește soarta acestuia sunt justificate. Conchise: - E o mare ușurare să știu că cea mai mare parte a echipamentului său se află cu siguranță în mâinile noastre. Lydia nu spuse nimic. Propoziția "poți să-i spui" declanșă o adevărată reacție chimică în trupul ei. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
fu cel care rupse tăcerea: - Capitulez - spuse cu ușurare - numai în fața ta, cu toate forțele, în credința că ai curajul și dreapta judecată să nu te eschivezi de la vreuna din noile sarcini în calitate de protector al sistemului solar. E un rol - conchise în mod inutil și dintr-o dată posomorât - pe care am intenționat inițial să mi-l atribui. Într-o încăpere bine păzită, dintr-o suburbie îndepărtată din Linn, un miez de energie se rostogolea încoace și încolo de-a lungul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
vast imperiu al timpului și spațiului. Din nou, o oprire. Gosseyn avu timp să se întrebe de ce Enro îl lăsase în viață pe Ashargin; se lămuri că acest preot cinic pur și simplu încerca să trezească într-ânsul gratitudinea; apoi celălalt conchise: - Asta este tot! Acum, intră. Era un ordin, iar Ashargin se supuse în modul abject pe care Gosseyn nu-l putea suporta. Mâna lui se întinse. Degetele prinseră mânerul, îl răsuciră și împinseră ușa. Trecu peste prag. Ușa se închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Ieși pe ușă și constată cu uimire că încăperea era goală. Nefiind în propriul corp, se gândea că i se va cere, de cum va sosi, explicația mesajului către căpitanul Free. Era pregătit pentru asta, de altfel. Pregătit pentru multe lucruri, conchise îndreptându-se spre ferestrele cele mari din capătul încăperii. Erau inundate de soare. Dimineață? se întrebă privind afară. Soarele părea mai sus pe cer decât la prima vizită la palatul lui Errro. Tulburător. Atâtea planete, în atâtea locuri ale galaxiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aruncă o privire teribilă Spuse furios: - Care-i imbecilul care mi-a adus un detector stricat? Altul, imediat. Al doilea detector, odată instalat, răspunse la întrebarea lui Enro: - Da, este chiar Ashargin. Se opri, reluă: - Adică... pare să fie el. Conchise nesigur: - Există o confuzie. Acum era o anumită confuzie și în mintea dictatorului. - Asta e nemaipomenit! zise. Se potoli și continuă: - Ei bine, vom merge până la capăt în afacerea asta. Se uită la Ashargin. - Oamenii ăștia, de pe distrugător. Deduc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vedere acțiunea lui pe Venus - venind la cartierul general al lui Enro. Și stătea inactiv. Planul său, dacă exista, era uimitor, dacă justifica o asemenea inactivitate în vreme ce bătălia din cel de al șaselea decant se apropia inexorabil de deznodământ. Crang conchise cu ardoare: - După părerea mea, prințe, aceste discuții mistice nu pot ajunge prea departe. Vine o vreme când omul acționează. Poftim, Enro este un exemplu remarcabil de om de acțiune. Un geniu militar de prim plan. Vor trece secole până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la o comisie de anchetă ale cărei lucrări aveau ca obiect ceea ce ei numeau o revoluție. Cei doi ofițeri constituiau comisia. Îi observă curios. Amândoi păreau, după comportament și înfățișare niște oameni necruțători. Înainte ca ei să formuleze concluziile, el conchise că niște indivizi atât de cerebrali și reci vor rezolva inevitabil orice problemă de acest gen, propunând distrugerea planetelor rebele. Și aruncă o privire lui Crang și-l văzu pe detectivul non-A impasibil. Dar alături de el, Patricia dădea semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
amănunțit Templul Zeului Adormit. - Vreau să văd dacă propulsoarele atomice sunt încă operaționale. Poate că voi putea să-mi iau zborul cu întreg Templul. Zâmbi. - Poate că se vor gândi că este o manifestare a Zeului care dezgroapă agresiunea comisă. Conchise mai serios: - În afară de asta, voi sta cuminte până când vă veți întoarce cu toții. Înainte de a părăsi nava, se duse să-l vadă pe doctorul Kair. Psihiatrul îi oferi un fotoliu, dar Gosseyn îi declină oferta. În picioare, cu fruntea îngândurată, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pasez corvoada altuia, măcar și în parte. Eram atât de puțin hotărât să admit că sunt băgat până peste cap în povestea asta, încât primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă las ucis. "Sincer să fiu ― conchise el ― contez pe drăcia ta de pulbere Drae ca să dezorganizez orice grup de protecție care m-ar putea deranja. Dar mai întâi vreau să cumperi un plan al orașului, ca să găsim adresa dr. Lauren Kair. Dacă nu-i liber, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mare viteză, venind dinspre palat, dar autobuzul tocmai se oprise la semnul unei trecătoare; odată urcată, aceasta nu-i acordă nici o atenție lui Gosseyn, care totuși n-o scăpă din ochi până nu coborî, douăzeci de blocuri mai departe. "Poate ― conchise el ― au ghicit ce drumuri am de făcut. Mai întâi ― la hotel și apoi la Mașină." La hotel, unde primul Gosseyn își lăsase lucrurile și vreo 200 de dolari în bancnote, recepționerul îi zise: ― Semnați aici de primire, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
înhățat în următoarele cinci minute. În orașul ăsta sunt cel puțin două persoane care știu că sunt aici." Asta însemna că nu mai are încredere în Patricia sau în Dan Lyttle. După câte se întâmplaseră, vorbind în fapte reale, putea conchide că sunt de partea lui. Dar îți puteai pierde liniștea depinzând din nou, nu contează în ce mod, de acțiunile altora. Nu însemna o lipsă de încredere; dar se putea presupune că ceva nu e-n regulă. Că poate, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
scape de jugul otoman“, așa s-a exprimat Constantin. Iar când eu am remarcat că bunicul meu părăsise cam tot pe atunci, pesemne ca să nu-l pască oile de viu, munții splendizi care se văd în zarea Ohridei, Constantin a conchis : „Ca să vezi, domnule ! Habar n-aveau unul de altul și s-au întâlnit în cimitir, ca noi, atunci, în ziar, și ca acum, pe stradă...“. * Într-un spital din Boston a decedat un pacient care de treizeci de ani suferea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vast imperiu al timpului și spațiului. Din nou, o oprire. Gosseyn avu timp să se întrebe de ce Enro îl lăsase în viață pe Ashargin; se lămuri că acest preot cinic pur și simplu încerca să trezească într-ânsul gratitudinea; apoi celălalt conchise: - Asta este tot! Acum, intră. Era un ordin, iar Ashargin se supuse în modul abject pe care Gosseyn nu-l putea suporta. Mâna lui se întinse. Degetele prinseră mânerul, îl răsuciră și împinseră ușa. Trecu peste prag. Ușa se închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Ieși pe ușă și constată cu uimire că încăperea era goală. Nefiind în propriul corp, se gândea că i se va cere, de cum va sosi, explicația mesajului către căpitanul Free. Era pregătit pentru asta, de altfel. Pregătit pentru multe lucruri, conchise îndreptându-se spre ferestrele cele mari din capătul încăperii. Erau inundate de soare. Dimineață? se întrebă privind afară. Soarele părea mai sus pe cer decât la prima vizită la palatul lui Errro. Tulburător. Atâtea planete, în atâtea locuri ale galaxiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]