3,537 matches
-
p. 60. 510 Ibidem, p. 61. 511 Ibidem, p. 70. 512 Ibidem, p. 74. 513 Ibidem, p. 73. 514 Ibidem, p. 75. 515 Ibidem, p. 134. 516 "Dar noi știm ce înseamnă să te sustragi acțiunii, să te mulțumești să contempli: înseamnă să oprești dezvoltarea unuia sau altuia dintre cele două dinamisme antagoniste, mai exact a celor două deveniri ale logicului, dezvoltare ce reprezintă tocmai acțiunea. Și cum s-o oprești dacă nu printr-o devenire contradictorie ce urmează, la rândul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Nietzsche cu privire la diferența dintre leu și cămilă în înțelegerea diferenței dintre "vreau" și "trebuie". A urma natura în sens axiologic. Natura poate fi apreciată ca o valoare sau putem să acordăm naturii valoare intrinsecă. Natura este frumoasă, ea poate fi contemplată, dar și utilă, este folosită de om ca suport al bunăstării sale. G. E. Moore, critic al erorii naturaliste a derivării lui "trebuie" din "este" acceptă că aprecierea frumuseții naturale este un bun78. • A urma natura în sens tutorial. Putem
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Un peisaj natural poate fi comparabil în privința frumuseții sale cu o operă de artă. Eticienii mediului vor arăta că într-un asemenea caz intră în joc nu doar plăcerea, ci și anumite experiențe personale profunde pe care le avem atunci când contemplăm un tablou autentic sau când ne aflăm în mijlocul naturii, experiențe care ar putea fi calificate drept superioare estetic. Natura autentică ar fi la fel de importantă din punct de vedere estetic ca și o operă de artă originală 80. Dar dacă criteriile
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
spirit. Cine ar putea numi sublime masivele muntoase diforme, îngrămădite unul peste altul într-o sălbatică dezordine, cu piramidele lor de gheață sau marea întunecată și agitată ș.a.m.d.? Însă spiritul se simte înălțat în propria-i apreciere atunci când, contemplându-le fără să țină seama de forma lor, se lasă în voia imaginației și a unei rațiuni unite cu ea fără un scop determinat [...]"167. Dacă înțelegem astfel subiectivitatea umană și dăm valorilor estetice un înțeles relațional, ceea ce îi este
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fi cunoscut de o minte omenească. Asemănător, dacă atribuim frumusețe unor obiecte din natură, nu înseamnă că ea se naște în actul contemplației, ci este o proprietate a respectivului obiect pe care acesta o are indiferent dacă este descoperit și contemplat de vreun subiect. O cale tentantă de urmat este aceea a echivalării dintre natura sălbatică și frumusețe. Și în acest caz putem identifica o ambivalență ce permite situări teoretice divergente. Pe de o parte, putem discuta cu îndreptățire despre frumusețea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Astfel, o pădure virgină și viața sălbatică din arealul ei vor fi prețuite tocmai pentru că și-au păstrat nealterată identitatea prin continuitate cauzală. Lanțul cauzal natural nu s-a intersectat cu lanțuri cauzale antropice. Emoția și tot ceea ce simțim atunci când contemplăm un asemenea loc autentic nu pot fi înlocuite de nici un fel de copie, pentru că știi ce vezi, știi geneza și istoria locului. Elementele emoționale și cele cognitive se combină productiv și duc la formarea unei judecăți evaluative 259. Altfel, ne
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
loc o reamenajare și credem că zona respectivă nu a suferit intervenția omului. • Prin restaurare propunem o copie, așadar, în termeni estetici, nu putem recupera în acest fel valoarea intrinsecă a peisajului inițial. Dacă aflu că peisajul pe care îl contemplu este contrafăcut, atunci îl reconsider nu doar estetic, ci și cognitiv. Originalul este mai valoros decât copia. De fapt, copia este trecută în plan secund în sensul că este evaluată comparativ cu originalul. Într-o singură expresie, natura nu este
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Cântarea lui Samson), trecând prin "ai vrea măcar privirea s-o ții în loc sub pleoape" (Sinaia, I), până la " Aș vrea să sparg ferestrele din trup/ pleoapă rece pe privire-nchisă" (Alte priveliști, II)5 - vizibilul străbate drumul de la peisajul natural contemplat poetic la eclipsarea priveliștii mundane, în căutarea nu a ceea ce e luminat, ci a luminii înseși. Lumina aceasta nu învăluie natura, nu vine din lume - "privire-nchisă" - și nici măcar din lumea poemului. Ceea ce se vede prin ferestrele sparte ale trupului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în această rumoare a unor zori ce numai ochii cântători ai spiritului în veșmântul slavei îi pot cuprinde, ochiul se întoarce, se rotește asupra lumii în contemplație", "se simte chemat îndărăt să întoarcă fața, să se întoarcă spre lume, să contemple lumea din înalt și să se umple de ea"36. Din piscul adorației fără cuvânt, mută de uimire și de slăvire, privirea se întoarce spre chipul uitat al lumii, într-o stare de contemplare grăitoare 37. A întoarce capul - fața
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de mai-mult-decât-vizibilul inaparentului. Ea se umple însă intuitiv de îndată ce percepția consimte noului orizont care o absoarbe, o sustrage imediat-vizibilului și o transpune într-o apariție oblică. Iar aceasta întrucât imaginea plină nu apare în față, la nivelul ochiului care o contemplă; apare lateral, se umple pieziș, la distanța unui departe care o pune într-o altă lumină. Acum nu pe ea se arată, ci trimite spre nevăzutul ce o umple. Abia umplută, ea devine golul transparent prin care se vede. Vederea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dezvoltă, o vastă respirație palpită în ceruri, sânul virginal al nopții se ridică și se pogoară" (ibidem, p. 27). 25 Ibidem, p. 32. 26 Ibidem, pp. 43, 53. "Conștiință limpede a ritmurilor, ascultare a orbitelor" (ibidem, p. 54), "actul sufletului contemplându-și esența" (ibidem, p. 55). 27 Precum "în inima muntelui, în piatra încă fericită, e virtualitatea tuturor statuilor lumii, e oceanica vultoare a tuturor modelărilor posibile" (ibidem, p. 43). 28 Ibidem. "Acolo e cerul pe care-l ascultăm în efluviile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pune la nivelul lui: căci ce parte a lui poate să egaleze aceasta, dacă nu are nimic identic cu el?" (Plotin, Enn.VI, 7, 32, în op. cit., p. 337). 17 "Căci la cei mai mulți oameni, ochii sufletului nu pot îndura să contemple condiția divină a lucrurilor" (Platon, Sofistul, 254 a-b). 1 Vasile Voiculescu, Inscripție pe o foaie căzută (1940), vol. Veghe, în V. Voiculescu, Poezii II, Editura pentru literatură, București, 1968, p. 137. 2 Michel-Angelo (1948), vol. Veghe, în op. cit., p.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a coborât din cer" (Ioan, 3, 13). 78 Căci "sufletul n-ar putea vedea frumosul, dacă nu a devenit el însuși frumos. Să devină, deci, mai întâi orice suflet asemănător zeului și frumos orice suflet, dacă are de gând să contemple pe zeu și frumosul" (Enn. I, 6, 9, în Plotin, Enneade, I-II, Editura Iri, București, 2003, p. 201). 79 " Formele acestea subzistă în sânul firii în calitate de prototipuri (paradeigmata), pe când lucrurile celelalte vin să li se asemene, luând chipul și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Picasso!" și fața-i se lumină intens de bucuria recunoașterii. Tabloul o trăsese înăuntru: cu un picior în realitate și cu celalalt în fantezie, alerga după o imagine care și ea, la rându-i, alerga prin vinele ei. Marele scamator contemplă comoția cu mulțumire egocentrică. Cu neastâmpărul copilăriei urcat acum fără sfială în obraji, frumusețea femeii tangentă periculos pragul suportabilului. Atunci fu Rică lovit în plin de puterea ei poruncitoare. Sau poate că nu neapărat femeia, ci momentul își armoniză fără
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sau Pico de la Mirandola, făcînd o sinteză între filosofia platoniciană și creștinism, afirmă că întreaga creație este o reflectare imperfectă a lui Dumnezeu. Însuși omul, corp material, coruptibil, plasat în centrul universului, seamănă cu Dumnezeu prin sufletul său nemuritor. A contempla frumusețea înseamnă a vedea o reflectare a lui Dumnezeu, iar poezia și dragostea sînt căile care duc la acesta. Arta este deci o participare la acțiunea divină, mai ales atunci cînd aceasta încearcă să evoce natura și corpul uman făcut
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
VIII-lea, Ludovic al XII-lea și François I), aristocrați, comandanți militari și soldați sînt fascinați de frumusețile peninsulei și visează să ducă în țara lor operele de artă care fac Italia de o frumusețe inegalabilă. Umaniștii care vin să contemple imaginea frumuseții perfecte, o evocă entuziasmați în fața prinților și marilor nobili. Obiectul admirației tuturor, Italia devine și obiectul dorințelor de posesiune. Francezi, spanioli și membri ai Imperiului luptă pentru dominația unei peninsule sfîșiată de luptele dintre prinții, cetățile și republicile
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
nt �n c?utarea unui alt drum �ntr-un context (economic) dificil? Garan?ia principal? a (supra)vie?uirii o afl?m �n societatea din care facem parte. Nu putem r?școli doar prin colb de cronici, doar fantaza asupra viitorului, contemplă, s?rb?tori, spune l?crimoase poezii sau bancuri st�nd pe terase. Ar trebui s? privim cu aten?ie prezentul ?i s? spunem cu onestitate ?tiin?ific? ceea ce vedem. S? punem um?rul ?i s? muncim cu cap, pentru
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
poate fi încă seducătoare. Lăsându-se atras în joc, partenerul său de flirt îi trimite imaginea valorizantă pe care ea o așteaptă, reasigurându-se în același timp de propria-i putere de seducție. Astfel, fiecare îi întinde celuilalt o oglindă măgulitoare, contemplându-și în aceasta propria reflexie. Fiecare este deopotrivă frumosul Narcis și nimfa Echo. Acest joc de oglinzi între cei doi practicanți ai flirtului este și mai complex decât apare la prima vedere. Căci el ricoșează, se răsfrânge, reverberează și în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
își află și el salvarea în ambiguitate, în erotica actului nedus până la capăt. Când flirtează, nu caută să colecționeze, asemenea lui Don Juan, cuceriri amoroase. Se mulțumește să vadă scânteind în fața lui giuvaerele posibilelor aventuri, să surprindă reflexiile, licăririle lor. Contemplă, admiră, visează, fără a dori să posede. El nu păstrează din această femeie amprenta trupului, ci o imagine, o amintire care va prinde poate din nou viață, mai târziu, în visurile sale. În felul acesta, se ajunge foarte repede la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
la o anumită distanță să se reli efeze, și de aici, construcția unui fel de boltă, făcută din beton, care dă posibilitate cetățenilor, în special minerilor din partea de sat unde locuiesc ei, să meargă la minele de cărbune Livada-Asău. Ca să contemplu și mai bine priveliștea, mă așez jos, trag sub șezut câteva frunze din uscăturile care abundă, mă concentrez cu privirea dornic să desprind de la locul unde m-am aciuat casa părinților, casa noastră. O știu așezată doar la circa 100
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
între zidurile bisericii Santa Croce, vestitul crucifix al lui Cimabue pe care atîta dorisem să-l văd. Fusese iremediabil pierdut. Nu bănuiam în clipa aceea, cînd priveam apele leneșe de sub privirea mea, că peste cîteva luni, în patrie, aveam să contemplu pe zidurile caselor rămase în picioare aceeași urmă sinistră a apelor revărsate și că alte ape domoale din mijlocul Carpaților mei aveau să devină urgii oarbe, dezlănțuite și distrugătoare. Seara a aprins luminițe la toate ferestrele Florenței și atunci spiridușul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
prin Cetatea și Istoria străbunilor săi. MOISE Trebuia să ajung la San Pietro în Vincoli; lăsasem "Moise" pentru ultima zi pe care o petreceam la Roma. Înghițisem greu masivitatea Cetății Eterne după eleganța Florenței: era o Junonă planturoasă și opulentă, contemplată după suplețea uneia dintre Grații. Și apoi, vizitele astea făcute în goană nu-ți sunt de prea mare folos atunci cînd vrei să înghiți totul deodată. Cînd am văzut că încep să-l confund pe Sfîntul Petru cu Jupiter Capitolinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ridică de acolo, observă că în sticlă geamului se reflectă imaginea fetei ei, părul blond ondulat în cârlionți mari, inelați, răsfirat rebel pe umerii goi, ochii mari de un căprui foarte închis, expresivi, nașul cârn și obrajii veșnic îmbujorați; se contemplă în sticlă geamului că într-o oglindă, infatuata, cu un aer de superioritate, disprețuindu-i parcă pe ceilalți. Traversa apoi cameră înspre biroul din colț unde, aplecat asupra unui maldăr de hârtii, făcea calcule interminabile tatăl ei, directorul Băncii din
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să le țin bine ascunse. În ce mă privește, îmi permiteam să trăiesc și să iubesc după pofta inimii, în ciuda faptului că nu depășisem toate punctele vulnerabile. De câteva ori la rând am incercat sa ma eliberez din această ,,tiranie’’, contemplînd ideea de a-i scoate pe cei doi amanți din viața mea. La întoarcerea în țară, m-au așteptat o mulțime de bârfe, tot ceea ce se întâmplase între timp în lumea ,,aristocrata’’a Capitalei, pe care o găseam difuza față de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
baba-oarba”. Marile jocuri sunt Însă acelea grave, tragice, că jocul iubirii: ,,Îmi trebuie Îndrăzneala de lup celest/ Să trec prin arbori cu sângele Înflorit”. Dar pentru iubire trebuie inventată din nou o floare: Stăteam amândoi pe marginea unei flori/ Să contemplam aripa albastră a mării”. Nu am destulă pedanterie pentru a vorbi mai mult despre Călătorul profund - e ca si cum ar trebui să scriu un capitol de anatomia florii de cireș... Să nu vă Închipuiți cumva că poezia lui Malin Tăcu e
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]