8,430 matches
-
întotdeauna ține în mână un buchet de flori și pare preocupat să rezolve o chestiune foarte importantă, care nu suferă amânare. Buchetul de flori îl ține într-un fel ciudat, în față, ca pe o torță, cu mâna îndoită din cot, astfel că dacă îl întâlnești ai pentru o clipă senzația stranie că tu ești cel căruia vrea să i-l ofere. Dacă nu ai ce face și ți-a trezit curiozitatea, atunci îl urmezi pe dâra de naftalină care persistă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
i se citea că n-ar vrea să se mai termine această noapte. De unde dracu' vine mirosul ăsta împuțit? O fi de la cotețul cu găini dresate, răspunse Filip. E o invenție chinezească. Vino să ți-o arăt! Îl luă de cot, trăgându-l spre fundul semiîntunecos al cârciumii, sub scară, unde într o cușcă din plasă de sârmă zăcea o găină bătrână și jigărită, așteptându-și clientul sau moartea, care din ei o veni mai curând. Filip introduse într-o cutie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aurul de o parte, argintul de alta și apa la picioare semn bun pentru călătorie. Mirosea puternic a pelin trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau doar mâinile, care culegeau icoanele plutitoare și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută în casă, prăfuite, decolorate și roase pe la mâneci și buzunări, își lăudau cu zgomot marfa. Vindeau brânza cu lotul și pânza cu cotul. Ca să prindă safteaua târgului, plecaseră cu noaptea în cap de prin satele învecinate, după ce trecuseră de trei ori prin strecurătoare câte o vadră de apă: "Cum stă apa în ciur, așa să-mi stea marfa pe tarabă!". Nebăgați în seamă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă! îți suge și măduva din oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate și hlizindu-se tâmp. Retras într-un colț al podiumului, cu fața complet ascunsă de o pânză de muselină neagră, stătea mut și nemișcat cel prezentat a fi "Minotaurul eghipțian". Fața hidos malformată și-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe zi, înfrigurat de emoție. Credeai că te privește tot 1 Filozof grec din școala cinică (secolul al IV-lea î.e.n.). 2 Filozof grec din școala cinică, discipol al lui Crates. 3Suferință - știință (gr.). universul! Ea își făcea semne din coate cu prietena ei, căci înțelegea. Și treceau amândouă înțepate, vorbindu-și foarte serios, ca două doamne în vârstă. Într-o zi de iarnă, Emilica a murit de anghină ori de scarlatină, cum mor iubitele la vârsta aceea. E singurul tău
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acestea la Văratic. Rochia Adelei, simplă, strânsă pe bust, îi accentua, rotund, toate liniile. Dădeam doamnei M... câteva explicații asupra regimului pe care îl urmează. Mișcările mâinilor, ridicate în diversele operațiuni ale toaletei, descopereau brațele Adelei până mai sus de cot. Acest incident, probabil cu totul neînsemnat în univers, îmi paraliză inteligența. Doamna M... abuzează de regimul vegetal. Îi recomandai, cred, o alimentație mai sub-stanțială. Adela își isprăvea toaleta. Pe fața femeii din oglindă se zugrăvea interesul intens cu care o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un moment lucrul, ceea ce înseamnă - concluzia se impune nemiloasă - că restul timpului prezența mea nu-i angajează îndestul existența. Mă despăgubeam însă cu libertatea întreagă de a-i privi fără știrea ei, oarecum în absența ei, brațele goale până aproape de cot, de un alb luminos, geometric rotunde, crescând în amploare de la încheietura mâinii în sus; ochii lungi, cu încarnatul pleoapelor mat, ca la copii, și genele stufoase umbrindu-i albastrul privirilor; bărbia îngustă, fină, de rasă evoluată, care-i dă o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
legate de o creangă groasă și dreaptă, cu o scândurică în loc de scaun. - Fii cavaler și ajută-mă să zbor sus, sus de tot, ca la Vorniceni. Ti-aduci aminte? Cu mâinile strânse pe frânghie în dreptul capului, cu mânecile căzute până la coate, trecea pe lângă mine repede, singură cu fericirea ei, trimițând din fluturarea îmbrăcămintei ușoare o adiere suavă, pe care o simțeam pe obraz, pe pleoape, pe buze. Când se ridica în sus, desenîndu-se întreagă pe albastrul cerului, zborul se încetinea, dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am răzlețit unul de altul. Bustul ei, pe deasupra păpușoilor înalți, înainta triumfal prin fluidul subtil, de aer și de lumină, al amiezii de vară. Când se isprăvi lanul, aveam din nou pe Adela lângă mine, întreagă, cu mersul viu, cu coatele lipite de corp, cu brațele mișcîndu-se liber în ritmul pașilor grăbiți, ca în adolescență. Ajungând între case, Adela și-a pus pălăria de paie și de dantele trandafirii. În cerdacul unei chilii, o maică tânără servea la masă pe un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întreagă era lângă mine pe scăunașul îngust! Și ce dureros de femeie era cu rochia sfâșiată la poale și cu părul în dezordine. Când am ajuns în balcon, era în fundul grădinii. A venit imediat, cu pași grăbiți și mărunți, cu coatele lipite de talie, cu brațele pendulând repede înainte și înapoi - compoziția ritmică obișnuită ei când se grăbește. Suind scările aproape în fugă, rochia lua pe rând tiparul genunchilor ei rotunzi. Cu ochii râzători, cu o însuflețire de veselie, deloc în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și prin cămară... Dar deseară trebuie să facem o plimbare de adio, lungă, lungă, lungă... Nu te chem la masă, pentru că nu aveam masă ca lumea. Împachetăm tot. Cu decolteul în formă de inimă și brațele, de gospodină, goale până la cot, plecîndu-se ici, ridicîndu-se în vârful picioarelor dincolo, era aceea care ar fi putut fi lângă mine totdeauna dacă m-aș fi născut cu zece ani mai târziu și care acum pleca cu viața ei tot atât de departe de a mea, ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Seymour. Și ori de câte ori acesta spunea ceva care-i plăcea, obișnuia să-l calce pe picior. Când le-am comunicat aceste mici intimități, îmi țineam mâinile pe marginea de sus a spetezei scaunului de la birou. Și brusc mi-au alunecat, - așa cum cotul își pierde uneori echilibrul pe suprafața unei mese sau pe tejgheaua unui bar. Mi-am pierdut și mi-am redobândit aproape simultan echilibrul, fără ca doamna Silsburn sau locotenentul să fi observat. Mi-am încrucișat brațele pe piept. În unele seri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dură aproape o săptămână. Odată ajunși la destinație, sipetul se puse În mișcare ca de la sine putere, lunecând singur din căruță și ridicându-se pe scări În pod. Increatul se afla și acum În stăpânirea lor. Avea Înălțimea de un cot, era Îmbrăcat În haine vișinii, purta pinteni și vipușcă și, pe creștet, o creastă de cocoș. Umbla În cerc prin podul casei, cu mâinile la spate și ochii ațintiți În gol, consultându-și din vreme În vreme ceasul de buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
frazele pe care Mașa le văzuse În cărțile de citire, dar și În alte cărți. Hălăduind cu vacile pe miriști, descoperise pasaje Întregi din Sfânta Scriptură sau din poveștile pe care i le citea seara tatăl ei, Nicanor, stând cu coatele pe masă și izbucnind din când În când În hohote năprasnice de râs. Râdeau atunci toate În jurul lui. Râdeau și scaunele, și fereastra, și patul, și cuptorul pe care ședea babulea, ascultându-l și Înecându-și bodogăneala În hohote de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
laș...“. Cuprins de beție, un salahor Îl Întrebă, ridicând și el borcanul: „De soartă am Înțeles că nu te temi, dar ce zici de consoartă?“. Ippolit Își roti ochii săi albaștri asupra celor douăsprezece fețe ce chicoteau, Înghiontindu-se cu coatele. Privirea sa se opri asupra locului unde cândva fusese agățat portretul tătucului tuturor popoarelor. „Bine țintit, replică brigadierul, țintit la fix. Dar vă Întreb: ce Înțelegeți dumneavoastră prin cuvântul «consoartă»?“, replică el, ridicându-și semnificativ degetul arător la rădăcina sprâncenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dar se răzgândi. În fond, scandalul cu nevasta putea fi amânat și pentru seară. În afară de aceasta, până la sosirea salahorilor, mai rămăsese vreo două ore, așa că Ippolit reintră În depozit și, după ce puse ceasul să sune la ora șapte, Își lăsă coatele pe masă și-adormi din nou. Când se trezi, adună Într-un colț resturile rămase de la petrecerea de seară și apoi se pipăi prin buzunare să vadă dacă bancnotele nu se evaporaseră odată cu aburii de alcool ce Încă-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
biroul său. În drum spre casă, Subotin se abătu pe la o bodegă, unde se Întâlni cu doi dintre subordonații săi. Își comandă o votcă mică și apoi Încă una, pe care le bău pe Îndelete, abordând un aer sobru. Bând cot la cot cu el, salahorii nu Înțelegeau de ce șeful lor e atât de tăcut. Altădată, le povestea verzi și uscate, lăudându-se Întruna cu isprăvile-i din tinerețe... Lui Subotin nu-i ardea Însă de palavre. Intrase În bodegă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În drum spre casă, Subotin se abătu pe la o bodegă, unde se Întâlni cu doi dintre subordonații săi. Își comandă o votcă mică și apoi Încă una, pe care le bău pe Îndelete, abordând un aer sobru. Bând cot la cot cu el, salahorii nu Înțelegeau de ce șeful lor e atât de tăcut. Altădată, le povestea verzi și uscate, lăudându-se Întruna cu isprăvile-i din tinerețe... Lui Subotin nu-i ardea Însă de palavre. Intrase În bodegă nu atât mânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fata arătând cu mâna unele echipe de intervenție ce alergau la locul dezastrului. „Oare locuința noastră, o mai fi pe verticală...!?” Tony Pavone ezită, privind mormanul de dărâmături. Atunci fata hotărâtă, Îl trase după ea făcânduși prin mulțime loc cu coatele, Îmbrâncind, gesticulând, cerând cale liberă...!! Însfârșit, ajunseră la statuia lui C.A Rosseti. Vedea și nu-și credea ochilor. Aici cutremurul de pămând fusese mai necruțător!! Câteva clădiri transformate În mormane de moloz iar una din clădiri rămase pe verticală
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fapt era ținta venirii lui. „Salutare, salutare... Bunul meu amic, ocupat ca de obicei...! Chiar, nu te bucură prezența mea...?” Contrariați, beneficiarii, amuțiră cu privirile ațintite asupra intrusului. Acesta luă un scaun fără a fi invitat, Își făcu loc cu coatele printre ce-i prezenți așezându-se În fața lui Tony Pavone. Cu ce-a mai elementară lipsă de educație, Mingoti Își aprinse o țigară oferind și lui Tony Pavone una. „Mulțumesc, nu fumez...” Tony Pavone nu era deloc bucuros de apariția
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-i mai temuți informatori...!” “Cum ați reușit totuși să Înșelați câinii special dresați...?” “Am stropit hainele și bocancii cu soluție de amoniac, neutralizând mirosul extrem de dezvoltat al animalelor. Ziua dormeam ascunși prin șanțuri și tufișuri iar noaptea ne târam pe coate cucerind cu precauție fiecare metru liniar de drum...!” “Sincer vorbind, Îmi pare rău...!” “În mod sigur voi reuși data viitoare. Totuși din această nereușită evadare ceva a rămas tipărit În memoria mea...! Grănicerii români, Înarmați până În dinți, În loc să păzească teritoriul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mine...! Când dau comanda, Începeți să vă Îmbrăcați. Pentru treaba asta uite, aveți la dispoziție, două minute. Atențiune, echipareaaa...!” Liberii se distrau râzând cu hohote, iar la câteva secunde apărură și câțiva gardieni În uniformă ce văzând spectacolul Își dădeau coate amuzându-se copios. Cum am mai arătat, camera fiind extrem de mică pentru cei douăsute cinci zeci ori trei sute arestați, pentru a Încăpea toți Înăuntru era necesar să Înfigă unul În celălat În cele mai dificile, caraghiose poziții pe verticală, Încât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cătușe doi câte doi,iar când se aflau la câțiva pași de intrarea În duba miliției ce-i transporta la tribunal, se produse Îmbulzeală. Unii deținuți mai din urma convoiului, s-au repezit la intrarea dubei, vociferând, Îmbrâncind, lovind cu coatele pentru intra primii...! Această busculadă, le oferi milițienilor motiv de a se repezi asupra tuturor lovind cu bastoanele de cauciuc, la nimereală, Înjurând și lovind fără osteneală. Tony Pavone fu și el gratificat cu unele lovituri și, imediat revăzu imaginea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de incertitudini, Încercând să selecteze unele cuvinte vorbite În engleză, cu ochii roată cu speranța iluzorie a celu-i căutat...! Cu o sumbră presimțire, Atena se apropie totuși de grupul celor ce Încă comentau În toate limbile cunoscute și, forțând cu coatele cercul curioșilor, reuși să intre În interior, privind fără să Înțeleagă nimic. Pierdută În imensinatea presupunerilor, Îngenunchie alături de ce-l agresat. Se roti Într-o anumită poziție să-i poată vede fața ce era parțial acoperită cu sânge, refuzând să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]