4,078 matches
-
și că, trăind pe viu tainele adânci ale naturii, nu l-a mai putut nimeni opri sau întoarce de la ele: Codrule, codruțule,/ Ce mai faci, drăguțule,/ Că de când nu ne-am văzut/ Multă vreme au trecut/ Și de când m-am depărtat,/ Multă lume am îmblat 25. Numai la vremea când cutreiera pădurile Baisei, Mihai a putut să trăiască raiul de basme pădurii: pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii/ Părea c-aud venind în cete cerbii 26. Povestea-i poveste și e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că, venind la Ipotești, în toamna lui 1865, Iachint pleca zilnic la balta Cucorănilor după vânat, iar la despărțire dăruia bani Harietei, Aglaiei și chiar lui Matei. Arhimandritul avea chiar o țiitoare, iar când surorile îl apostrofau că s-a depărtat de biserică, răspundea constant: foarte bine am făcut 11. Revenind la bisericuța de la Ipotești, o însemnare din 1 ianuarie 1852 vorbește despre osăbite stări de locuitori aflători în acest sat nesupusă la nici un fel de dări și havalale, de câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
apa bălae/ [...] Și deși în lac înnoată,/ El nu mișcă, nici se-ncreață,/ Ca o floare-i aninată/ De oglinda cea măreață./ [...] Și când lacul părăsește/ Pe-a ei corp ea tot nu-i udă178(s.n.). În poemul S-oglindă lacul, depărtându-se net de realitatea ipoteșteană, imaginația marchează trecerea spre... locul ei menit din cer: În lacul cu-albastru talaz se oglindește palatul de vară din lunca de brazi;/ În susur vin râuri vin valuri șuvoaie/ Aprinse în fugă de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se concentrează și el: Și căi de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe. Îl trag în urmă încă fire impalpabile ale sentimentului pământean: El zboară, gând purtat de dor,/ Pân piere totul, totul, dar pe măsură ce înaintează în spațiu, depărtându-se de pământ, coordonatele sunt cu totul schimbate, Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște,/ Și vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște. Mai mult decât atât: Nu e nimic și totuși e/ O sete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ce a făcut cerul și pământul. Către Domnul pașii mei voi duce Și legea Lui va fi îndreptare mie, Doamne, Doamne, Doamne glasul meu auzi Când mă rog eu ție... Întru Domnul eu mi-am pus nădejdea Să nu mă depărtezi De la fața ta, aliluia, Aliluia, aliluia, slavă ție, Doamne Ucenicii ... Și lumea toată va cunoaște Că sunteți ucenicii mei Când pacea vă iubiți de-a pururi Și va fi dragoste-ntre voi. Așa pe ucenici adesea Duios Iisus îi învăța
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
s-aducă industria ușoară, că industria casnică nu reușea, că eram mulți, și apoi, nici nu era moda! Nu era moda, dar nici industrie nu era, exact ca acum! Biata măicuța ne spunea să stăm cuminți-cuminți, da, dar dacă se depărta puțin, noi cu picioruțele și fundulețele goale fugeam, nu stăteam noi cuminți. Și, măicuța țipa, să nu răcim. Habar n-aveam noi de răceală, la joacă! Apoi, venea vara cu seceta. Pe atunci nu se organizau mitinguri, cum am apucat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Berlin, nu trebuie să ne afectăm "rezervele valutare" fiindcă ne aflăm într-o țară socialistă, soră, unde circulă și ... leii românești. Colega de catedră, Elvira, ne prevenise că aeroportul e înțesat de patrule sovietice și e bine să nu ne depărtăm de grup, să nu ne angajăm în dispute cu ei, ori să glumim pe seama lor, să nu le oferim vreun pretext să ne arate ce cred ei despre români, care "au cam întors spatele către Moscova și fața către Occident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de șolduri pe drumul icnelilor și nechezăturilor punctate de gâfâielile lui. Dar mai degrabă ea Îl ghida pe el, cu o legănare arcuită viguros Între flacăra aragazului bătându-i pe pântece și marginea mesei de care se apropia și se depărta dosul ei. Avusese boală s-o dezbrace de tot, iar el doar că se descheiase la șliț. Șlițul meu trebuie că se descheiase singur. Nu-mi mai țiuiau urechile, dar Încă simțeam Între picioare vietatea Îndărătnică pândind și adulmecând pe sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nechezatului ei, și-n fața sexului bombat, cu miezul ca de fruct copt irupând prin perii nisipii și stând să ni se ofere. Era același semn, da, și păsăricii ei Îi era foame, și ea trebuia să mănânce și apoi depărtă pulpele ca să-și arate arătătorul printre buzele vaginului și să arate spre Laur și spre șlițul meu desfăcut, din care nu mai ieșea nimic. Începusem să ne Înțelegem graiurile, de-acum unite Într-un idiom universal și total care spulbera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai scoți? - La ce dracu’ să mai ies și după-masă? Se șterge cu poala tricoului pe față și suflă cu năduf: Fac o tură sud-nord-sud, și la ora două cel târziu sunt În pat cu Zlate. - După ce fata s-a depărtat la vreo zece metri de noi, Laur o strigă și o face să se așeze. Pare s-o instruiască, deși ea a avut probabil destul timp să vadă ce se Întâmplă pe aici, după cât de tare i s-au Înroșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe lumea asta. Se smiorcăie, se jelește, Neluța, Neli, Neluța mea, până ce ea se Îndură să se ridice și pornește cu lădița Încoro a trimis-o. Văr-miu mustăcește drăgăstos: mâncare-aș flocii ei ca mătasea de porumb. O urmăresc depărtându-se și amestecându-se printre trupurile goale. Mersul ei parcă ar vrea să spună că treacă de la ea și de astă dată, din nou l-a iertat, eh, oare am să-l pot ierta vreodată? - Câți sunteți la Zlate? Întreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sentiment de bucurie imediată și de extremă ușurare. Trupul nu-mi mai atârnă greu ca o povară și sufletul mi se desprinde din piept și zboară-n înălțimi ca rândunicile. Se-nalță săgeată și apoi revine, se apropie și se depărtează de mine, ca să mă pună la încercare. Sunt sfâșiat de teama ca el să nu părăsească brusc carcasa trupului meu obosit. Să nu se elibereze definitiv de o greutate inutilă. Dar, în același timp, trăiesc marea plăcere de a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pământul ăsta barbar. Medeea și-a măcelărit fratele și i-a aruncat bucățile trupului pe câmp, pentru ca Aetes să-ntârzie cât mai mult să le adune pentru a le înmormânta. În felul acesta, amantul său a avut timp să se depărteze cu corabia argonauților și să nu fie prins. Se spune că, începând de-atunci, cei de pe-aici au continuat să sacrifice tineri nevinovați și corpurile lor tăiate au fost împrăștiate pe câmpuri. Sunt cutremurat de grozăvia mitului și izbutesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui Zalmoxis, istoricul nu abdică de la propria-i onestitate atunci când precizează: „Mi se pare, de altfel, că acest Zalmoxis a trăit cu mulți ani înainte de Pitagora”. Tomis Nu mică mi-a fost mirarea să găsesc în orașul acesta, atât de depărtat de Roma, același lux deșănțat ce caracteriza viața rafinată din Urbe. Evident că nu toți puteau să-și permită un nivel prea înalt de trai; ba chiar pot spune că luxul era rezervat numai negustorilor greci mai bogați. Casele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu mai puteam de oboseală și de cald. Ea însă reușea să se țină dreaptă, ca și cum asta ar fi fost o activitate a ei normală, de zi cu zi. Cum nu mă mai simțeam în stare să lucrez, m-am depărtat, frânt, lungindu-mă la umbra unui stejar crescut în mijlocul câmpului. Pe când mă fura somnul, am avut o viziune înspăimântătoare: un hău imens se deschidea la picioarele mele și eu vedeam cum lunec încet înăuntru, fără nici o posibilitate de-a mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și-a pierdut deloc trăsăturile native: tot mai provoacă teamă. Numai Aia se poate apropia de el să-l mângâie; celorlalți le arată colții cu o uitătură cruntă de fiară. După ce a adus oile în țarcul lor, poate să se depărteze și să se întoarcă în pădure - atunci când un semn al Aiei i-o îngăduie. În dimineața următoare însă, se arată în fața porții ca să-și ia din nou munca de la capăt. Pe aici lupii sunt foarte temuți. Sunt introduși în povești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nemișcat în fața ursului, privindu-l fix în ochi, fără ca măcar să-ncerce să se dea la o parte. L-am auzit vorbind cu lupii ce ne înconjurau noaptea cu urletul lor amenințător; și ei, ca și ursul, au preferat să se depărteze, domoliți și convinși de privirea lui hipnotică. De fiecare dată, am avut impresia că regele Cotys se folosea de puterile tainice ale omului primordial; în fața ființelor vii se comporta ca un zeu, iar trăsăturile feței lui adesea se înăspreau ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
punând-o pe fugă. „Fiarele nu fac rău dacă nu sunt deranjate”, a zis el. Am continuat fără nici o teamă. El mergea înaintea carului și uneori imita atât de bine limba urșilor, îi certa atât de eficient că aceștia se depărtau imediat mormăind. Am reprodus și eu sunetele acelea și am observat că aveau același efect: urșii, simțindu-se amenințați, fugeau. Știam de la Aia că, pentru a urca pe marele Kogaionon, trebuie să treci multe probe: proba labirintului, proba urșilor, proba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acea ființă, sau în acel lucru prin intermediul căruia dorești să vorbești. În mod analog, Daphne s-a prefăcut în arbore sub mâna concupiscentă a lui Apollo. Cavalerii Danubieni Într-o seară am rămas să înoptăm afară din sat pentru că ne depărtaserăm prea mult. Deoarece era târziu, am fost găzduiți de un prieten roman, care dezertase din armata imperială și se retrăsese în codru, căsătorindu-se cu o getă. Cu prilejul acela, am putut să asist la un ritual secret, săvârșit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
permanentu voru trebui a fi anulate în termenu de 60 dile de la data aprobarei. După trecerea acestoru 60 dile, actele Consiliiloru comunale nu potu fi anulate de catu prin puterea legislativă Articolul 66 Dacă Consiliulu comunalu aru urma a se depărta de atribuțiile sale, seu dacă actele sale aru fi de natură a turbura ordinea publică, Domnulu poate pronunția disolvarea Consiliului și anularea deliberatiuniloru sale; doue luni celu multu după disolvare se făcut nuoi alegeri, în acestu intervalu afacerile comunei se
LEGE nr. 394 din 31 martie 1864 pentru comunele urbane şi rurale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125625_a_126954]
-
lassa din mani possesiunea unui fondu, poate să fie, la casu de nesupunere, condamnatu printr'o a doua sentintia, la constrîngerea corporală, după 15 dile de la data primirei celei d'antei sentintie. Dacă fondulu, de care este vorba, se află depărtatu de domiciliulu partei condamnate mai multu de o poștă, terminulu de 15 dile se va adaugi de căte o di pentru fie-care distantia de o poștă. Articolul 22 Arendatorii de moșii voru putea fi condamnați prin constrîngerea corporală la îndeplinirea
LEGE nr. 1.124 din 1 septembrie 1864 pentru constringerea corporală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125706_a_127035]
-
descarce mărfurile chiar inainte de depunerea manifestului și chiar în timpul nopții. Încărcările produselor solului și subsolului destinate exportului sau cabotajului se vor putea face și în locuri unde nu se găsesc birouri vamale, cu condiția ca aceste locuri să fie depărtate cu cel puțin 5 km de biroul vamal cel mai apropiat. Cei interesați la operațiile de mai sus sînt obligați să plătească o indemnizație, fixată prin decizia Ministerului Finanțelor și să asigure funcționarilor vamali delegați cu supravegherea pe toată durata
LEGE nr. 9 din 1 ianuarie 1949 asupra vamilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127088_a_128417]
-
special prin dispunerea dispersată a unităților endocrine, distribuite aparent la întâmplare, în capul, coada și corpul pancreasului (14). Ce raporturi funcționale există între cele două tipuri de țesut, se știe mai puțin. S-a constatat, totuși, că acinii „tele-insulari” (mai depărtați de insule) sunt mai mici și conțin mai puține granule de zimogen decât acinii „peri-insulari”. S-a sugerat că secreția endocrină complexă insulară joacă un rol important în reglarea secreției exocrine, pe căile denumite „axele insulino-acinare” (1). În adevăr, sistemul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
colegi că nu corespunde profilului postului? Or - pentru motive în primul rând materiale, mărturisesc acest lucru - m-am supus 14. Și astăzi încă, regret că am cedat, convinsă că Virginia Woolf avea dreptate atunci când își chema contemporanele "să nu se depărteze de sărăcie", precizând: "Prin sărăcie înțelegem a câștiga destui bani pentru a trăi [...] pentru a fi independentă de orice ființă omenească [...]. Dar, nu mai mult. Nici un penny în plus"15. Oricât de dificil ar fi să fii feministă și mai
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
-se să trateze cu ea de pe piciorul unei perfecte egalități, reclama o compensație materială în schimbul acestei politici de bunăvoință și prietenie. Dacă nu ar fi putut conta pe câteva avantaje comerciale, Austro-Ungaria probabil că nu ar fi consimțit să se depărteze de politica tradițională de conservare și de formalism, păstrând în continuare o perfectă relație cu suzeranitatea sultanului. Între timp, în afara avantajelor pe care România le-a asigurat, la rândul ei, comerțului și exportului produselor solului ei, nu trebuie pierdut din
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]