5,260 matches
-
nu duc lipsă. Pe unii, cu care eram chiar prieten înainte de apariția cărții, i-a supărat că m am legat de ei, chiar dacă am făcut-o prin intermediul transfigurării literare, iar nu relatând, pur și simplu, niște fapte. Sunt atât de deștepți încât să se recunoască singuri, chiar dacă le-am schimbat și numele și biografia... Câțiva mi-au spus-o verde-n față: Ce-ai avut cu noi, că nu te-am deranjat niciodată cu nimic? Am, pentru că așa cum i-ați pus
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de lucrul ăsta nu m-am îndoit nici o clipită.” Încurcat, învățătorul găsea o cale să adauge: “Dragul meu, eu n-am vrut să mă înțelegi greșit. Știu că..., mă rog..., nu e treaba mea să..., ce mai tura-vura, fata e deșteaptă și, cu ambiția pe care-o arată, cu încăpățânarea asta copilărească, ce, uneori îi stă așa de bine, cred că o să ajungă cineva.”. După terminarea celor patru clase primare ce se puteau învăța, pe atunci, în sat, eleva Toma Epaminonda
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care, prin tot ce fac, demonstrează că sunt responsabili de munca lor, că au talent și chemare pentru meseria aleasă... alții, în schimb, se țin numai de reclamații, au tot timpul convingerea că-s cu cinci secunde, cel puțin!, mai deștepți decât noi, toți,... vânează funcții ... ... fac pe vedetele ... eu, stimați tovarăși, eu vreau să vă spun că am fost întotdeauna modest, muncitor, am încercat și cred că am reușit să fiu cât se poate de conștiincios, să-mi aduc aportul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pernuța lui îl înveselește de-a binelea. “E o gâză” își spune. “Ba nu, e o gărgăriță” se corectează el. “O gărgăriță” repetă acum, mai mult ca să vadă dacă poate spune frumos r, ca un băiețel cuminte, frumos, ascultător și deștept. Când o să vină tăticul de-acolo de unde l-au dus niște oameni răi - trebuie să vină, nu?, toți copiii au tătic, el de ce să n-aibă? - o să se bucure dacă o să-l vadă cum arată acum, cât de mult a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
face lucrul acesta. Unul din colegii de clasă, secretarul UTM, mi-a pătruns, se pare, gândul și a ținut să-mi spună, cât de colegial și de prietenește s-a priceput el, că mă prețuiește mult pentru că sunt un băiat deștept și învăț bine și că i-ar părea rău ca organizația noastră să ia unele măsuri împotriva acelora care se lasă antrenați și atrași de religie, de misticisme... că, Dumnezeu nu există, el este prezent doar în închipuirea bolnavă și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
locului. Majoritatea localnicilor nu veniseră pe drumul ăsta lung. Amândoi părinții Schluter credeau că evoluția era propagandă comunistă. Mark însuși avea dubii. Dacă toate cele câteva milioane de specii evoluează constant, cum se face că numai noi ne-am făcut deștepți? Doctorul dezvoltă ideea. — Creierul e un proiect năucitor, care se reînnoiește. Dar nu poate scăpa de propriul său trecut. Nu poate decât să adauge la ceea ce există deja acolo. Ea se gândi la conacele acelea schilodite din Kearney, case victoriene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mai ții minte când l-am spălat, cum ți-a luat prosopul cu ciocul și a început să se șteargă? Instinctiv, exact ca atunci când se ung cu noroi, ca să-și înnegrească penele. Dar, Doamne! Credeam că pasărea aia era mai deșteaptă decât orice ființă umană. Mai ții minte când am încercat să-l învățăm să ridice un picior în semn de salut? Brusc, Mark începu să se vaite. Un braț săgetă aerul, iar celălalt se roti larg. Pieptul i se repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lipsesc lui. Cine sunt oamenii, să fie ei mai tari? Să se împerecheze pentru totdeauna. Să-și învețe copiii să ajungă la capătul lumii și să găsească drumul înapoi, drumul de demult pe care-l găsise el. Păsările alea sunt deștepte. Așa-i spunea taică-său tot timpul. Un tată care cunoștea atât de bine păsările alea încât avea obiceiul să le omoare. Moare să-și aducă aminte ceva, chiar în momentul ăsta, dar trece. Trăncăneală, dar e generală. Spune-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ruppie. Poate că are legătură cu partenogeneza. Îți spune ceva noțiunea de partenogeneză? Cunoscută și sub denumirea de imaculata concepțiune. Rupp se înfige în Cain. Ai mâncat vacă nebună? N-are răspuns, declară Rupp. Și el e un tip foarte deștept. Dacă Rupp n-o poate descurca, e nedescurcabilă. Poate că ai încurcat întrebarea, sugerează Duane-o. Există un fenomen care se numește deformare. E ca la jocul ăla cu telefonul fără fir... Ușurel, cap sec, îl spulberă Ruppie. Ai înghițit prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu e Karin, ci agenta secretă-și-nu-prea care i-a luat locul. Pe scaunul din dreapta e un câine, lipit de geam, care-și înfige ghearele în geam ca să-l lase în jos. Tot un border-collie, ca al lui Mark. Cea mai deșteaptă rasă din lume. Câinele îl vede pe Mark pe fereastră și e disperat să ajungă la el. Țâșnește pe ușă imediat ce Barbara o deschide. Până să apuce să facă vreo mișcare, animalul cel drăgălaș s-a suit pe el, gudurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
folosise prezentul. A fost întotdeauna șmecher. Ghicea imediat profesorul și-și dădea seama care-i limita cea mai de jos de care avea nevoie ca să treacă la materia lui. Nu zic că trebuia să fii vreun geniu ca să fii mai deștept decât profesorii de la Liceul Kearney. Dar Mark nu voia decât să repare mașini și s-o ardă toată ziua cu jocurile lui video. Putea să se agite douăzeci și patru de ore cu un cartuș nou de jocuri video, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
piatră. —Ah! Cunosc eu vocea asta. Stai așa - nu-mi spune. E bărbatul care-și făcea veacul pe-aici. Nu-și aminti tot ceea ce voise să-i spună. Nu conta. Ea era însuflețită de propriile-i povești. —Fiica ta cea deșteaptă, Jessica, a câștigat de curând o finanțare NSF pentru tinerii cercetători. Se pare că vânătoarea de planete e încă sponsorizabilă, anul ăsta. Pomeni de o sumă frumușică. California ar trebui s-o adopte, la ce pradă le aduce. Jess, Jess
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
transformă într-un profil de personalitate banal. Cel de-al doilea fu unul dintre acele dezastre în care cel care intervieva, total neinformat, voia ca Weber să comenteze orice, în afară de munca lui. Oare muzica clasică îi făcea într-adevăr mai deștepți pe copiii mici? Cât de aproape ne aflam de descoperirea unor medicamente care să stimuleze cunoașterea? Weber era atât de obosit după zbor încât practic halucina. Auzea cum frazele sale devin mai lungi și mai puțin gramaticale. Când jurnalistul australian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cele mai impunătoare spectacole ale naturii din întreaga lume, cu o jumătate de milion de cocori cenușii pe post de vedete. Încep să sosească de Valentine’s Day și cei mai mulți dintre ei pleacă până de ziua Sfântului Patrick... Ce păsări deștepte, spuse Sylvie. Și mari cunoscătoare ale sărbătorilor. Soțul ei încuviință din cap, cu ochii la ecran. —Toate sunt irlandeze, ha? Soțul ei nu spuse nimic. Ea-și încleștă fălcile și-i mângâie umărul ceva mai apăsat. De Presidents Day, luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uită de ea însăși, consolând-o pe fată. Iar fata acceptă puțină consolare. — Poți să-l faci pe Dumnezeu să apară și să dispară cu chestii electrice...? E doar o structură inclusă? Tu știai chestia asta? Știe toată lumea? Toți oamenii deștepți? Karin o liniștește, îi mângâie umerii. Nu știe nimeni. El nu știe. —Ba normal că știe! Dacă nu știa, nu scria așa ceva în carte. E cel mai deștept om pe care l-am întâlnit vreodată. Religia e doar un lob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doar o structură inclusă? Tu știai chestia asta? Știe toată lumea? Toți oamenii deștepți? Karin o liniștește, îi mângâie umerii. Nu știe nimeni. El nu știe. —Ba normal că știe! Dacă nu știa, nu scria așa ceva în carte. E cel mai deștept om pe care l-am întâlnit vreodată. Religia e doar un lob temporal...? Zice că toată credința e doar o chestie chimică, evolutivă, pe care poți s-o capeți sau s-o pierzi...? Cum ar fi ce-a hotărât Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o întâlnească. — Poate că totul a fost o chestie de afaceri, ai? De la început? —Robert? Vocea îi scapă puțin, până când o înfrânează la loc. Aș vrea eu să mă pot lăuda cu asta. Aș vrea eu să fiu așa de deșteaptă. —Ei, cert este că ne-ai dat înapoi. Ai complicat jocul. O mare umilință personală, pentru mine. Greu să-mi salvez curu’. Hei, să păstrezi mereu lucrurile interesante. Ăsta-i prețul pe care-l plătesc ca să aflu ce însemn eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pur și simplu rari. Pitica mea măsoară 48 cm, poate nu e nici cea mai bizară, nici cea mai rară, dar se numește (sau se va numi după botez) Dora și va fi (pentru noi) cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă și cea mai iubită de pe fața pământului. În urmă cu doi ani, tot la sfârșit de primăvară, Aliona mi-a ghicit în cărțile ei soioase și exacte. Mi-a descris, cu multe amănunte, plecarea noastră din România, întoarcerea pe care
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
le vor explica și copiilor-părinți câte ceva.) Pentru copiii care n-au acasă nicio pisică, voi spune mai întâi că lui Ticuță prietenii și vecinii îi spun Suflețel. Pentru că are mult suflet. În tot ce face pune suflet. Și e destul de deștept, de asta vă veți convinge singuri. Nici nu împlinise patru luni când a apărut în casa mea. L-a adus „nașa” lui, Maria, care l-a găsit pe stradă, aproape de un post de radio, între alte vreo douăsprezece pisici, el
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
PAM, că i-am doborât draperia, dar eram tare mândru de mine. Noroc că am coadă - și încă una stufoasă -. O pot ridica nu numai când mă întind ca un arc, ci și când simt că sunt un motan frumos, deștept și pornit pe fapte bune. Pentru cine n-are coadă, cred că-i mai greu să arate cum e. ...Nu credeți că sunt pornit mereu pe fapte bune? În aceeași zi în care am dat jos draperia, adică mai spre
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vremii sunt printre cele mai așteptate? ...Că în loc să-și scoată nasul sau mustățile pe balcon ca să vadă cum e vremea, oamenii mari dau fuga la televizor sau vor să afle de la radio cum e la ei în balcon? Un om deștept spunea odată că oamenii, ca să fie fericiți, au nevoie de 5 lucruri foarte importante. Cele 5 sunt: oxigenul din aer, apa, hrana, iubirea și informația. Subliniat: informația. Adică noutățile, știrile. Eu cred că și pisicile tot de oxigen, de hrană
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
jurnaliștii și treaba lor, a jurnaliștilor, nu e numai să dea din gură sau să-și fluture pixul pe sub nasul oamenilor. Ei trebuie să facă în așa fel ca toate războaiele să se termine repede, iar oamenii să fie din ce în ce mai deștepți, mai sănătoși și mai fericiți. Să vedem ce face Ana. Tocmai și-a potrivit din nou licuriciul în păr și și-a lustruit pantofii albaștri pentru călătorie. Deci - la drum! Dar, între timp, n- aș putea, oare, să vă mai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
orice și pot să se prefacă ei înșiși în curcubee, în castele și chiar în prinți, numai și numai ca s-o păcălească pe Ana. Nu, copii, am glumit. Ana nu poate fi păcălită. Pe lângă faptul că e foarte deșteaptă, o feresc de păcăleli și pantofii ei albaștri. Știți ce fac pantofii ăștia? În primul rând: îi pot transforma pe cei răi în stane de piatră - ați văzut doar ce s-a întâmplat cu zmeoaica Lăcomia În al doilea rând
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
voi, dacă știți. Dar ce văd eu? Sunt zece la număr zmeii, dar cei mai răi și mai umflați îmi par a fi Vanitosul, Mierosul și Invidia. Vanitosul e din cale afară de încrezut. Se crede cel mai mare, cel mai deștept și cel mai bogat. Îi disprețuiește pe săraci...și pe toți ceilalți. El spune că dacă ai bani - ai tot. Și minte și frumusețe și noroc. Adună bogății cu nemiluita, are palate, mașini, avioane, corăbii, iahturi, are bani cu care
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Mierosul, îl lingușește îngrozitor. Exact la fel face, de fapt, Mierosul cu toată lumea. Vanitosul îl consideră pe Mieros cea mai bună slugă. Nu știe, probabil, că Mierosul cu laudele lui nerușinate poate vinde pe oricine, chiar și pe un frate „deștept” și bogat ca el. Sau poate știe și nu-i pasă, pentru că el, Vanitosul, poate cumpăra orice, poate cumpăra laude oricând și nu-i pasă de nimeni, habar n-are ce înseamnă să-ți pese de cineva. Zmeii nu stau
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]