5,650 matches
-
creatorii locali au vrut, chiar dacă n-au știut, și atât au putut. Adică vorba lui I. H. Rădulescu (180 de ani de la apariția Curierului românesc): "Faceți și nu stricați..." Poate că pentru rolul în epocă merită subliniat: 1. MERIDIANUL ilustrează convingător explozia curentului cultural informațional în județul Vaslui cu contribuții marcante în aria națională. 2. Publicația poate fi integrată într-o istorie a presei locale și naționale, (și) mai ales locale. 3. în cei 140 de ani de istorie locală a
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
șit banii de pe niște chitanțe. Un fel de lucrător care la întrebarea ce știe să facă răspunde "orice", angajat pentru niște instalații, face "orice" și mai ales pagube considerabile... Are nevastă, copii, mustață, apetit la furat și vorbe dulci îmbietoare. Convingător că poate fi un meseriaș bun, dar strică orice lucru pe care pune mâna... Și jumulește pe care poate... Mai sunt și alte cazuri. Pentru toți ăștia vinovatul sunt eu: nu le-am dat salarii mai mari pentru rezultate din ce în ce mai
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
veche și-nțeleaptă a neamului din care se inspira. "Rădăcina de foc" (Ed. Universul, București) l-a purtat prin toată România Mare și prin destule colțuri ale lumii. într-un interviu la Biblioteca din Huși (la 70 de ani) spunea convingător: "sunt acasă și la Huși, și la Chi șinău, și oriunde slujesc limba română !" Urmaș al țăranilor basarabeni, rupt de Stalin de trup și limbă românească, poet de vocație și simțire autentică, creator de limbă alături de clasicii dinlăuntrul țării, Grigore
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
asupra modului eronat în care percepem evenimentele, citând cazuri recente în care proba ADN-ului a arătat că 90% dintre identificările vizuale ale criminalilor erau greșite. Totuși, „au văzut cu proprii ochi” - lucru ce nouă ni se pare o dovadă convingătoare. Citim despre o isterie a lalelelor în Olanda, care a făcut unele persoane să plătească o avere pentru un bulb. Facem o paralelă cu bursa și tragem concluzia că acțiunile au devenit precum lalelele. Apoi citim Famous First Bubbles a
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
fapt că „Agfa este un film color bun”. Și asta era tot. Aceasta a fost promoția Agfa. Dacă cei care au aprobat afișul l-ar fi citit cu atenție, l-ar fi pus pe autor să găsească un text mai convingător. Cea care a conceput reclama știa că nu are nimic de comunicat. Așa că a apăsat pe Pilotul Automat al textierului - cel care întotdeauna scoate un clișeu. A încercat să susțină reclama la Agfa adăugând sintagma preferată, dar lipsită de sens
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
noastră frenetică, declarațiile scurte au înlocuit paragraful ca măsură a gândirii. Noua realitate cere un mesaj mai scurt. Așa că imaginile dumneavoastră - inclusiv spațiul în care lucrați - comunică lumii. Logoul, clădirea și influența pe care o exercitați reprezintă mesajele. Faceți-le convingătoare și profesioniste. Clienții iubesc cu sufletul, este adevărat, dar dragostea începe de la nivelul ochilor. Π Îmbrăcați-vă precum compania aidoma căreia vreți să deveniți. Ce transmite spațiul dumneavoastră unui clienttc "Ce transmite spațiul dumneavoastră unui client" - Firmele de relații publice
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
mod clar calitate și profesionalism? Mesajele transmise sunt legate între ele? Comunicarea Sunt mesajele noaste scurte și la obiect? Contează fiecare cuvânt, sau există cuvinte care nu sunt necesare? Exprimăm imediat faptul că suntem diferiți? Comunicăm în mod clar și convingător avantajele obiective de a lucra cu noi? Putem aduce dovezi clare pentru fiecare dintre declarațiile noastre? Dacă persoana nu citește nici măcar un cuvânt al mesajului, comunicarea mai transmite elementul „calitate”? Se simte cititorul atras? Mesajul îi vorbește cititorului și nevoilor
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
istorie. Dar care este originea foametei ? Se pare că există un consens al specialiștilor FAO că, printre altele, „foametea este rezultatul deciziilor omului - mai ales decizii referitoare la modul de organizare a societății”. Amartia Sen, laureat al Premiului Nobel, motivează convingător că „sărăcia - și nu lipsa hranei - este adesea cauza care dă naștere la foamete. Într-adevăr, aproape 80% dintre toți copiii malnutriți din Țările În curs de dezvoltare de la Începutul anilor ’90 trăiau În Țări cu mari surplusuri alimentare”. În
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
suntem o comunitate dezmoștenită, o provincie adjudecată mai ales de tenebrele Răsăritului, nu înseamnă că partea civilizată a umanității a uitat de noi. Speranța reală pe care o putem nutri în secolul următor este ca Occidentul să se implice din ce în ce mai convingător în „zona” noastră atemporală, și - după ce-și va pune în balanță costurile și beneficiile unei asemenea decizii - să îndrepte lucrurile și în acest teritoriu. Medicul de acolo trebuie să vină. Dar nici cel mai iscusit vraci nu poate izbuti
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
luând în calcul rezultatele alegerilor, că românii basarabeni și minoritarii de altă expresie lingvistică, de obicei limbă rusă, care viețuiesc în stânga Prutului, sunt structural programați pe ideologia comunistă? Înseamnă oare că partidul comunist în Basarabia este unul foarte puternic, realist, convingător în demersul său electoral, devotat intereselor populației, iar celelalte formațiuni politice, pretins „democratice”, sunt anemice și rupte de realitate, fără prea mare impact la alegători? A pune astfel problema este echivalent cu a încerca o radiografie a conștiinței politice a
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mentalitate. Sperăm ca numărul de revistă ce a rezultat în urma acestei călătorii să constituie nu numai o punte, cum se spune, aruncată spre realitatea politică și culturală a Estoniei de astăzi, ci să rămână un document de referință, o mărturie convingătoare a faptului că se poate și altfel, că am fi putut avea, ca popor „aruncat în calea tuturor răutăților”, o soartă mai bună, dacă am fi știut să răspundem adecvat - adică prin seriozitate și consecvență - provocărilor libertății. martie, 2000 Am
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
politic sau estetic - din interior sau chiar cocoțați (strategic) în vârfurile piramidei nomenclaturiste, iar căderea lui (a comunismului) nu s-a produs fără concursul lor. Prin spectaculoase acrobații sofistice mulți dintre ei încearcă să demonstreze acest fapt, uneori chiar destul de convingător, însă cărțile - singura mărturie credibilă - lipsesc. Așa se întâmplă că, după cincizeci de ani de comunism și ocupație sovietică, avem o literatură (să-i spunem literatură) care nu s-a măsurat - nici nu a îndrăznit să se măsoare - cu tragedia
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
așteptărilor. A ratat pentru că nu a putut să puncteze decisiv la campionatele mondiale și europene la care a participat. Nu s-a impus în campionatul italian - o competiție care validează marile glorii -, și n-a reușit un parcurs lung și convingător la cele mai puternice echipe de fotbal din lume - Real Madrid și F.C. Barcelona. Nu a câștigat nici un Balon de aur (Stoicikov, bunăoară, care este mult sub valoarea lui Hagi, a reușit să obțină acest trofeu) și își va încheia
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
jurnalul provine din plasma atât de fragilă a intimității, din re-Întruparea spirituală a acesteia. Procesul evolutiv care are loc s-ar traduce printr-o dezordine ne-agresivă, care-și epuizează eventuala energie negativă În Încercări subconștiente de a găsi formule convingătoare de exprimare a identității. Confesiunea sub forma jurnalului intim - adică o formă extremă - imprimă o anumită mișcare nu doar minții autorului, ci și corpului său. „Înscrierea corpului În ritmul, În cadența cotidiană”27 conduce la modificări substanțiale ale activității acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a confesiunii. Tema maternității, așa cum e ea descrisă de obicei În literatura de specialitate, nu mai e o problemă a sociologiei, ci una a psihanalizei. Un studiu fundamental, publicat În 1977 de către Nancy Friday, My Mother, My Self17, e deplin convingător În acest sens. Chestiunea femeii-scriitor acoperă, fatalmente, un spațiu al intimității, chiar dacă unul marginal. Iar În ce privește autobiografia, ea este arareori altceva decât un jurnal intim deghizat. Amprenta Frankenstein „Monstruozitatea eului”, admirabil analizată de către Barbara Johnson 18, este, desigur, transcrierea În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
țări române"181; "el a rămas în amintirea noastră cu statuia din piața unirii [în Iași]"182. Dincolo de situația amuzantă, elevii au dovedit, din nou, cât de străini rămân de gândirea experților. Pentru ei, explicațiile de ordin cauzal nu sunt convingătoare, iar relația între diferitele timpuri ale istoriei rămâne una incertă, niciodată tranșată definitiv. În logica povestitorului naiv, nu faptele unui om ne-au îndemnat să-i ridicăm o statuie, ci invers, prezența materială și cotidiană a statuii este cea mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
multe din piesele de bază ale memoriei istorice recente, sub acoperirea erudiției și prestigiului său personal. Povestirea sa a dat o nouă șansă Eroului 271, cel care face posibilă o istorie sau alta. Mai mult, a reușit să prezinte foarte convingător cel mai dificil personaj al unei povestiri identitare, eroul colectiv. Poporul român și anevoioasa lui intrare în istorie au găsit astfel o cale de a se prezenta celor neavizați într-o formă deopotrivă factuală și emblematică, credibilă și necesară. Reușita
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pe un anume paralelism cu registrul temporal al creștinismului ortodox, pus astfel în slujba ideii naționale. Ideea unirii a fost apropiată de aceea a resurecției creștine, nu doar ca simplă exagerare a unui funcționar zelos, ci pentru a reprezenta mai convingător o stare de spirit: redescoperirea, revitalizarea, reînvățarea identității naționale de către și împreună cu noii cetățeni ai regatului. Ritualul religios era, de altfel, un ingredient decisiv al ceremoniilor care defineau sărbătorile comunității, până la instalarea regimului comunist. Un element absolut indispensabil sărbătorii naționale
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a elevilor și a dascălilor care își asumau, într-o formă proprie, enunțarea ideilor-cheie. Mijloacele erau la limita cerințelor școlare obligatorii, presupunând memorizare și declamare expresivă, cântări și eventuale amenajări scenice (teatru, dans). Prestația publică a elevilor permitea o demonstrație convingătoare a utilității instituției, evidențiind meritele personale ale celor implicați. Era și o ieșire îngăduită din programul zilnic, din anonimat și din monotonie. Celebrarea rămânea, în bună măsură, un exercițiu de autoritate și de conformare la anumite roluri sociale; iar componenta
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
școlarii de clasa a IV-a a fost dominată de condeiul sfătos al profesorului Dumitru Almaș, asociat uneori cu Aron Petric sau cu învățătoarea Eleonora Fotescu. Autorii aveau răspunderea inițierii tinerilor în "povestea neamului", care trebuia să redea cât mai convingător versiunea, atent adusă la zi, a istoriografiei oficiale. Tonul era călduros, căutând să implice emoțional micul cititor în istoria țării și a luptelor "noastre", creându-se senzația de "memorie împărtășită" (shared memory). Dar istoria se schimba mereu, pe nesimțite. După
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
au fost chiar două volume de "Istoria României" pentru același an de studiu. Aveau, împreună, peste 400 de pagini, acoperind tot intervalul de la "epoca străveche" până la "orânduirea socialistă"351. Materialul informativ era generos, iar structura lecțiilor și capitolelor suficient de convingătoare pentru a rezista, în mare măsură, și în următoarele decenii. În această ipostază didactică, decurgând aparent din criteriile strict cantitative ale editorilor, informațiile despre Transilvania erau mult mai abundente, fiind relaționate cu evenimentele istorice extracarpatice. Dar scopul manualului nu era
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
România", reluând câteva detalieri într-un studiu separat, "Orașul și satul în secolul XX". Lecția etala un mozaic de termeni și noțiuni pretențioase pentru orice copil de 10 ani, departe de a-l putea ajuta să își reprezinte corect și convingător epoca respectivă. Multe dintre expresiile familiare adulților "comunism", "guvern", "opoziție", "politică", "dictatură", "proprietate particulară", "Constituție", "independență" etc. nu aveau, probabil, decât un minim ecou în conștiința elevului de școală primară. Pe scurt, toată lecția era un lung șir de "cuvinte
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
occidentale din anii '80, dar după două decenii situația s-a schimbat radical. S-ar putea spune că energia investită în Est pentru rescrierea "adevărului istoric" a fost alocată în Occident schimbării mijloacelor de a-l face mai atractiv și convingător. Acolo, manualul a păstrat tot mai puțin din aparența unei cărți, căutând să se apropie de produsele concurente, ale mass-mediei. Expunerea cunoștințelor propuse este dominată de elemente vizuale, informația scrisă fiind distribuită în doze minime, iar designul devenind tot mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
generală, la sfârșitul anilor '80, era aceea de cuprindere a unui număr cât mai mare de tineri în liceu. 24 Discuțiile publice despre restrângerea orelor de istorie națională din programul școlar nu au lipsit, dar nu au fost suficient de convingătoare pentru a opri evoluția fenomenului, asociat cu imperativele integrării europene. S-a ajuns la declarații revendicative în Parlament, cum a fost aceea din 10 iunie 2006 a Vioricăi Georgeta Moisuc (istoric, reprezentată a Partidului România Mare). Ea cerea, practic, revenirea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
al Dunării" (Șerban Papacostea, op. cit., pp. 40-41). "Apogeul" domniei lui Ștefan era însă plasat, în lucrarea lui Papacostea, după încheierea păcii cu Imperiul otoman. Se raporta la reglarea în forță a relațiilor cu Ungaria și Polonia, ceea ce putea justifica mai convingător decât manualul, acea "egalitate" cu vecinii, din citatul invocat (Ibidem, p. 63, respectiv Hadrian Daicoviciu ș.a., op. cit., p. 126). 88 Ibidem, p. 140-141. Titlul cronicii nu era, nici de această dată complet Letopisețul de când, cu voia lui Dumnezeu, s-a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]