3,462 matches
-
în Siberia. La 14 iulie în același an, la ordinul lui Beria familiile oamenilor deportați au fost dezmembrate și deportate, bărbații fiind trimiși în lagăre diferite de cele unde au fost trimise femeile și copii lor. Astfel bărbații au fost deportați în lagăre cum ar fi Kozeliscenski (500 bărbați), Futilovski (300 bărbați), iar restul familiilor lor alcătuite din femei și copii în lagărele din Karaganda și Aktiubinsk (11.000 de persoane). Aceste deportări s-au repetat și în 1941 (înainte de începerea
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
Kozeliscenski (500 bărbați), Futilovski (300 bărbați), iar restul familiilor lor alcătuite din femei și copii în lagărele din Karaganda și Aktiubinsk (11.000 de persoane). Aceste deportări s-au repetat și în 1941 (înainte de începerea ofensivei ordonate de Antonescu), fiind deportați în regiunea Omsk, 6.000 de basarabeni, în timp ce în regiunea Kirovsk au fost trimiși 10.000 de basarabeni. Dezmembrarea familiilor a fost aplicată și în aceste cazuri, bărbații find separați de familiile lor. După intrarea României în cel de-al
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
timp de 50 de ani și printr-o o campanie de distrugere a culturii și memoriei băștinașilor prin deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desființarea bisericilor, demolarea monumentelor istorice, rusificarea denumirilor de localități, teroare și asasinate. Dacă în 1940 au fost deportați zeci de mii de români basarabeni, deportările și exterminările în masă după 1944 s-au ridicat la peste 120.000 de localnici, în mare parte români moldoveni. După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietică Socialistă Moldovenească se declară
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
colectările de grâu la stat fiind exagerate și necorespunzătoare proporțiilor recoltei. Conform cercetărilor istoricului american Rudolf Joseph Rummel, de la Universitatea din Hawaii: În total, după Rudolf Joseph Rummel, aproximativ 2.344.000 de persoane, în mare parte români, au fost deportate din teritoriile anexate de URSS în 1940 în dauna României, din care 703.000 au fost ucise. Aceasta reprezintă o medie de 620 de persoane pe zi sau 18.600 pe lună, ceea ce înseamna aproximativ un tren de zece vagoane
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
sta în Varșovia nici două cărămizi”. Germanii au fost finalmente învinși când forțele sovietice și-au reluat invazia în 1945. În timpul războiului, aproximativ 6 milioane de cetățeni polonezi au fost omorâți de germani și peste 2,5 milioane au fost deportați în Germania, pentru muncă forțată, sau în lagăre de exterminare precum Auschwitz-Birkenau. Între 1941-1943 naționaliștii ucrainieni au omorât mai mult de 100.000 de polonezi în Galiția și Volânia. Aproximativ 500.000 de cetățeni polonezi au fost deportați în Uniunea
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
au fost deportați în Germania, pentru muncă forțată, sau în lagăre de exterminare precum Auschwitz-Birkenau. Între 1941-1943 naționaliștii ucrainieni au omorât mai mult de 100.000 de polonezi în Galiția și Volânia. Aproximativ 500.000 de cetățeni polonezi au fost deportați în Uniunea Sovietică, mulți în gulaguri. Guvernul sovietic a insistat pentru a reține majoritatea teritoriilor capturate conform pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 (acum teritorii occidentale ale Belarusului și Ucrainei), recompensând Polonia cu părțile Sileziei, ale Pomeraniei și Prusiei Orientale, cu orașe
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme, au fost declarați "cetățeni ostili" și au fost închiși într-un lagăr de concentrare, în cadrul unei operații cunoscute ca "Laleaua Neagră". În cele din urmă, 3691 de etnici germani au fost deportați. Războiul a dus, de asemenea, la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane, asiatice și americane ale puterilor europene, cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani. De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat, în mod
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
cu Germania nazistă în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Cea mai mare parte a populației rămase a Cernăuțiului a fost transferată în restul Uniunii Sovietice, imediat după instaurarea regimului comunist, în anii 1940-1941 precum și după 1944. În locul celor deportați din motive rasiale sau din alte considerente politice mai mult sau mai putin similare, ca și al celor emigrați sau „repatriați”, din rândurile evreilor, germanilor, românilor, polonezilor și ucrainienilor, au fost aduși cetățeni de pe cuprinsul Uniunii Sovietice, majoritatea atașați culturii
Cernăuți () [Corola-website/Science/296872_a_298201]
-
1924, iar scrisorile lor sunt publicate astăzi în antologii precum "Scrisori către Ottla". Ea este, conform lui Kafka, singura din familie care putea să i se opună tatălui: La fel ca mulți evrei din Praga, cele trei surori vor fi deportate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Valli și Elli au fost trimise la Ghetoul din Łódź, iar Ottla în lagărul de concentrare din Theresienstadt. Ottla este omorâtă la 7 octombrie 1943 la Auschwitz, iar despre Valli sau Elli nu
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
malul stâng al Dunării se construiește Parlamentul Ungariei. În perioada interbelică se formează suburbia orașului, dar primarii din această perioadă nu și-au asumat răspunderea de a înființa Budapesta Mare. În anii 1940 o parte din locuitorii orașului au fost deportați, războiul având drept consecință bombardarea și distrugerea unei bune părți a Budapestei. Au urmat anii comunismului, când nu mai conta nici un interes local, Budapesta devenind al 20-lea „județ” al Ungariei. Cele 10 sectoare înființate la unirea celor 3 orașe
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
sovietizarea generală a vieții cotidiene. Între 1944 și 1952 circa 100.000 de au dus un război de gherilă contra sistemului sovietic. Circa 30.000 de partizani și susținători ai lor au fost uciși, mult mai mulți fiind arestați și deportați în gulagul siberian. Se estimează că Lituania a pierdut 780.000 de locuitori în al Doilea Război Mondial. Politicile de "perestroika" și "glasnost" de la sfârșitul anilor 1980 au permis apariția , o mișcare anticomunistă pentru independență. După o victorie detașată la
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
a scăzut după 1945 odată cu eliminarea populației germane. Mici comunități protestante sunt dispersate de-a lungul părților de nord și de vest ale țării. Credincioșii și clerul avut mult de suferit în timpul ocupației sovietice, mulți oamenii fiind uciși, torturați sau deportați în Siberia. Diferite biserici protestante au stabilit misiuni în Lituania din 1990. 4,1% din populație este ortodoxă (în special în rândul minorității ruse), 0,8% sunt protestanți și 6,1% au nici o religie. În istorie, Lituania a fost casa
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
Sovietică, prin care sovieticii primeau dreptul de a staționa între 25.000 și 30.000 de militari pe teritoriul leton. Posturile funcționarilor statului au fost lichidate, ele fiind înlocuite cu cadre militare sovietice, iar 34.250 de letoni au fost deportați sau uciși. S-au ținut alegeri în care pentru multe posturi au participat doar candidați prosovietici. Adunarea populară rezultată a cerut imediat aderarea la URSS, iar Uniunea Sovietică a „acceptat”. Guvernul-marionetă al Letoniei a fost condus de Augusts Kirhenšteins. URSS
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
al naziștilor, ceea ce impunea reducerea cu 50% a populației Letoniei. Sovieticii aveau o politică foarte dură față de adversarii lor - înainte de invazia germană, în mai puțin de un an, cel puțin 27.586 de oameni au fost arestați. Majoritatea au fost deportați pentru colaborarea cu Germania, și circa 945 au fost împușcați. Sub ocupație germană, Letonia a fost administrată ca parte a "Reichskommissariat Ostland". Trupe letone paramilitare și de poliție auxiliară înființate de autoritățile de ocupație au participat și ele la Holocaust
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
sfârșitul războiului, returnați de Occident. Sovieticii au reocupat țara în 1944-1945, și au urmat alte deportări în timp ce țara era colectivizată și sovietizată. La 25 martie 1949, 43.000 de locuitori ai zonelor rurale („kulaci”) și patrioți letoni („naționaliști”) au fost deportați în Siberia în cadrul Operațiunii Priboi ce s-a desfășurat în toate cele trei țări baltice, atent planificată și aprobată la Moscova încă din 29 ianuarie 1949. Între 136.000 și 190.000 de letoni, în funcție de surse, au fost închiși, reprimați
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Siberia în cadrul Operațiunii Priboi ce s-a desfășurat în toate cele trei țări baltice, atent planificată și aprobată la Moscova încă din 29 ianuarie 1949. Între 136.000 și 190.000 de letoni, în funcție de surse, au fost închiși, reprimați sau deportați în lagărele de concentrare sovietice (Gulag) în anii de după război, între 1945 și 1952. Unii au reușit să evite arestarea și s-au alăturat partizanilor. În perioada postbelică, Letonia a fost obligată să adopte metodele agricole sovietice. Zonele rurale au
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
alarmant. În Rusia erau partide politice cu rol redus, în timp ce biserică avea un rol mai pronunțat. Imperiul Rus se înfrunta cu migrația internă în masă, 6-8 milioane de persoane fiind nevoite să-și abandoneze locuințele, unii inrolandu-se, alții fiind deportați. Rusia se vede nevoită să renunțe la războiul de scurtă durată. Se confruntă cu o criză de armament. Din 1915 s-a axat pe mobilizarea pentru asigurarea industriei. Tarul Nicolae al II-lea își asumă comandă supremă a armatelor. Dar
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
să extermine în nr. mare pe aceștia. În general regulile sunt respectate și fluctuațiile. În general regulile sunt respectate, abateri fiind doar în condiții specifice. Deportările în masă, practicate în Belgia și N-Fr. 100 000 belgieni. Paștele 1916, germanii deportează francezi în Elveția. Avem numeroase deportări în est și în Balcani în Șerbia doar jumătate supraviețuiesc, fenomenul are cea mai mare amploare pe frontul rusesc. Rușii deportează în nr. mare lituanieni polonezi evrei, spre interiorul țării, condițiile de deportare sunt
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
masă, practicate în Belgia și N-Fr. 100 000 belgieni. Paștele 1916, germanii deportează francezi în Elveția. Avem numeroase deportări în est și în Balcani în Șerbia doar jumătate supraviețuiesc, fenomenul are cea mai mare amploare pe frontul rusesc. Rușii deportează în nr. mare lituanieni polonezi evrei, spre interiorul țării, condițiile de deportare sunt uneori teribile. În nici un momentul nu există tendința de a-i ucide. Acestor deportați li se adaugă câteva milioane de persoane care aleg să plece din zonele
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
momentul în care asediul este ridicat, avem această logică a violenței, insă acțiunile inițiale sunt otomane. 24 aprilie 1915 este punctul de plecare când printr-o decizie sunt arestați reprezentanții elitei armene din Istanbul și din alte orașe otomane, sunt deportați și împușcați. În zonele Anatoliei, bărbații sunt deportați și sau exterminați, după care începe deportarea femeilor și copiilor. Aceștia fiind țintă paramilitarilor ruși, și transportul are loc în condiții extreme fără a fi asigurate hrană. Rezultatul e că mulți dintre
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
logică a violenței, insă acțiunile inițiale sunt otomane. 24 aprilie 1915 este punctul de plecare când printr-o decizie sunt arestați reprezentanții elitei armene din Istanbul și din alte orașe otomane, sunt deportați și împușcați. În zonele Anatoliei, bărbații sunt deportați și sau exterminați, după care începe deportarea femeilor și copiilor. Aceștia fiind țintă paramilitarilor ruși, și transportul are loc în condiții extreme fără a fi asigurate hrană. Rezultatul e că mulți dintre deportați își pierd viața pe drum. Se aplică
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
unor forțe germane trimise de urgență în Bătălia Greciei. Ocupanții germani s-au confruntat totuși cu probleme grave cauzate de . Peste 100.000 de civili au murit de foame în iarna lui 1941-1942, și marea majoritate a evreilor au fost deportați și uciși în lagărele naziste de concentrare. După eliberare, Grecia a trecut printr-un între comuniști și anticomuniști, care a dus la devastare economică și grave tensiuni sociale între dreapta și stânga predominant comunistă, tensiuni ce au durat treizeci de
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
mii de țărani egipteni pentru a popula câmpiile din Siria de sud, a reconstruit Jaffa și a așezat în ea soldați egipteni veterani, intenționând să o transforme într-o capitală regională și a zdrobit rebeliunile țăranilor și druizilor și a deportat oamenii neloiali din triburi. Oricum, în 1840 a fost nevoit să predea teritoriul înapoi otomanilor. Din 1864, reformele Tanzimatului au fost aplicate în Siria otomană, fiind dezmembrate provinciile (vilaietele) Alep, Zor, Beirut și Damasc; a fost creat și curând după
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
în care armatele germane se retrăgeau din teritoriul URSS, Beria a fost însărcinat cu „rezolvarea” problemei minorităților etnice acuzate de colaborare cu invadatorii - cecenii, ingușii, tătarii crimeeni și germanii de pe Volga. Aceste grupuri etnice, găsite „vinovate” de colaboraționism, au fost deportate în Asia Centrală sovietică. În decembrie 1944, NKVD-ul a fost desemnat să coordoneze programul militar nuclear sovietic. În calitate de șef al acestui program, Beria a condus activitatea de spionaj pentru obținerea datelor secrete ale programului înarmării nucleare a Statelor Unite. Prin intermediul spionilor
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
viceprim-ministrul a fost împușcat mortal în timpul acțiunii. Sergo a mai afirmat că unul dintre membrii completului de judecată i-ar fi mărturisit că nu l-ar fi văzut niciodată pe Beria în viață. Soția și fiul lui Beria au fost deportați la Sverdlovsk. De aici au plecat în 1964. Nina Beria a murit în 1991, în Ucraina, iar Sergo Beria, care a murit în 2000, a continuat până la sfârșit să apere reputația tatălui său. După moartea lui Beria, MGB (Ministerul Securității
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]