4,658 matches
-
caz de urgență În Bătălia Angliei. După cum Își dăduse seama din observațiile lui din Shanghai, germanii nu erau chiar atît de amatori de pajiști luminate de soare. Oare din cauza asta pierduseră Bătălia Angliei? Multe dintre ideile lui erau atît de confuze că pînă și doctorul Ransome era prea obosit ca să le descurce. — Ai Întîrziat, Jim, Îi spuse pe un ton dezaprobator doamna Vincent, cu ochii la pantofii lui de golf. Asemeni celorlalți, nici ea nu putea suporta prezența lor intimidantă. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
noapte să-l ascundă Într-unul din depozitele din Nantao. Stînd lîngă Basie În timp ce acesta Își lustruia unghiile, Jim Înțelesese că Întreaga experiență a războiului aproape nu-l atinsese pe american. Toți morții și foametea erau parte a unei drame confuze de pe șosea, văzută prin fereastra pasagerului mașinii Buick, un spectacol crud ca spînzurările publice din Shanghai, pe care marinarii britanici și americani le urmăreau În timpul liber petrecut pe uscat. El nu a Învățat nimic din război, pentru că nu aștepta nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
neobosite spre alte destinații. Se cam fură În țara asta, și se fură bine. Trenurile pustii, În noapte. Gândurile „lupului” bătrân Înainte de a sări la beregata călătorului mergând undeva, departe. Amintirile lui de când era un biet pui de lup. Ceva confuz, un amestec de mirosuri calde și schelălăituri. Călătorul nu doarme. I se Întâmplă mereu când merge undeva, departe. Moțăie cu ochii Închiși. Se gândește: „Nu s-a născut omul care să păcălească un lup bătrân ca mine”. Călătorul ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ajuta? De pildă Satyricon al lui Petronius. Doamne, câtă mâncare! Umilința noastră a românilor cumpărând orice În vagoanele internaționale. Mâine Îmi ridic pașaportul. Tu, netezind hârtiile smulse din acest hâd Pompei. Ai patruzeci și doi de ani și totul este confuz și nesigur. La ce ți-or fi trebuind hârtiile acelea murdare? Ai să le adaugi celorlalte nimicuri care Îți umplu casa. Averea ta. O magazie de obiecte pierdute. Afară este o lumină strălucitoare de noiembrie. Departe, În București, capitala scumpei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
I-a invitat și pe Todd și pe Amy. Mă plimbam pe malul râului și mă pregăteam să mă duc să-i iau. —Te-ai plimbat pe malul râului? Singură? Era În mod clar alarmat de chestia asta. Ruby era confuză. Kim nu era copil mic. De ce Dumnezeu era atât de deranjat de faptul că făcuse o plimbărică pe malul lacului Într-o după-amiază de duminică? — Câteodată simt că trebuie pur și simplu să ies, Îi răspunse ea, cu vocea plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Sam la el acasă și apoi s-a dus până la casa alor ei. Când a ajuns, Mătușa Sylvia stătea pe canapea și bocea. Ochii Îi erau roșii și umflați. —Mai fac niște ceai, spuse Phil care părea de-a dreptul confuz și era clar că ar fi dat orice s-o lase doar pe Ruby să se ocupe de situație. —Mătușă Sylvia, care-i problema? Aceasta Își trase nasul și cotrobăi nițel prin geantă: —Ăștia, ăștia sunt problema. Ținea În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să fie renovat. Toate lucrurile mele se duc direct la depozit. —Ce? Totul? Ruby blestema soarta care o adusese În al nouălea cer și acum Îi dădea un brânci ca s-o arunce În cădere liberă. Da, răspuse Jill puțin confuză. De ce Întrebi? A, nimic. Mă gândeam cât de enervant trebuie să fie să le strângi pe toate. E un pic enervant, spuse Jill. Dar astea sunt Încercările din viață. Sunt sigură c-am să mă descurc. Ruby se ridică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Hannah. Semnătura era: S. Epstien. Se gândi pe loc că poate citise greșit, dar nu era așa. Se uitase la Sam când semna chitanțe de la cărți de credit de-atâtea ori. Nu Încăpea nici o Îndoială. Asta era chiar semnătura lui. Confuză și În stare de șoc, Ruby Îndesă hârtia În geantă. Apoi continuă să mai caute prin hârtii. Găsi o fotocopie a listei. Se gândi s-o lase acolo, dar În loc să facă asta o băgă În buzunar. Asigurându-se că restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe divan. Ea începu să dea jos scaunele de pe masă. Părul legat într-o coadă scurtă și rară îi descoperea fruntea bombată. Am încercat să caut în minte singura imagine pe care vroiam s-o păstrez despre ea, acel trup confuz și supus. Dar femeia pe care o aveam în față era prea departe de imaginea aceea. Nemachiată, Italia avea tenul de un alb prăfos, care se înroșea sub ochi și sub nas. Și apărea mai scundă ca de obicei, încălțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe scaun, fixând strada. Sacul ei patchwork e plin cu cutiuțe de miere și dulceață de la micul dejun, pe care le-a pus deoparte în fiecare dimineață. Zâmbesc, întind mâna și aranjez oglinda retrovizoare. Capul mi-e plin de gânduri confuze, care se amestecă între ele, fără nici o legătură precisă. Azi dimineață a telefonat Elsa, apelul ei m-a găsit în cameră, aveam deja bagajele pregătite, credeam că este recepția, așa că am răspuns fără să-mi fac probleme. Italia a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aceasta sunt priza ei cu împământare. Este o farsă erotică pe care a învățat-o poate dintr-o carte sau dintr-un film. În noaptea asta a hotărât că trebuie să manifeste o pasiune arzătoare. Iar eu sunt la mijloc, confuz, o mârțoagă azvârlită într-un galop. Acum a alunecat în jos, gâfâie sub pântecele meu. Nu sunt obișnuit s-o văd atât de supusă. Mă simt vinovat, ca și cum, din cauza mea, ar consimți să se depraveze. Vreau să plec, să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fără îndoială tulburarea. Acum mă privea cu o complicitate ciudată. — Eu, domnule profesor, aș interna-o oricum. Ar fi mai bine ca doamna să nu se obosească, cel puțin pentru câtăva vreme. Doamna rămăsese cu câțiva pași mai în spate, confuză; îi percepeam foarte clar agitația. Nu era o doamnă, era o domnișoară, amanta mea. Ne-am privit o clipă doar, pe furiș. Am schimbat încet greutatea corpului pe celălalt picior, pentru a evita să o înscriu în raza privirii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întoarcă privirea. Acasă, fără să-mi mai dezleg șireturile, mi-am scos pantofii și i-am aruncat cât colo. Apoi m-am întins pe pat așa cum eram. M-am cufundat într-o groapă de bitum și m-am trezit dimineața confuz, obosit deja. Am intrat sub duș. Italia aștepta un copil, apa curgea șiroaie, mi se prelingea pe piele și Italia aștepta un copil. Ce vom face acum? Eram gol în baia casei pe care o împărțeam cu soția mea, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lui. Zâmbesc drept răspuns. — Cel puțin, nu te așeza cu pantofii pe pat, și iese din cameră. — Alo? — Unde erai? — Aici. Te-am sunat de mai multe ori. — Poate n-am auzit. Respiră greu și în receptor pătrunde un zgomot confuz. — Ce se aude? — Aspiratorul, așteaptă să-l sting. Pleacă și se întoarce în liniște. — Faci curățenie la ora asta? — Mă ajută să mă descarc. — Vroiam să-ți trimit o sărutare. L-am târât pe Manlio cu mine afară pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acolo pentru a se feri de rafalele ploii devenită dintr-o dată violentă. Prea aproape de piciorul meu picura apa de pe umbrela unei doamne neatente. Priveam sforțându-mă dincolo de părul Elsei, în stânga ei, printre farurile roșii și galbene care ajungeau până la mine confuze și se spărgeau la capătul străzii în atmosfera încărcată de apă. Căutam firma luminoasă a taxiului care trebuia să sosească. Țineam într-o mână pungile, iar în cealaltă balonul acela ridicol, de care nu reușisem să mă eliberez. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vechi, peticite în mai multe locuri, traversând rariști în care se îndesau pâlcuri joase de pruni sălbatici, măslini cu trunchiuri strâmbe și câțiva palmieri care spărgeau pe neașteptate asfaltul. O vegetație care nu se supunea nici unui criteriu, răsărea sporadic și confuz ca și construcțiile pe care le întâlneam. Orice lucru care se detașa din panorama aceea părea arbitrar, pe punctul de a fi mutat, dărâmat. Poate că spiritul persoanelor care locuiau acolo era identic, iar ordinea se afla probabil tocmai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bătaie psihologia și să duc la bun sfârșit un experiment.“ — Vino-ncoace, așază-te-aici! - și-i oferi genunchii săi. Fata ascultă liniștită și fără a se neliniști, ca în fața unui lucru dinainte hotărât și prevăzut. Augusto, în schimb, rămase confuz, neștiind pe unde să-și înceapă experiența psihologică. Și cum nu știa ce să spună, atunci... trecu la fapte. O strângea pe Rosario la pieptu-i gâfâitor și-i acoperea fața de sărutări, spunându-și printre altele: „Mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
șters poate - de imaginile artistice sau artificiale, cele din portrete; printre altele, un dagherotip de pe când era un copilandru, nu mai mult decât fiu el însuși la rându-i. Deși nu mi s-a șters orice imagine cu el, ci, confuz, într-o ceață oceanică, fără trăsături distincte, încă îl străvăd într-un moment în care mi s-a revelat, pe când eram foarte micuț, misterul limbajului. În casa mea părintească din Bilbao era un salon de primire, sanctuar liturgic al căminului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pasărea Minervei, zeița romană a înțelepciunii și-a artelor. Cf. Mt., 6, 34: „I-ajunge zilei răutatea ei“. Vezi mai sus, p. ..., nota 19. Periodic local. Așezare spaniolă din provincia La Coruña (Galicia). În text: bable (< rădăcina onomatopeică babl, „vorbire confuză și bâlbâită“), varietate dialectală a asturoleonezei, limbă romanică indo-europeană care s-a vorbit în Asturias și León și care subzistă și azi în unele zone asturiene, leoneze și cantabrice, în N Spaniei. De aici se recrutau majoritatea servitorilor. Lat.: „Iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ai vrut să știi când și unde și cum. Ai vrut numai să auzi de la mine că totul a trecut deja. Și cel mai mult ai vrut să-mi povestești cum l-ai făcut pe marele Talmon să stea acolo confuz, ca un student din anul Întâi care a picat la oral. Iar seara ai fugit din nou la Țvika, pentru că n-ați reușit să terminați discuția despre consecințele cazului Lavon În autobuz, tot drumul de la Tel Aviv la Ierusalim. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi obținut măcar o singură dată, viața i s-ar fi schimbat cu mult În bine. Gândindu-se a doua oară, expresia „viața i s-ar fi schimbat cu mult În bine“ i se păru potrivită mai degrabă unui adolescent confuz, cu fața plină de coșuri, nu unui om capabil să stea În fruntea unei țări aflate În plină criză și să o conducă pe drumul către pace. Mai târziu, Fima zăbovi o vreme În pragul unui magazin micuț de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
orice dorință, stând sub cerul nopții fără vârstă, fără sex, fără timp, fără rasă, fără nimic. Dar cine e În stare de așa ceva? Cândva, În vremea copilăriei sale, locuiau În cartierul Rehavia erudiți manierați, miniaturali, ca niște figurine de porțelan, confuzi și blânzi. Aveau obiceiul să se salute unii pe alții ridicându-și pălăriile. Ca pentru a-l desființa pe Hitler. Ca pentru a invoca o Germanie care nu existase niciodată. Și pentru că preferau să fie considerați aiuriți și ridicoli mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de păreri despre subiecte care Îi erau aproape de suflet, situația din Teritorii, prezentarea sa la televiziunea italiană pe care Uri o urmărise la Roma, semnificația tratativelor americane. Fima refuză să se lase corupt. Se mulțumi doar să-și păstreze zâmbetul confuz. Se gândi o clipă la Baruch, Întins acum Într-un compartiment frigorific din subsolul spitalului Hadassa, un fel de stup cu sertare Înghețate, populate, parțial sau În totalitate, de morții recenți ai Ierusalimului. Fima Încercă să simtă frigul acela În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în acel moment, așa că am decis să încerc s-o liniștesc în loc. —Sunt aproape sigură că nu e vorba de o altă femeie. Cred că băieții au probleme cu afacerea. Kieran a recunoscut mai mult sau mai puțin. Lisa părea confuză, dar ușurată. — Dar cum să aibă probleme după ce Mark a băgat atâția bani în firmă? Am ridicat din umeri, dar, înainte să apuc să spun ceva, Lisa mă bătu pe mână. —Jenny, ce caută Tally aici? M-am uitat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
CĂDERE NERVOASĂ, DAR TU NU AI VRUT SĂ M-ASCULȚI. CE DOVEZI ÎȚI MAI TREBUIE? NU EȘTI ÎNTR-O STARE CARE SĂ-ȚI PERMITĂ SĂ CUNOȘTI OAMENI NOI ȘI NU AR TREBUI SĂ AI ACCES LA INTERNET CÂT TIMP EȘTI CONFUZĂ. TE ROG SĂ NU VORBEȘTI SUB NICI O FORMĂ CU VREUN STRĂIN FĂRĂ CA EU SĂ FIU DE FAȚĂ. VOI VENI LA ACEASTĂ „PETRECERE ORIGAMI“ ȘI VOI DA DE CRACI AFARĂ PERSONAL PE ORICINE CARE ARATĂ CIUDAT SAU DUBIOS SAU CARE SPUNE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]