3,260 matches
-
uităm la showuri gen Mad man să constatăm care erau codurile vestimentare din trecut, de exemplu cel din 1960 comparativ cu cel de astăzi. Dacă vă duceți la McDonald's, veți observa că personalul este îmbrăcat foarte îngrijit, uneori purtând cravate. Ne transmite mesajul că au respect și recunoștință pentru clienți. Chiar dacă nu este sofisticată, ținuta este cu mult mai standardizată decât Casual Corporate America. De ce nu ne așteptăm să vedem blugi, tricouri și papuci la cel mai renumit restaurant din
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
ieșirea din tușă. Superiorii, subordonații, soția, secretara, amanta, copiii, fata cu fustă mini cu care pălăvrăgește pe terasa unei cafenele spunându-și că nu se știe niciodată... toți îl judecă după calitatea și stilul vestimentației, după modul cum își asortează cravata și parfumul, după cât de suplu și zvelt îi este trupul. E obligat să le supravegheze pe toate: pliul pantalonilor, gulerul cămășii, jocurile de cuvinte, picioarele în timpul dansului, regimul de alimentație, respirația când urcă scările, vertebrele atunci când face un efort brusc
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
tunsoarea mereu schimbată etc., au produs modelul unui nou look masculin, o alternativă "hip" la moda acceptată, o legitimare a stilului "lejer, nepretențios". Dimpotrivă, Tubbs oferă modelul bărbatului la modă, cu costume la două rînduri de la Casa Vern Uomo, cu cravate italiene înguste, pantofi eleganți, cercei în același stil, și un comportament "nouveau-cool". Partenerii lor, Zito și Switek, îmbrăcați în cămăși hawaiene și pantaloni lejeri, viu colorați, oferă modele de îmbrăcăminte lipsite de formalism, iar detectivele Gina și Trudy își schimbă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ceva amoral sau amenințător din punct de vedere moral în aceste euri postmoderne, fluide, multiple, supuse unor schimbări rapide. Din această perspectivă, Crockett este un erou cu o natură ambivalentă, caracteristică pentru cultura americană: apare adesea neras, nu poartă niciodată cravată și rareori șosete, duce o viață sexuală promiscuă și revine adesea la rolul său de acoperire, personajul Burnett, un "jucător" gata să facă orice pentru cîțiva dolari, un rol pe care îl joacă cu entuziasm. Miami Vice nu este însă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de a-și produce propriul stil, împotriva codurilor dominante: "Doisprezece ani am frecventat o școală catolică. La liceu, am purtat timp de opt ani uniformă. Încercam să mă ridic împotriva acesteia prin detalii mărunte, cum ar fi să nu port cravata pe care eram obligat s-o port sau să port un tip de guler interzis... Era un mod de a-mi oferi puțină libertate, de a mă opune sistemului într-o măsură cît de mică..." (citat din Ewen, 1988:5
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
De fapt, Anderson dezpămîntenește spațiul spectacolelor sale, acestea fiind ciudate și totuși familiare. Ea își concentrează în plus atenția asupra instrumentelor muzicale cu care cîntă și, într-o avalanșă de gesturi implozive, contopește elementul omenesc și organic cu instrumentele neînsuflețite. Cravatele se transformă în piane care emit sunete electronice, chitarele devin ființe vii care se răsucesc și se zbat, în vreme ce ființele umane se contopesc cu tehnologicul sau devin simple umbre sau imagini fotografice. Multe dintre aparițiile lui Laurie Anderson sînt extrem de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
1990, apud Rodica Boier, op. cit., p. 76. footnote> Într-adevăr, ocupația unei persoane determină cumpărarea anumitor bunuri și servicii: muncitorii cumpără mai multe haine de lucru (salopete) și diverse unelte, în timp ce intelectualii au tendința de a cumpăra mai multe costume, cravate, cărți, reviste de specialitate, computere ș.a. Mai mult, o firmă își poate chiar specializa produsele pentru a le oferi unor grupuri profesionale bine definite. De exemplu, o companie producătoare de programe de calculator va elabora programe speciale destinate inginerilor, contabililor
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
încercărilor în toate genurile și în toate stilurile, a premiilor școlae și a concursurilor literare pentru elevi, a primelor versuri publicate în revistele de copii". Vezi Luiza Bratu, op. cit., p. 222. 512Debutul propriu-zis se va face, de fapt, în revista "Cravata roșie" (1954), reînnoit în "Tribuna" (1959). (Informație preluată din Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române, p. 396). 513 Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române, p. 396-397. 514 "După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică, apărute
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
bănuitor) Altceva?! Nu cumva simți și tu că... Mina: (extrem de calmă) Ba da... E prima dată cînd mor. TABLOUL III Scena 1 (Același decor. Lumina se aprinde progresiv și simultan în ambele spații de joc. În dormitor, Ilie își pune cravata cu mișcări precise și vioaie. Caută în șifonier și scoate un pachet mare de bancnote. Începe să le numere și să le așeze pe categorii, cu un vădit apetit. Sună soneria de la intrare. Ilie devine atent. Mina, în tot acest
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
azi.. Te rog eu, da! Val: Ca de obicei, ești frumoasă, bună, tolerantă și monstruoasă... Irina: (amuzată) Monstruoasă fiind, bineînțeles, singurul compliment adevărat, nu? Val: Într-un fel da... Deci, spui tu, e cazul să-mi asortez gîndirea la o cravată oarecare, da? Irina: Da, iubire, așa cred eu. Val: În fond ai dreptate. În doi se suportă mai bine și monstruozitatea.. Ca și crima, ca și singurătatea... ca și iubirea... Irina: Auzi, da' de la ce ne luarăm, frate?! A, da
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
știe ea) Cu tine nu e nimic... nu e nimic de făcut... așa că fii așa cum ești... Val: E, dacă aș putea să fiu așa cum sînt... Maria: Poftim de te-nțelege cu omul ăsta! Val: Uite, îți promit că-mi pun cravată, că dezvelesc eu portretul... Mulți ani trăiască știu din ocaziile trecute, așa că nu înțeleg de ce te alarmezi! Maria: Pentru că omul niciodată nu știe la ce se poate aștepta de la tine. Val: E, mai fac și eu cîte o surpriză... dar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că și tu ești bun de ginere! Ia vino, vino-ncoace! Ce, nu te poți mișca? Săracul de el! Maria: Și-acum ce stai așa de parcă ești sudat în hainele astea? Alex: Mamă, lasă că mă acomodez eu... Numai cu cravata asta nu cred că am să rezist mult... Val: (din același fotoliu în care va sta ca un refugiat mai tot timpul) Alex, dă-mi-o mie. Tot trebuia să-mi asortez o cravată la gînduri. Maria: Altul! (vine bunica
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că mă acomodez eu... Numai cu cravata asta nu cred că am să rezist mult... Val: (din același fotoliu în care va sta ca un refugiat mai tot timpul) Alex, dă-mi-o mie. Tot trebuia să-mi asortez o cravată la gînduri. Maria: Altul! (vine bunica, îmbrăcata în costum național, mișcîndu-se cu grijă, ca la o paradă a modei) Ei, bravo! Uite ce frumusețe! Îi dai gata pe ăi de-or să vină cu Mihai. Bravo! Ia vino mai aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și bea lăptic, iar Miroiu e roșu la față și cu păr pe piept... Măcelarul și dorul de infinit! Val: Pînă la urmă tot agronomia o să te mănînce... Alex: Explică-te! Altfel îți arunc mănușa! Val: Lasă, mi-e destul cravata... Irina, tu ai citit piesa asta? Irina: Care? Val: Steaua fără nume. Irina: Iubitule, nu-mi strica și rămășița de dispoziție pe care o mai am. Val: Bine, da' poți să-mi spui și mie unde scrie în piesa asta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ți-ai pus în picioare? Bunica: Să știi că opincuțe n-am. Știu, s-ar asorta la costumul național, da' n-am. (iese) Alex: Mamă, da' eu acum sînt corespunzător? (e vorba de costum) Val: Cît despre mine... (își arată cravata) cred că sînt exemplu... Nu? (cravata îi stă ca o sancțiune și asta se vede) Maria: Bine, bine. (vrea să iasă, dar se oprește; concentrată) Acuma cît îi glumă îi glumă... cu delegatul ăsta... dar, uite, acuma îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Să știi că opincuțe n-am. Știu, s-ar asorta la costumul național, da' n-am. (iese) Alex: Mamă, da' eu acum sînt corespunzător? (e vorba de costum) Val: Cît despre mine... (își arată cravata) cred că sînt exemplu... Nu? (cravata îi stă ca o sancțiune și asta se vede) Maria: Bine, bine. (vrea să iasă, dar se oprește; concentrată) Acuma cît îi glumă îi glumă... cu delegatul ăsta... dar, uite, acuma îmi dau seama, oare nu trebuie să ne pregătim
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
uitat; aleșii strigă "la muncă, popor" iar poporul spune "n-aud bine, ce-ai spus?"; aleșii toarnă în difuzoare lapte și miere iar poporul face din ochi și spune "mă, ce voce frumoasă are ăsta!" Și la alegeri votează voci, cravate, gesturi patriotice, întorsături din condei... și-și vede de-ale lui, bune și rele, adică se salvează. Costache: (speriat) Și-asta ce înseamnă, domnu gropar?! Octav: Oh, inocentule! Asta înseamnă o minunată lipsă de încredere. Adică neîncrederea între mine și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
uitat; aleșii strigă "la muncă, popor", iar poporul spune "n-aud bine, ce-ai spus?"; aleșii toarnă în difuzoare lapte și miere, iar poporul face din ochi și spune "mă, ce voce frumoasă are ăsta!" Și la alegeri votează voci, cravate, gesturi patriotice, întorsături din condei... și-și vede de-ale lui, bune și rele, adică se salvează. Costache: (speriat) Și-asta ce înseamnă, domnu' gropar?! Octav: Oh, inocentule! Asta înseamnă o minunată lipsă de încredere. Adică neîncrederea între mine și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nici un gînd mai nou... Octav: Plafonarea... Groparul: Da... La dezhumări e cu totul altceva... e mai multă seriozitate... fără lacrimi, fără disperări... doar încremenire... Octav:...Destul de distractiv... Groparul: Domnule, cînd îl îngropi, "cumințelul" încă mai arată a om... pieptănat... cu cravată... și din cauza asta se mai speră... poate că... Domnule, numai speranța naște disperare... Asta e clar. Octav:...Și cum nu se poate fără speranță... nu se poate fără disperări... Groparul: Cînd dai peste oasele alea... atât de singure... îți dai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tot mai tîrziu vom înțelege că este un spațiu al disperării.) Gh. Popescu unu: (intră bombănind, bombănind, bombănind...; atinge cîteva obiecte, ca și cum ar vrea să facă ordine, dar nu e vorba decît de ticuri; își scoate halatul și își pune cravata, ceea ce va dura destul de mult...) M-am săturat! M-am săturat și gata! Să mă mai lase în pace cu... toate chestiile astea... cu toate albumele lui soioase, cu afișe, programe și cronicile lui de teatru...! Să mă mai scutească
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îl îmbracă într-o cămașă de zgomote, de aceea și refugiul în copilărie și-n satul care-l așteaptă, în grădina cu lumea ei de taină și frumos: Stăm seara în balcoane de zgomote/ în parcuri cu bănci de zgomote/ cravată de zgomote/ cu arbori și flori de zgomote/ bem apă de zgomote." În contrast eu această lume, poetul invocă satul: "Aș vrea să fiu stejar înfipt adânc/ cu rădăcinile în grădina noastră/ La umbră vara pe vecini să-i strâng
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ochiului drept trage spre interior, cea a ochiului stîng țintește drept înainte. în ciuda trăsăturilor maladive, expresia generală a feței e totuși de satisfacție. O diferență se remarcă și în aspectul vestimentar: peste gulerul rotund al cămășii, poetul a trecut o cravată cu două perechi de dungi, pe care a înnodat-o ca pe o lavalieră. Cine a lucrat în redacții a băgat de seamă că scriitorii își însoțesc textele cu fotografii în care sînt mereu tineri și frumoși. Bacovia - lucru întrutotul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de fragedă! Și cu toate că el se afla în costumul celei mai crude suferințe, îți zîmbea întruna, cu atîta mulțumire, ca și cînd întreaga lume ar fi fost a lui. L-am dus numaidecît la mine acasă, i-am dat cămașă, cravata, vestă, jachetă, ghete, așa că, din vechiul costum, nu-i mai rămînea nimic... În Sibiu a stat la mine în casă vreo trei zile și, spunîndu-mi că nu are pașaport, mă rugă ca să-i fac tot posibilul ca el să poată
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nimic /în afară de faptul că jucasem cândva ceva asemănător,/ cu niște tipi cumva asemănători/ (...)// Am urlat toate astea tare, deși eram foarte calm,/ pentru a avea timp să le studiez reacțiile./ Deși ei jucau impasibili și indiferenți,/ cu mutrele sobre, cu cravate la gât/ din care lipsea tocmai gâtul. Cu manșetele albe/ ale cămășii suflecate peste mâneca neagră a costumului,/ din care lipseau tocmai mâinile și restul trupului./ Pentru că într-o parte mâinile lor / împărțeau cărțile în timp ce/ trupul lor se zguduia de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se întâmplă, spre exemplu, cu Povestea micuțului Hans și Tânguirea micului Hans, Daniel: Pleoape închise) sau pentru a sugera continuitatea de profunzime a poeticii sale (printre Imaginile de pe strada Kanta întâlnim, bunăoară, un căutător de gunoaie "îmbrăcat la costum și cravată/ (toate luate de la Second Hand)/ cu ochelari fumurii". Tot nou este scenariul entropiei spre care converg sensurile celui mai lung poem din carte, Nunta câinilor, amestec bine dozat de himeric și cotidian tratat verist, de alegorie și confesiune denudată de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]