3,638 matches
-
nu mai are cine să le trateze, fiindcă doctorii au plecat peste hotare. Pentru aceasta, este de ajuns ca să citească și să urmeze întocmai indicațiile, din articolul „Un orgasm pe zi te apără de stres și boli” . Dacă-l țin curelele, ziarul spune că rezultatul este garantat. Deci, la treabă nea Gheorghe, ai toată „Libertatea” de acțiune! Combate bolile și stresul cu scule proprii! Scurt tratat de deșteptoplogie Tata, Dumnezeu să-l ierte, că tare de bine m-o mai învățat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Motorul uriaș era fierbinte încă. Plimbă lumina lanternei peste acesta, încercând să vadă care era cauza pentru care se oprise așa, dintr-o dată. Se uita acolo unde credea el că ar putea fi defecțiunea. Nu văzu nimic în neregulă, nici o curea nu era ruptă, nici un furtun nu era spart și nici o piesă nu lipsea de la locul ei. După o jumătate de oră renunță, pierdea vremea degeaba, nu reușea să-i dea de capăt și pace. Se așeză pe scara camionului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
muri. 7. Ahazia le-a zis: "Ce înfățișare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră și v-a spus aceste cuvinte?" 8. Ei au răspuns: "Era un om îmbrăcat cu o manta de păr și încins cu o curea la mijloc." Și Ahazia a zis: "Este Ilie, Tișbitul." 9. A trimis la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie, care ședea pe vîrful muntelui, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
facă parte, negreșit, mai multe pahare și mici recipiente decât din arsenalul omului sănătos. Dimineață, cu ochii încă nedezlipiți, degetele mele dau peste suprafața rece a paharului de apă, a cănii de ceai, paharul pentru picături - în fine, și metalul curelei de ceas. Faci prea mult caz de „boala ta“, îmi spune mama, pe un ton în care ghilimelele sunt mai mult decât ghicite. Seara la zece, ea venea triumfală în odaie, cu cana de ceai îndulcit cu miere. Licoarea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
primul rând, îmbrăcămintea. Mai ales iarna. Îmi era o groază teribilă de diminețile de sâmbătă, când trebuia să-mi pun tot harnașamentul. Mai ales vestonul, cred că așa îi zicea. Un fel de paltonoi enorm, kaki bineînțeles, încins cu o curea la mijloc, ce mă făcea să arăt ca un balon. N-am fost eu niciodată trasă prin inel, dar ca să arăți cât de cât bine în chestia aia ar fi trebuit să fii anorexică. Cu toate straturile alea de țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
despre mine în toată chestia (kestia!) aia din jurul meu. „Întreaga greșeală stă în îndoială și în șovăială“ (dar asta-i din Pound, nu din Eliot)... Mai și chiuleam de la armată. Căutam disperate de dimineață hainele, nu găseam chipiul sau o curea și lăsam totul baltă. „Azi nu mergem“, hotăra una dintre noi. Stăteam fiecare în patul ei, pe spate. Ronțăiam mere și citeam ore în șir fără să spunem nimic. Dacă se adăugau și absențele de la Facultate (erau o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
era frică. Vânzătoare cu „umeri“. Profesoare cu „umeri“. Cetățence cu „umeri“. Eu mi-am scos „umerii“ de la hainele cu „umeri“. „Unde-s umerii?“, m-a întrebat mama. Am dat din umeri. Asortată, zicem, și ne apucă râsul. Pantofii cu geanta, cureaua, eșarfa și mănușile. Mama era „asortată“. Și mătușa Augustina. Profesoarele erau cele mai asortate. Bluzele din garofiță ale profei de mate cu cerceii săi. Mi-aduc aminte ce șoc am avut când am fost trimisă acasă de profa de română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
jur că n-o să mai port NIMIC împletit când o să fiu mare) și cum a încercat de un milion de ori să facă rost de blugi și de adidași de la Galați și mi-a adus de la Fondul Plastic din București cureaua aia șmecheră și pantofii bulgărești... Ce-i drept, aici m-a muiat, e-adevărat că acum juma’ de an a venit cu o pereche de blugi stas, îi luase doamna Mariana de la vaporeni și am leșinat când i-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cusut. Țăcăneau acolo aproape toate. Lucrau. Erau și două femei. Croitorese. Să știți că i-a reparat foarte repede. Erau pantaloni de joacă... Aproape nu se cunoștea unde i-a reparat.... Avea un instrument așa, lung și îngust, ca o curea. Erau centimetri cu liniuțe desenate... Măsura cu el și făcea semne cu ceva alb, ca o cretă...E grozav să știi să faci haine! Și să repari pantaloni, la fel. Nu mă lasă tata, dar aș vrea să mă fac
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
zi de un obiect moale, călduț. Dar nu sunteți decât neliniștită, căci nici nu l-ați văzut. Pe asta se bazează și metoda mea. Are o voce caldă. — Haideți să fim prieteni - îmi mai spune, apoi mă leagă cu niște curele de mâini. Scoate un batic negru din buzunar și mi-l leagă la ochi. Așa se apucă de mine. În dosul perdelei e toamnă timpurie. Pe mine au pus lumină artificială. Mă gândesc că poziția mea de acum e cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Sunteți acum... prins în capcana cea mai complexă... imaginată vreodată..." Senzația de dezastru care izbucni nu aducea cu nimic din ceea ce simțise până acum. - Ashargin, trândavule, coboară și aranjează chingile ăstui drull. Sări iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă obediența servilă care-l făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente din preajma celui adormit, ci porțiunile translucide care prelungeau acest "sicriu" de șapte metri lungime. Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare pentru trei corpuri suplimentare. Două dintre ele păreau mai mici; Gosseyn se lumină: erau prevăzute pentru femei. Această navă era destinată transportării a doi bărbați și două femei prin imensitatea spațiului interstelar, prin anii care separau sisteme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Unul dintre comandanții de lângă Mitsuhide își puse mâinile pâlnie la gură și strigă: — Scoateți potcoavele cailor și aruncați-le! Comanda strident dată din primele rânduri se auzea clar. — Toți pedestrașii să încalțe sandale de paie noi. Nu purtați sandale cu curelele desfăcute după mersul pe drumurile de munte. Dacă baretele s-au rupt, legați-le îndeajuns de strâns astfel încât, dacă se udă, să nu vă roadă picioarele. Pușcași, tăiați fitilele flintelor la lungimea de un picior și legați-le în mănunchiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din castel împotriva voinței ei. Suspinele celor trei fete se mai auziră, un timp, pierzându-se în depărtare. Se apropia deja al patrulea schimb al nopții, iar petrecerea cea lipsită de bucurie se sfârșea. Războinicii își legară repede la loc curelele de piele ale armurilor, își luară armele și începură să se disperseze la posturile finale, posturile unde aveau să moară. Katsuie, soția lui și cei câțiva membri ai clanului trecură împreună în interiorul fortăreței principale. Oichi ceru să i se aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capul cu păr de culoarea ghimbirului pe învelitoarea de protecție. — A, cred că ar fi mai bine să îți dai jos pantalonii, ce zici? Margoulies tocmai scotea din cutie o pereche de mănuși chirurgicale de culoarea pielii. Bull își desfăcuse cureaua elastică și își lăsase mai jos de genunchi pantalonii călcați la dungă, după care îi scosese de tot. Pentru aceasta, a fost nevoie să se ghemuiască și să-și expună fesierii, luând întâmplător tocmai poziția pe care o avea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Sub fereastra îngustă se afla o bibliotecă micuță, ticsită cu numere vechi din Wisden și reviste de sport. Alan îi spuse: — Ai face bine să-ți dai jos hainele, John. Dumnezeule! Cât de mult îi plăcea asta! Bull își desfăcu cureaua și își lăsă pantalonii să alunece peste șoldurile rotunjite. Își scoase picioarele din papucii de casă, apoi se extrase din pantaloni, mutându-și greutatea de pe un picior pe celălalt, până ajunse să stea în chiloți în fața lui Alan, clipind nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
gol, cu nimic îmbrăcat în fața nimicului. Alba himeră textilă se sfâșie turbată, șerpuind veninos, agățându-se, încercând cu ultimele puteri să nu se despartă de umerii stăpânului. Apoi, demența Directorului întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
teza la mate, Szabi a pățit-o și mai rău, l-a lipit de becul veiozei și, cât ai clipi, mercurul s-a înfierbântat atât de mult, încât termometrul a explodat, așa că Szabi a încasat-o de la taică-su, cu cureaua de la pantaloni, partea cu cataramă, deci faza asta nu mai intra la socoteală, însă ceva-ceva tot era musai să născocim. Știam că dacă nu ne îmbolnăvim până a doua zi, s-a zis cu noi, o să ne omoare în bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
voi însă ați mâncat deja, așa că acum la treabă, și zicând asta s-a dus la excavator, a scos din spate un pachet mare, aruncându-l în fața noastră, pe jos, na, ia deschideți-l, a spus, pachetul legat cu o curea s-a rostogolit la picioarele noastre, cu toții s-au dat un pas înapoi, nimeni n-a vrut să-l atingă, stăteam acolo, uitându-ne la muncitori, și ei la noi, Traian numai la mine se holba, se uita fix în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-ne la muncitori, și ei la noi, Traian numai la mine se holba, se uita fix în ochii mei, am văzut cum se linge pe buze, știam că o să-mi zică să iau pachetul, că o să-mi ordone să desfac cureaua, dar atunci deodată Traian s-a întors, și s-a întors și celălalt muncitor, se uitau înspre trotuar, sosise Prodan cel Mare cu țigările, în pas alergător s-a dus la Traian, i-a dat țigările și restul de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asta, și a dat cu cotul în ditamai cutia neagră, pe care-o așezase, pe bancă, lângă el, la scârba asta de-acordeon, la asta, mă, a spus, și a mai tras un cot în ea, apoi, apucând-o de curele, a săltat-o pe genunchi, a deschis-o și a scos din ea un acordeon, iacătă, a spus, taică-miu a făcut rost de el și acum vrea să mă scoată de pe șantier și să mă trimită să cânt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a făcut apariția și Prodan, avea o suflătoare cu patru țevi, foarte frumos făcută, fiecare tub Bergmann era înfășurat cu izolirband, îi confecționase și un pat de armă și mâner, arăta ca o adevărată mitralieră, făcuse rost și de o curea cu care și-o atârna de gât, avea un buzdugan la cingătoare făcut dintr-o halteră, pe antebrațe cele două apărătoare bătute-n ținte de aramă îi ajungeau până la coate, pe lângă buzdugan mai atârnându-i la șold și un ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
alb semăna leit cu al ambasadorului, și arăta destul de fioros, dar tot nu descoperisem încă ce anume îl pune în mișcare pe nenea șahistul, deși m-am uitat și la spinarea lui, nicăieri nu se vedea vreun cablu sau vreo curea de transmisie, era îmbrăcat într-o uniformă ponosită și era desculț, picioarele îi erau lucrate la fel ca mâinile, arăta foarte slab și foarte bătrân, și atunci m-am gândit că poate se mișcă de la sine, poate nici nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din bucătărie, și atunci mi-a trecut prin minte că s-ar putea ca mama să nu-și sorteze propriile haine, ci pe ale tatei, s-ar putea ca tocmai să se uite la hainele tatei, la cămășile, cravatele, pantofii, curelele și costumele tatei. Înainte de asta, niciodată nu ne-atinsesem de lucrurile tatei, nici măcar dulapul lui nu-l deschisesem, nici sertarul de la biroul lui nu-l trăsesem, ca atunci când se va fi întors acasă, să le găsească pe toate așa cum le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și am continuat să lucrăm așa, cu tricourile înnodate peste față, cu toate astea mai aveam în nări mirosul de pământ mucegăit, la început mă mai uitam pe ce pun mâna, că era un vraf de cărți legate cu o curea sau o mulțime de cutii de conserve înșirate pe sfoară, dar apoi am început să scot toate lucrurile, la nimereală, dându-i-le lui Csabi mai departe, m-am oprit din treabă numai când n-am putut urni din loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]