3,741 matches
-
seducătoare. Ei, asta era! Eforturile mele de a le face lipeala fuseseră sugrumate din fașă, dar probabil că era mai bine că Luke se vedea și el cu cineva. Nu mai exista pericolul să înțeleagă greșit întâlnirea noastră. M-am cufundat în scaun și am luat, relaxată, o gură de vin. — Din cauza unchiului Jack, am senzația că te cunosc deja, mi-a mărturisit Luke. E un mare fan al tău. Mi-e așa de dor de el. Ai apucat să ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de canapele de piele umplute cu puf, lumini calde, fotografii de familie, rafturi cu cărți, care înveleau toate zidurile și mașini de scris vechi. În multe seri mi se întâmplase să înșfac un manuscris și ceva mâncare comandată, să mă cufund într-un fotoliu și să citesc ore întregi, în vreme ce Jackson lucra la biroul lui. Mara făcea deseori același lucru. Biroul acela fusese ca o bibliotecă de familie. Noi fuseserăm ca o familie. Dar vremea aceea trecuse. Acum eram înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tras pe șofer de gulerul cămășii, smucindu-i capul pe spate. — Ți-am spus că n-ar fi trebuit s-o luăm pe Lexington! Învață să-ți faci nenorocita asta de meserie. Că nu e fizică cuantică! Eu m-am cufundat înpoi, pe locul meu. șoferul a virat după colț, ca s-o ia înapoi către Park Avenue. — și-acum, Claire, când ne întâlnim cu Rachel, vreau să mă lași să vorbesc numai eu, mi-a declarat Vivian. Vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
doi și trei de pe lista best-seller-urilor din The New York Times. — Înțeleg, Vivian, am spus, dar intercomul se închisese deja. M-am uitat la ceasul mic, din colțul monitorului de la computer. Nu era nici măcar 1:00 p.m. Orele de liniște în care mă cufundasem acasă, în Iowa, deveniseră doar o amintire îndepărtată. Deschizându-mi e-mail-ul, am descoperit că în ultima oră îmi intraseră patruzeci și două de mesaje noi. Am comandat o pizza de la restaurantul de jos și m-am pregătit pentru o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
frumos din partea ta. Eu, ăăă... — Scuzați-mă! Vă rog pe toți să fiți atenți! Vivian a bubuit cu putere în microfonul pe care-l înșfăcase de la cvartetul de jazz care cânta în colț. — Vă rog! Oameni buni! Încăperea s-a cufundat în tăcere. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. — Evident, asta este o seară foarte mare pentru Grant Books. Cu toții suntem foarte mândri de succesul și de talentul lui Luke Mayville. Așa cum unii dintre voi știu - a spus ea, lăsând ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
oboseală, țînțari. în ziua eliberării, n-ai vrut nici să auzi de ce ți-au recomandat comisarii, ai făcut ceva pe decretul care ți-a redat așa-zisa libertate, România ți s-a părut mai pustie ca niciodată, Bucureștiul un oraș cufundat în beznă, dispăruseră toate firmele particulare, magazinele luxoase, viața de noapte, afișele colorate care invitau la spectacole și evenimente, chioșcurile de ziare, vechile anticării, într un cuvînt tot ce ar mai fi putut satisface micile pofte burgheze. Într-o așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
În vârstă, nemulțumită de trufia domnului de lângă geam. Antipatic de la Început. Vor să ajungă și ei undeva. La părinți, la rude, la prieteni... Sunt atâtea posibilități... Și dumneavoastră doriți același lucru. Domnul de lângă geam deschise din nou Magazinul și se cufundă Într-o lectură ușoară, dar plină de satisfacții intelectuale. Adolescenta strabică se pregătea să coboare și Încă nu știa ce culoare aveau ochii vânătorului de munte care dormea cu bascul căzut pe nas, cu brațele vânjoase Încucișate pe piept. Bocancii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost director de bancă era un om de lume. De ce sunt atâția morți În România liberă, domnu’ Ster? Pentru că e mult spațiu, Gheretă, răspunse domnul Ster mușcându-și pipa olandeză cu care de altfel a și fost Înmormântat. Pe terasă, cufundați În fotoliile de răchită, șeful de post și medicul legist fumau liniștiți. Ce mai aveau de făcut era un fleac. Lângă poarta larg deschisă strălucea mocnit un pâlc sângeriu de crizanteme. Văd că vă interesează pictura, domnule Gheretă... Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
siguranță tava cu șampanie și În ținută sumară, ceea ce făcea pe multe cucoane să ofteze, sau să bea șampania cu o repeziciune care Încălca toate regulile după care fuseseră crescute În familiile lor nagyon k.u.k. În vreme ce salonul se cufunda molatic Într-un miros straniu de ciuperci ieșite ca după ploaie. Se discuta despre orice. Se pomeneau și nume ca: Thorma, Mikola, Oliver Pittner, Krizsan, Ziffer, Tasso Marchini, ori cuvinte ciudate ca Neue Sachlichkeit, grafism rece și cubism târziu. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
părea o Închisoare pentru fiecare, Însă În miezul ei se află, În profunzimea acelor milioane nenumărate de copaci metaforici de care nu vedem pădurea, justificarea și mântuirea. Mi-am Întors privirea Îndărăt, aproape de vârful pantei. Codrul lui Wistman dispăruse deja, cufundat din nou sub pământ; din nou doar o altă urmă În memorie, deja transformată În artefact, un lucru bun de Întrebuințat. Un sfârșit, trupul mort al frunzelor lui vii. „La scurtă vreme după acea primă vizită, tata mi-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mi-am dat seama că aș avea timp s-o contracarez. Mi-am adunat toată ura în pumnul drept și am izbit fix în ținta însângerată dinaintea mea. Am simțit pârâitul inconfundabil al cartilajului nazal, după care totul s-a cufundat în întuneric și într-o lumină de un galben încins. Mi-am ridicat privirea spre lumina orbitoare și m-am simțit ridicat de jos. Duane Fisk și Jimmy Lennon au răsărit lângă mine și m-au luat de brațe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să aibă loc după numai zece minute de mers cu mașina. Am format numărul. Telefonul lui Fritz Vogel a sunat de douăzeci și cinci de ori. Am închis lumina și mi-am luat tălpășița. Căsuța de lemn a lui Vogel senior era cufundată în întuneric. Am oprit mașina vizavi de ea. Am rămas o vreme la volan și am refăcut în memorie planul casei, cunoscut de la vizita mea precedentă. Mi-am amintit de două dormitoare care dădeau într-un hol lung, o bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Russ mi-a aruncat următoarea replică: — Obscenitatea aia nu merita să rămână în picioare. Apoi m-a cuprins o sfârșeală de nedescris - urmată de somn. Russ m-a lăsat la El Nido. M-am aruncat în pat și m-am cufundat într-un somn adânc de douăzeci de ore. Când m-am trezit, primele lucruri pe care le-am văzut au fost cele patru pașapoarte ale familiei Sprague aruncate pe măsuța de toaletă. Primul lucru care mi-a venit în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai dă ochii cu Emmett Sprague, așa că m-am dus eu după bani. Dwight, știa că sunt îndrăgostită de tine și a vrut să ne știe împreună. Ăsta a fost unul dintre motivele pentru care a plecat. Simțeam că mă cufund în nisipurile mișcătoare ale vechilor noastre minciuni. Nu a plecat, a fugit de jaful de la Boulevard-Citizens, de înscenarea pregătită lui De Witt, de încurcătura în care se afla cu Departa... Ne-a iubit! Nu-i contesta acest lucru. Am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un cărucior cu roți din lemn, ciorba. Farfuriile încăpătoare din aluminiu erau trecute din mână-n mână spre fetișcana pistruiată care, cu o mișcare dibace, le umplea până la semnul scrijelit pe interior și le dădea înapoi. Cu prudență, comandantul Aciobăniței cufundă lingura în lichidul roșietic, o duse la buze și gustă: nimic. Avea un gust cu nimic deosebindu-se de alte gusturi obișnuite de ciorbă. Ce ciorbă e asta? — Ciorba nr. 3, răspunse tânăra mediocră de vizavi, înfulecând deja cu poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
As-naat mi-a pupat mâinile, acoperindu-le cu lacrimi de bucurie și a trimis una din servitoare să-i spună lui Zafenat Paneh-ah că e tatăl unui băiat frumos. Eu am fost dusă într-o cameră liniștită și m-am cufundat într-un somn întunecat, fără vise. M-am trezit a doua zi dimineața plină de transpirație, cu capul pulsând, cu gâtul în flăcări. Întinsă pe saltea, am întrezărit lumina care curgea prin ferestrele înalte și am încercat să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am pomenit în fața casei unde locuia tata. Am vrut să trec mai departe, n-avea rost să-l caut după atâta vreme tocmai în noaptea de Paști, când am auzit o bătaie în geam. M-am oprit intrigat. Casa era cufundată în beznă, nu venea dinlăuntru nici un alt semn de viață. Și deodată m-am gândit că tata, rămas singur în noaptea de Paști, intrase în agonie și cerea ajutor. Am luat-o la fugă, dar pe măsură ce alergam auzeam și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de aceea a început să vadă cu timpul în mine un adevărat pericol, un conspirator împotriva fericirii sale. Într-o zi, m-a chemat la el. Stătea în fotoliu și răsfoia o revistă. M-a lăsat să aștept, prefăcându-se cufundat în lectură. În sfârșit, când a socotit că făcuse o pauză destul de educativă, a ridicat ochii spre mine: „A, tu erai?” M-a invitat să iau loc pe celălalt fotoliu. Era semn rău. Însemna că trebuia să mă pregătesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stupid în seriozitatea lui. Într-o dimineață rece, cu brumă timpurie, am descoperit trandafirii arși, rebegiți de frig; jalnici. Țin minte ziua aceea fiindcă puțin mai târziu am simțit deodată că mi se face rău. Am avut senzația că mă cufundam într-un întuneric înăbușitor, duhnind a căldură râncedă, care se învârtea cu mine. Când mi-am revenit, mi-am dat seama că mă prăbușisem în curte. M-am întrebat dacă inima fusese de vină și-mi dăduse un avertisment sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
necesară”. Rușinat, furios, am reacționat grosolan. Am îmbrâncit-o, „du-te dracului cu energia ta”, apoi am plecat trântind ușa. Din întâmplare, pașii m-au dus în noaptea aceea în dreptul circului. Spectacolul se terminase, iar uriașul cort de pânză era cufundat în întuneric. M-am strecurat înlăuntru, neobservat de nimeni, și găsind o cușcă liberă, deschisă, m-am culcat în ea. Dimineața, când m-am trezit, un îngrijitor se zgâia la mine. Credea că visează probabil. Era atât de caraghios cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
duzii plini de dude negre, coapte, la butoaiele cu apă din curți și eram din ce în ce mai mirat că nu întâlneam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărșăluia prin praful uliței, ușor adus de spate, fără să privească nici în dreapta, nici în stânga. Era cufundat în aceeași liniște plictisită care a sfârșit prin a mă irita fiindcă nu mi-a plăcut niciodată să mă simt în inferioritate lângă nimeni și cu atât mai puțin nu-mi plăcea să mă simt așa lângă un om pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
abia fugeau, de parcă erau porci cu coarne, încât nu ne-a fost greu să împingem doi cerbi în mlaștina din stânga pădurii, unde ne-am început vânătoarea. Propriu-zis nu era vânătoare, ci un măcel murdar. Odată intrați în mlaștină, cerbii se cufundau până la burtă în noroi și nu mai reușeau să iasă de-acolo. Încercând să scape, nu făceau decât să se afunde și mai rău. Așa că vânătorul își putea îngădui luxul să nu se grăbească, să fixeze ținta, cu răbdare, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
e, oricum, inutil. Îmi aduc aminte una din serile în care am discutat cu Dinu despre ratare. Nu aprinsesem lumina în cameră, deoarece ne plăcea să observăm în ceața amurgului cum marea se colora în albastru sângeriu înainte de a se cufunda în noapte. De-afară, venea miros de alge putrede. Tăceam amândoi, ascultând zgomotul valurilor și privind dunele de marmură care ardeau rece pe țărm chiar în dreptul ferestrei mele. Dinu se afla după una din crizele lui de astm, era deprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Pe unul l-am condamnat mai aspru numai pentru că avea urdori la ochi și eu nu suportam asta. I-am dat un an de închisoare peste ce i se cuvenea. Dacă l-aș întâlni acum, i-aș cere iertare...” Și, cufundat în amintiri, Anton ofta, regretând, desigur, nu numai păcatele cu care se încărcase, ci și posibilitatea, pierdută pentru totdeauna, de a le mai săvârși; tinerețea însemna, vai, vremea când acuzații din boxă se uitau spre el ca o vită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
adâncă pe frunte; doar părul roșu, viu, arzând ca o flacără în lumină, rămânea ca înainte. În asemenea situații o luam de mână și mă arătam tandru. Uneori mă grăbeam să plec, culmea, ca să beau o cafea proastă lângă pescarii cufundați în tăcerea lor arhaică. Mă atrăgea mereu ceva acolo, deși de fiecare dată regretam, de cum mă izbeam de tăcerea aceea cu multe capete care la început mi se păruse o curiozitate, dar ajunsese să mă sâcâie și chiar să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]