3,539 matches
-
deci de „luare în posesie a sinelui”, a diferențierii nete de natură și natural, de „ceilalți”, oricare și oricine ar fi, o a „doua ridicare în stațiune bipedă”, cu temeritatea dobândită astfel de a contempla firmamentul și spațialitatea infinită a cosmosului și a creației divine. Deoarece omul, furnica-umană ce poate trăi umilința nespusă a micimii și fragilității persoanei sale, aflată pe o minusculă planetă trecătoare ea însăși, poate arunca sfidarea sa calmă spațiului infinit cosmic și maselor enorme de materie risipite
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o cred și o credeau mulți, ca o veșnică înaintare. Cum o cred și azi legiuni de oameni ai științei și tehnicii care sunt convinși că destinul umanității este de a descoperi noi și noi legi ale materiei, ale originii cosmosului etc., credință pe care s-a bazat și hiper-răspândita, ca o religie aproape, idee de progres! Oare „eterna revenire a unei trăiri-tip” în „celula” destinului unui individ nu „rezumă” ea legea universală a „veșnicei reveniri” sub incidența căreia Nietzsche
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
person uninitiated is invested with complete social obloquy. Aflat încă în lumea protejată de mame, dar maturizat fizic pînă la pragul care îl face candidat pentru dobândirea recunoașterii sociale, tânărul „viețuiește la marginea universului reglat și a societății organizate, aparține cosmosului doar pe jumătate”. Această așezare între lumi reprezintă tocmai cheia reușitei inițiatice, fiindcă feciorul ori fata nubilă devine exponentul unui univers perimat prin vecuire, iar stringența rupturii de ceea ce este încheiat și instaurarea unui început perfect constituie mecanismul de bază
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în urma căruia tinerii se maturizează vine din adâncurile insondabile ale cunoașterii, din momentul în care omul a realizat pascalian că poate înțelege supremația universului: „ceea ce cândva a fost joc mut îmbracă acum formă poetică. Sentimentul că omul face parte din cosmos își găsește prima sa expresie, cea mai înaltă, cu calitate autonomă. În joc se adaugă treptat semnificația unui act sacru. Cultul se altoiește pe joc”. Definirea practicilor tradiționale trebuie nuanțată printr-o opoziție necesară între interiorul și exteriorul percepției. Senzația
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dat,/ Mari boieri caii-și umbreau,/ Care caii își umbreau/ Tot lui...(cutare) mulțumeau”. Reluarea în patru rânduri a formulei „Cal bun sare și răsare”, adică de fiecare dată când materia trebuie să atingă un nou nivel și, prin extensie, cosmosul întreg, ne-a sugerat existența unui posibil tipar fonetic al structurii stilistice. Având la bază analiza făcută de Sextil Pușcariu versurilor din Rugăciunea lui M. Eminescu, în care a urmărit raportul dintre sensul cuvintelor și structura lor fonetică, am așezat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
merelor de aur din pomul regal este un motiv recurent și în basmele fantastice; în toate speciile folclorice el reprezintă pretextul narativ pentru măsurarea puterilor pe care le are feciorul și pentru aflarea miresei de o natură superioară. În colinde, cosmosul aflat la apogeu donează dimensiunii sociale fructele belșugului, prin mijlocirea soarelui: „Masă rotilată,/ Galbănă, de piatră,/ Pomu-mpomurat,/ De poame-ncărcat./ Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nuntașii” (Vasilcău - Soroca). Cuminecarea din adjuvantul năzdrăvan încarcă întreaga umanitate cu forța solară reprezentată de aurul solzilor și deschide două noi intervale sub cele mai fericite auspicii: timpul profan devenit fecund prin uniunea flăcăului cu aleasa și timpul sacru al cosmosului, reîncărcat acum cu energie fertilă. Portrete de eroi în mișcare Actualizarea modelului eroic cu valențe cosmogonice asigură stabilitatea universului profan, ale cărui dimensiuni spațiale și temporale sunt marcate la intervale bine delimitate de revărsarea sacrului. Protagoniștii „domesticirii” neantului păstrează trăsăturile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lupta cu Haosul și, în același timp, așază eroul în directă comunicare cu tărâmul terifiant. Călărind pe craniul de zmeu, cu frâu din balauri și chingă de năpârci, Iovan dă o funcție domestică, socială fiarelor: prin ele neantul este asimilat cosmosului. Pe lângă poziția lui de superioritate, chiar de suveran, trebuie să adăugăm preluarea energiilor pe care aceste ființe le stăpânesc. Capul de zmeu, în special, depozitează toată puterea bestiei, el adăpostind fluidul miraculos al vieții sau chiar sufletul, de unde cultul craniilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițierea, „căsătorit și cu copii, eroul încetează de a mai fi Făt-Frumos, el devine «împăratul» pus în fața problemelor omului matur. Făt-Frumos reprezintă o vârstă și o criză întocmai ca și Ileana Cosânzeana”. Vârsta este a saltului ontologic, iar criza aparține cosmosului care „Strigă azi, și strigă mâine,/ Și poimâine pân’ la prânz” (RobeștiVâlcea)326, pentru a fi auzit de cel care-i imită pe zei. Două sunt aspectele care decurg din finalitatea însurătorii regale: inițierea constituie o condiție sine qua non
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
repetiția verbului. Sintagma specifică incomensurabilității și nedeterminării („se ducea ce se ducea”), ca structură cristalizată, se întâlnește în toate speciile folclorice în care incursiunea într-o altă lume este necesară. În întâmpinarea eroului iese întruparea malefică pentru măsurarea forțelor dintre cosmos și neant. Imaginea drumului parcurs până la jumătate, unde răul se ivește, este un motiv specific descântecelor: „S-o sculat (cutare),/ Marți dimineața, gras și frumos,/ Bun sănătos,/ Și-o plecat pe cale,/ Pe cărare,/ Pe drumul cel mare./ Când la jumătate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
an d’i zîli pi copac înapoi în gios” (Fundu Moldovei - Suceava). Depărtarea fabuloasă la care oferă acces copacul mitic nu pune problema sondării, eroul care poate urca înălțimile supreme are întotdeauna vederea lui Păsărilă și privește până în inima sacrului. „Cosmosul a fost reprezentat sub forma unui Arbore, deoarece, întocmai ca acesta, se regenerează periodic”. Parcurgerea acestui traseu vertical revigorează ființa lumii și provoacă întoarcerile la faza incipientă a fertilității universului - copac. Și feciorul care aude plângerea copacului lumii devastat periodic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aici și aflat într-o inversiune ce conferă ritmicitate baladei, nu are doar marca apropierii afective a instanței epice, ci, mai ales, circumscrie acțiunile protagonistului destinului general al ființei umane în Lume. Eroul regenerează, prin gesturile lui, întreaga existență în cosmosul salvat și de această dată de revărsarea haosului. Mistricean s-a născut și a crescut pentru fiecare locuitor al profanului. Sintagmă frecventă în folclor, „nici departe, nici aproape” numește linia de frontieră între nivelurile ontologice, e un hiatus spațial, „dincoace
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
când fu pe la chindie,/ Trăgea moarte cu mânie./ Soarele mi-a scăpat,/ Mistricean a răposat” (Celei - Gorj). Gradația psihologică a conștientizării morții aparține unei observații ascuțite, care integrează existența umană în mersul universului. „Un erou solar este în sincronism cu cosmosul. După mersul soarelui se scurge și viața lui”. Soarele este cel mai mare ghid psihopomp și plecarea din această lume, fie că e pentru a pătrunde în sacru și a revigora creația, fie că sufletul merge spre „țara fără umbră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
orbecăit de Mistricean în altă variantă. Apusul soarelui este răscumpărat de prinderea/ uciderea ipostazei zoomorfe a întunericului, ceea ce deschide o nouă eră a luminilor creatoare pentru universul ordonat. Bestiarul arhetipal este unitar în cele trei specii care surprind bătălia pentru cosmos. Putem generaliza astfel observația lui Gheorghe Vrabie privitoare la dușmanii eroului din basme: „Numerosului șir de personaje, eroi, actanți li se ridică împotrivă, în tot ce vor să întreprindă, opozanții. Cei dintâi cresc în valoare cu atât mai mult cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al corpului” în care se întrupau sufletele morților, după Mircea Eliade. Asocierea se întâlnește în numeroase culturi arhaice, în care șarpele este considerat „simbolul lumii de jos și al împărăției morților”. Energia cumulată este maximă, ea conține forța generatoare de cosmos de la prima ordonare a lumii și pe cele ale eroilor culturali. O caracteristică în plus a lui ophis primigenius este cea de agresor periodic al socialului, ceea ce conduce la nevoia înfrângerii lui repetate. Precum un „balaur de cetate”, el își
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Sâla jos cădea”. Simetrică sub aspectul evoluției narative, balada anticipa de la provocarea monstrului deznodământul. Agresată vizual de prezența alesului pe tărâmul ei, Sâla va pierde exact acest simț. Echivalentă castrării, orbirea anulează orice putere a Samodivei de a mai agresa Cosmosul, căci „ochiul este sediul vieții, personalității, sufletului”. Buzduganul, armă specifică basmelor românești, cu o încărcătură puternic masculină, materializează de fapt puterea interioară a eroului asupra neantului. Odată învinsă Sâla, lumea fenomenală se regenerează iar Bogdan e demn de a se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să-i supună armăsarul ori să-i cucerească cetatea. La fel de potrivită contextului arhetipal apare jelirea arborelui lumii însuși, care simte scăzând puterile roditoare supuse permanent jafului. Un tip aparte de „fală” este cea a ciobanului a cărui turmă e integrată cosmosului: „Și Ion voinicu,/ El s-o lăudatu/ Și s-o răurat/ Căci are oi multe,/ Multe și mărunte,/ Cât îs pietre multe./ Dar și mielușale,/ Câtu-s brândușale./ Dar un' le paște?/ Pă cer, pă pamântu./ Dar și un' li-adapă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din nou asemănător colindelor în care leul întrupează stihiile, cerbul zace sub un element vegetal, învestit cu simbolistica Arborelui Cosmic. Prezența fiarei la rădăcina lui axis mundi sugerează neantul anterior creației și convertirea energiilor primare, dar și o amenințare a cosmosului. În multe texte populare, formele zoomorfe ale stihiei stau la baza simbolului universului și rod pilonii sau Copacul Creației. Ca într-o pictură a unui arcaș mitic, flăcăul îngenunchează și săgeată cerbul între coaste. Arcul are valențe exorcizatoare și este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frați,/ Ce am fost toți săgetați,/ Dar nici unul n-au murit,/ Căci în mare ne-am dosit.”(T. Vladimirescu - Tulcea). Numărul fraților, recurent în acest tip de colinde, sugerează aici ideea de naștere nouă și de germinare a unui nou cosmos, act declanșat de vânătoarea simbolică a eroului. Regenerarea survine nu în urma uciderii stihiei cu aparență zoomorfă, ci a alungării ei, o formă nouă a paradigmei non-manifestării care se adaugă prinderii/ legării monstrului. Vidra se situează la mijlocul Arborelui Cosmic, ceea ce îi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Șeaua la cap o punea/ Și cu fața-n jos s-așeza./ Dar șarpele ce-mi făcea?/ De la tălpi că-l lua/ Și voinicu greu ofta”. Groapa unde a mâncat șarpele în illo tempore reprezintă punctul originar al agresiunii asupra cosmosului, ea face legătura, ca și fântâna din Scorpia, cu increatul. Foarte aproape de grotă ca reprezentare a „celeilalte lumi și de asemenea a întregului univers”, groapa sugerează și ea o aspirație inițiatică ce reface și modifică nașterea eroului. Așa se explică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că rămânea,/ Oasele și vinele,/ De-și trăgea păcatele”. Finalul adeseori tragic al morții voinicului se resemantizează în contextul unei scufundări în apele începutului, după contactul cu haosul. Abluțiunea permite intrarea în substanța atemporală a vieții: „în cosmogonia indiană veche cosmosul [era] văzut ca oceanul primordial de lapte”. Blestemul joacă rolul preliminar de separație a pruncului de mundan, făgăduindu-l arhetipurilor, înghițirea pune neofitul în contact cu esențele și îi anulează condiția umană, istorică. Spintecarea fiarei și ieșirea din ea au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
piept,/ Luna-n spate/ și Luceafăru de ziuă-n frunte,/ La copii»” (Scheiu de SusDâmbovița). Conștientizarea maternității miraculoase arată o fecioară care a depășit probele inițiatice și este stăpâna forțelor supreme ale vieții. Pruncii născuți din cea care a revigorat cosmosul prelungesc energia numinoasă a sacrului prin care a trecut mama lor. De altfel, într-un basm din Fărcașele, Olt, mezina (puterea stă în cel de-al treilea născut) face promisiunea maritală în timpul șederii în pântecele terestru (motiv inițiatic recurent în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
năroiat;/ Pân noroi flori or crescut./ Dar la flori cine-mi șădea?/ O rujiță, fată dalbă” (Zam - Hunedoara). Imaginea plantelor crescute din noroiul genezei conține într-o sinteză maximă toate trăsăturile fundamentale ale inițierii feminine: teluric, acvatic (lichidul amniotic al cosmosului), puritate, diafan, fecunditate. Același cadru inițiatic, în contextul recoltării plantelor, apare în balada Fata și cucul I (5): „Foaie izmă creață,/ Joi de dimineață,/ Pe rouă, pe ceață/ Și pe negureață,/ Măre, mi-a plecat/ Și s-a depărtat/ Departe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din Vălcău de Jos, Sălaj, straița primită ca ajutor năzdrăvan: ea leagă diavolii și moartea însăși. Scenariul inițiatic conține aceeași practică de consacrare prin care agresorul asociat materiei primare este sacrificat pentru nunta fetei, devenind o imagine in nuce a Cosmosului regenerat: „cu carnea de-a lui/ Nunta și-o nuntiră,/ Cu oasele lui/ Case-or mărtăciră/ Cu solzii de-ai lui/ Case-or șindriliră,/ Cu sângele lui/ Case-or zugrăviră” (Ciocănești - Ialomița). Agresiunile animalelor totemice au mai fost comparate cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
comparate cu ritualurile în cadrul cărora neofiții îmbrăcau pielea animală și atacau satele din jur, element al „consubstanțialității omului cu fiara”. Mai pregnant în ritualurile inițiatice pentru feciori, motivul metamorfozei pălește aici în fața simbolului neantului. Periodic, materia primordială încercă să absoarbă cosmosul, iar colindele și „aleșii” lor sunt cei care devin cosmocratorii ce reîntemeiază lumea, formând o familie. Peștele devine un „animal donator” ale cărui învățăminte îl transformă totodată într-un maestru inițiator: „Ce mă chinuiești/ Și-mi stai de privești?/ Vino
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]