3,317 matches
-
vagon de pasageri, clasa a doua. Contrastul nu e destul de puternic. Ehee, Își zice el, dar câți oameni n-au călătorit În vagoane de vite și au tot sperat să ajungă vii la destinație! Coboară În G. tocmai când se crapă de ziuă. E singurul pasager care coboară aici la o asemenea oră. Pe străzile noroioase ale satului nu se vede nici țipenie de om. Se apropie totuși de impiegat și-l roagă să-i spună În ce casă locuiește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-n sărut, a fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete, perechea de pepeni se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură, nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit; epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit s-aud numai eu vâltoarea și-am intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse... Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
discretă în privința asta. — E minunat să aud așa ceva din partea ta. Dar să te fuți cu o stagiară în propriul birou - cu ușa deschisă, băga-mi-aș - este o chestie discretă? — Ascultă, fă-mi o favoare. Cară-te de aici și crapă mai repede! Din revista Hello!, martie 1990 HILARY WINSHAW ȘI SIR PETER EAVES Echipa soț-soție se bucură de bebelușul Josephine, dar „dragostea noastră nu avea nevoie să fie consolidată“. Dragostea maternă strălucește în ochii lui Hilary Winshaw când își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o vagă ipoteză. Scurta apariție a lui Wendy în jegul ăla de ziar local nu m-a ajutat în nici un caz. Curvă tâmpită: la câte tone are, a avut noroc că nu s-a prăbușit fotoliul sub ea. Putea să crape. (Un mod de a gândi periculos, Winshaw. Foarte periculos.) 19 iunie 1970 Ei bine, merităm să pierdem. Acum țara va avea guvernul cel mai dur de după război și asta e foarte bine. Oamenii au nevoie să fie scuturați din nesimțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Aerul din cameră avea și el o particularitate ciudată: sugera putreziciune și mucegai, era stătut ca în încăperile de la subsol. Singura fereastră îngustă și înaltă zăngănea neîncetat în rama ei, zguduită de furtună, până când părea că sticla ei se va crăpa. În timp ce Michael își despacheta valiza și își aranja pieptenele, aparatul de ras și punga de burete pe măsuța de toaletă, un sentiment tot mai acut de neliniște începea să-l învăluie. Oricât de absurde ar fi fost cuvintele majordomoului, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înghețat bocnă, pământul nu poate primi și nu poate ascunde nimic și până la vară când or răsări buruienile, istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă trage ceaunul de pe foc, apucă găleata de zoaie și crăpând ușa, o zvârle în șănțulețul de scurgere săpat printre câteva lespezi. Firișorul argintiu de gheață de pe fundul șanțului e înecat de viitura care pornește la vale câteva capace de plastic, ghemotoace de praf cu fire de beteală, coji de ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aleg. Să nu asuprești și să nu-ți chinuiești aproapele, murmură părintele, n-ai respectat porunca asta a vieții, Sofronie. Sparge-o, îi spune el Victoriei și-i întinde verigheta. Victoria o aruncă pe lespezile din naos și inelul se crapă în două. Acum te despart de bărbatul tău Sofronie și pe bărbatul tău îl despart de tine Victorie și despărțiti veți rămâne în vecii vecilor. ─ Amin, spune Victoria. „Iată ce ne spune Moses Gaster, citând din Întrebări și răspunsuri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se vedea nici urmă de oraș, nimic În afară de șine și de ținutul ars. Cele treisprezece localuri care se aliniaseră cândva pe singura stradă din Seney dispăruseră fără urmă. Fundația hotelului Mansion House se ivea din pământ. Piatra era ciobită și crăpată din cauza focului. Asta era tot ce mai rămăsese din orașul Seney. Până și suprafața pământului fusese arsă În totalitate. Nick privi Înspre dealurile arse unde se așteptase să găsească răsfirate casele orașului și apoi merse pe șina de tren până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
văd pe femeia care plutea. Avea părul prins Într-o coadă de cal care se răsfirase În apă. Îi vedeam inelele de la o mână. Se apropiase de geam și am lovit tare de două ori, da’ nici nu l-am crăpat măcar. Când am vrut să mă-ntorc afară, am crezut că n-o să mai reușesc să ies la suprafață. M-am mai scufundat o dată și am crăpat geamul, l-am crăpat doar, și când am ieșit Îmi curgea sânge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
geam și am lovit tare de două ori, da’ nici nu l-am crăpat măcar. Când am vrut să mă-ntorc afară, am crezut că n-o să mai reușesc să ies la suprafață. M-am mai scufundat o dată și am crăpat geamul, l-am crăpat doar, și când am ieșit Îmi curgea sânge din nas; am stat pe pupa pachebotului, cu picioarele goale pe litere și cu apa până la bărbie, și m-am odihnit acolo; pe urmă am Înotat până la schif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tare de două ori, da’ nici nu l-am crăpat măcar. Când am vrut să mă-ntorc afară, am crezut că n-o să mai reușesc să ies la suprafață. M-am mai scufundat o dată și am crăpat geamul, l-am crăpat doar, și când am ieșit Îmi curgea sânge din nas; am stat pe pupa pachebotului, cu picioarele goale pe litere și cu apa până la bărbie, și m-am odihnit acolo; pe urmă am Înotat până la schif; m-am urcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
până să ies Înapoi la suprafață parcă a trecut un an. Schiful fusese dus de apă și am Înotat până la el, cu sângele curgându-mi din nas și fericit că nu erau rechini prin preajmă. Da’ eram obosit. Parcă-mi crăpase cineva capu’, așa c-am stat Întins În schif o vreme și m-am odihnit, și abia după aia am vâslit Înapoi. Se făcea după-amiază. M-am scufundat din nou cu cheia, da’ degeaba. Cheia aia era prea ușoară. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca niște sulițe În copacul lovit de trăznet. Traversai pârâul pe un buștean și dacă te dezechilibrai și puneai piciorul jos, Îți intra În mâl. Apoi săreai un gard și ieșeai din pădure, și pământul de pe potecă era tare și crăpat de bătaia soarelui cât traversai câmpul cu iarbă pentru păscut și măcriș și lumânărici, iar la stânga vedeai, tremurând sub unde, fundul mâlos al pârâului, unde se hrăneau fluierarii. Pe cursul pârâului era și căsuța de primăvară. Sub șură era bălegar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dădeau lacrimile de durere... Și gândurile îi zburau de multe ori la camarazii săi de pe front: „Acum îi al naibii de greu să te furișezi printre liniile inamice, dar și mai greu să stai nemișcat în vreo zi cu ger de să crape pietrele... Ce-o fi făcând oare Trestie, sublocotenentul Cicoare, căpitanul Făgurel și ceilalți? Or fi întregi și sănătoși? Dee Domnul! Eu am ajuns unde am ajuns și nu mai pot face nimic decât să mă târâi de ici-colo cu mare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
am întors acasă întreg - cum s-ar spune. Numai cu degetele de la un picior degerate - a intrat în vorbă bătrânul. Ofițerul a privit curios la om. Fără nici un îndemn însă, bătrânelul a prins a povesti: Era iarnă. Și ce iarnă! Crăpau ouăle corbului de ger. Pe front era liniște. Chiar prea multă tăcere. Ce se gândesc cei de la comandament? Ia să trimitem noi vreo cinci flăcăi din grupul de cercetare în satul dintre linii - că între noi și nemți se afla
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă gândesc, nu toți au ieșit în calea glonțului, așa cum am făcut-o eu... Unii nici n-au ieșit măcar din casă. Au stat la căldurică. Au stat ei nopți și zile întregi în omăt până la brâu sau ger de crăpau pietrele? N-au stat. Năsălia mamei lor de nenorociți! Doamne, câtă dreptate avea Trestie! Cine-i Trestie aista? Apoi un om ca aista nu găsești de ai umbla cu opinci de fier. Strașnic om! Mi-a fost și mi-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nici vorbă. Nu vreau să ajung să slugăresc la colectivă pe un blid de linte, cum se spune. Atunci mă pot baza pe dumneata, fiindcă alții, după cum ți-am spus, vin și pleacă. Te trezești fără oameni tocmai când îți crapă măseaua în gură. Toaibă a luat banii, i-a pus în chimir și a pornit spre casă, nu înainte de a trece pe la o brutărie aflată în drumul lui, de unde a cumpărat pâine, și pe la o dugheană de peste uliță, de unde a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a mai simțit chemarea ceea câinească a crâșmei de peste drum. A stat totuși puțin în cumpănă - să intre, să nu intre - dar până la urmă a renunțat, dând din mână a lehamite. „Mai ducă se dracului! Ia să văd, am să crăp dacă nu intru în crâșmă? Drumul până acasă l-a făcut fără să fie asaltat de gândul dacă mai găsește ceva rachiu pe vreun fund de sticlă... „Mâine m-oi duce pe la Prispă doar așa, să mai schimbăm o vorbă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
După cum știi, nutrește o ură adâncă împotriva ta. — Pentru mine, ura unui barbar împuțit contează mai puțin decât osul ăsta, zise Vitellius strâmbându-și gura unsuroasă și aruncă în foc piciorul de iepure de pe care rosese toată carnea. 19 Se crăpa de ziuă. În satul batavilor, câțiva preoți măturau în rariștea de pe malul izvorului lângă care se afla coliba lui Julius Civilis. Mânuiau cu grijă măturile din crengi de mesteacăn și frasin, deoarece cu ele alungau spiritele rele din locul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu fruntea însângerată. Rubrus alergă spre instructor. Măsurile de siguranță, idiotule! strigă. Toți recruții trebuie să-și protejeze capul și piciorul stâng și să poarte manșonul de piele. Vrei să strici marfa înainte să ajungă în arenă? De parcă n-ar crăpa destui aici... Cu două lovituri bine țintite, îi șfichiui, mai întâi pe instructor, apoi pe începătorul prăbușit la pământ, care gemea. Marcus și Valerius priveau scena agățați de gratiile ferestrei. — Ceea ce nu suport, zise Valerius prinzându-se mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cățelul lăsat de vecini acum o săptămână, iată cum se naște ideea de răcitură la români. Din păcate animalu’ s-a dedat la porția noastră de zahăr pe un an de zile. Nu-i nimic, sănătos să fie, jigodia dracului, crăpa-i ar mațele să-i crape, sărmanul. Ai un suflet bun. Da, dar de unde știi ? Se vede prin coaste. La tine până și sufletul este transparent. Păcat că nu te bagi în politică. Transparent ești, echidistant ești, omenos până și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
săptămână, iată cum se naște ideea de răcitură la români. Din păcate animalu’ s-a dedat la porția noastră de zahăr pe un an de zile. Nu-i nimic, sănătos să fie, jigodia dracului, crăpa-i ar mațele să-i crape, sărmanul. Ai un suflet bun. Da, dar de unde știi ? Se vede prin coaste. La tine până și sufletul este transparent. Păcat că nu te bagi în politică. Transparent ești, echidistant ești, omenos până și cu câinii... Ia cuțu zăhărelu de la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Mircea Martin, omul providențial care m-a lansat la apă și Mircea Horia ce avea să mă Încurajeze să stau În apă, ca un adevărat tată (frate?) spiritual pe terasa de unde se vedeau munții, acum nu se mai văd, a crăpat terasa, iar În al doilea rînd, acesta este cartierul scriitorilor: Matei Călinescu (chiar dacă a plecat de mult În America, au rămas totuși urme, mai există oameni care-și amintesc cu nostalgie că n-avea un deget), Cezar Baltag, George Almosnino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toată casa timp de o oră diferite obiecte, un bibelou, motanul, mingea, portretul artistului la bătrînețe, gîndacul sonor și ghitara, care s-a spart. O am de 18 de ani, tocmai Îi cumpărasem un nou set de corzi. I-a crăpat placa din spate, splendidul instrument nu mai emite acum decît sunete alterate. Bemoli. Am recuperat Însă corzile, cu care pot inventa un joc de societate. Un ghem, un joben, o plasă, o spînzurătoare. Așa i se spune acum În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu-i vorba de lumea mitocanilor, ăștia rezistă, deoarece au creier de azbest, totuși să vedem, mai e puțin pînă la terminarea cu brio a mileniului, acuși se face Întuneric și se năpustesc peste noi toate alea de poate va crăpa și azbestu’, este Running on Empty (1988). Cu neplăcută surprindere, mai Întîi vezi că n-a mai rămas nimic din cadrele delirante din Colina anului 1956. Și, dacă faci greșeala să adormi după primele zece minute, În care montajul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]