3,354 matches
-
Pe lângă decimare s-a produs și dezrădăcinarea lor din punct de vedere spritual și cultural, triburile din est fiind diferite de cele din vest. Cu toate revendicările pretinse de amerindieni, până în prezent guvernul american n-a luat nici o poziție cu privire la deportarea lor. Monumentul „"Trail of Tears"” a fost ridicat abia în 1987. „"Trail of Tears"“ se referă la forma camuflată în care legiutorii nord-americani au căutat să deporteze cu forța pe amerindienii cherokeezi. Drumul spre rezervație fiind numit de indieni „"Nunna
Drumul lacrimilor () [Corola-website/Science/315564_a_316893]
-
la Chilișeni în casa familiei Itzig Hutman-Rachmuth, morar, si Ietti Hutman-Rachmuth, casnica. A avut o soră Clară (după căsătorie, Clară Zloczower) care a devenit ulterior judecător și un frate, Carl, contabil care a decedat de îndată ce familia s-a întors din deportarea în Transnistria. Frieda Vigder s-a căsătorit pe data de 5 mai 1934 cu Simon Vigder, care a fost jurist. Nu au avut copii. A urmat studiile Școlii Primare la Chilișeni în limba germană. Odată cu alipirea Bucovinei la România se
Frieda Vigder () [Corola-website/Science/316600_a_317929]
-
-și vadă fiul. Tatăl și fiul se îmbrățișeaza pentru ultima dată. Scena se desfășoară în Sala de Judecată a Palatului Dogilor. Consiliul celor Zece Inchizitori îi aduc la cunoștință Dogelui hotărârea pe care a luat-o, iar acesta pronunță sentința: deportare pentru restul vieții pe insula Creta și interdicția de a mai reveni vreodată pe teritoriul venețian. Lucreția, prezentă în sală, împreuna cu copiii, solicită să i se permită să-l însoțească pe soț în exil. Consiliul refuză cererea Lucreției, sentința
I due Foscari () [Corola-website/Science/316691_a_318020]
-
din judecătorii V. Florea (președintele completului), M. Marițoi si L. Dubanjeu , la propunerea procurorului A. Poluektov , dă hotărârea: Într-un alt proces, Alexandru Șoltoianu a fost condamnat la șase ani de închsoare-lagăr corecțional cu regim sever și cinci ani de deportare. Au început persecutiile celor bănuiți de a face parte din FNP. O mulțime de basarabeni și bucovineni au fost dați afară de la lucru, în special, din învățământ. O mulțime de elevi și studenți au fost eliminați din instituțiile de învățământ
Gheorghe Ghimpu () [Corola-website/Science/316679_a_318008]
-
din Vendée). Refuzând să presteze jurământul de credință din 1790 și 1793 față de revoluția franceză, Brénugat a continuat să-și desfășoare activitatea în clandestinitate. Arestat în 1797, la 8 frimaire anul VI i.e. 18 decembrie 1797 a fost condamnat la deportare în Guyana, pentru activitatea de corupere a opiniei publice din cantonul Saint-Fulgent, ai cărui locuitori, foarte fanatici, nu erau dispuși să se ralieze cu sinceritate ideilor promovate de guvern. Vicarul a murit de inaniție în 1798 într-o pădure din
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
ca paroh al parohiei Saint-Pierre-du-Grand-Luc din cadrul comunei Les Lucs-sur-Boulogne. Având în vedere că Barbedette, deși refuzase să presteze jurământul de credință față de revoluția franceză, continua să-și exercite funcția de paroh, autoritățile republicane au emis împotriva lui un ordin de deportare, determinându-l să continue activitatea în mod clandestin. În momentul în care începe răscoala din Vendée, Barbedette acceptă să facă parte, ca membru necombatant, din comitetul monarhist de la Palluau, de sub comanda lui Jacques Guerry du Cloudy și a lui Jean-Baptiste
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
-se de îndată de a aflat de legea din 19 fructidor. El este în prezent deghizat și parcurge zonele rurale, unde distilează otrava fanatismului și a discordiei."" O decizie emisă la Fontenay la 5 ianuarie 1798 ordonă arestarea lui și deportarea lui în Guyana, dar preotul rămâne insesizabil și invizibil. După 19 fructidor, generalul Jean-Pierre Travot îi scrie comisarului Coyaud că toate încercările de a-l prinde pe Barbedette au eșuat. În continuare nu mai există date despre preotul Barbedette și
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
secolul al XIX-lea, pe unele fiind inscripții scrise cu caractere chirilice. De asemenea, tot acolo se află și mormântul dr. Traian Popovici (1892-1946), primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cunoscut pentru că a salvat de la deportare 20.000 de evrei din Bucovina. Biserica de lemn din Colacu este împrejmuită de un gard de lemn caracteristic regiunii Bucovinei și are în partea de sud o clopotniță de lemn, pe unde se intră în curtea lăcașului de cult
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
Malte Ludin (1942-) despre tatăl său, Hanns Ludin, care fusese șeful legației Germaniei naziste în Slovacia (după von Killinger care fusese mutat la București) și a fost executat de către americani ca criminal de război, între altele pentru implicarea lui în deportarea și exterminarea a trei sferturi din evreii slovaci. html Shira Lev-Ari Căci ce e poezia? în ziarul israelian Haaretz 15.6.2008 Uwe Pörksen - "Der Sturm aus der Vergangenheit" Über Tuvia Rübner - Abhandlungen der Klasse der Literatur (Furtună din trecut
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
din Cluj). A urmat specializări la Viena, Zürich, Budapesta. Între 1931 și 1944 a fost șeful secției de stomatologie la Spitalul Evreiesc din Cluj. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost deportat la Auschwitz-Birkenau (1944-1945). După înapoierea din deportare a fost numit Director al Spitalului Evreiesc din Cluj, până la naționalizare (1946-1948). A funcționat ca profesor de Patologie bucală la Facultatea de Stomatologie din Cluj (1949) și ca medic șef de secție la Policlinica I din Cluj. În 1924 a
Zoltán Vass () [Corola-website/Science/318528_a_319857]
-
Țării", de "Congresul Național din Transilvania" și de "Congresul Național din Bucovina". Timp de 22 da ani, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării, ale Holodomorului, ale « "terorii roșii" » dezlănțuită de Ceka-GPU-NKVD și ale deportărilor către Gulag. Aceasta era întocmai scopul Sfatului Țării, inclusiv al delegaților ruși sau ucraineni care au votat Unirea. În acest răstimp Basarabia a primit, conform datelor « Oficiului internațional pentru refugiați al Societății Națiunilor » întemeiat de Fridtjof Nansen, zeci de mii
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
ei în Siberia și au murit acolo. Kazys Bizauskas a dispărut în vara lui 1941 în timp ce era transportat înspre o închisoare sovietică din Minsk; se bănuiește că a fost împușcat împreună cu alți prizonieri. Donatas Malinauskas a dispărut și el în timpul deportărilor în masă în Siberia din 14 iunie 1941; soarta sa și locul în care a fost îngropat nu se cunosc. Alți semnatari au plecat în exil, inclusiv Jurgis Šaulys și Kazimieras Steponas Šaulys, care au murit în Elveția. Antanas Smetona
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
abdice . Constantin a acceptat și, pe 15 iunie 1917, a plecat în exil, abdicând în favoarea fiului său Alexandru, (considerat de Aliați favorabil Antantei), și nu a fiului său mai mare și principe moștenitor, George. Plecarea regelui a fost urmată de deportarea în Franța și Italia a unui mare număr de regaliști importanți, în special ofițeri de armată, așa cum a fost de exemplu Ioannis Metaxas. Aceste evenimente i-au permis lui Venizelos să se reîntoarcă în Atena pe 29 mai 1917, iar
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
celui de-al Doilea Război Mondial, François Le Lionnais citise toate romanele pe care Raymond Queneau le publicase până atunci. Cei doi se întâlnesc cu ocazia pregătirii lucrării "Grands courants de la pensée mathématique", care a apărut în 1948. Întors din deportare, cei doi încep să se întâlnească cu regularitate, discutând pe subiecte variate, de la Conjectura lui Goldbach la prințesa Sei Shonagon. În 1960, Raymond Queneau l-a rugat pe François Le Lionnais să scrie o postfață la cartea sa "Cent mille
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
Cernăuți. În zilele Primului Război Mondial, dupa ce trupele rusești au pătruns în Cernăuți, Ebner a fost luat ca ostatic, împreună cu primarul Salo Weisselberger, cu Philipp Menczel și cu cantorul Schachter, și deportat ca și ei în Siberia. După întoarcerea sa din deportare în august 1917, prin Petrograd și Viena, Meir Ebner a fost ales la 10 noiembrie 1918 ca președinte al Consilului Național Evreiesc din Bucovina și, în această calitate, a acționat în apărarea intereselor populației evreiești din regiune în fața noilor autorități
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
pe aeroportul interrnational din Napoli, unde se dusese, se spune, pentru a se întâlni cu un producător de film, care dorea să facă un film despre viața lui. Din cauza condițiilor speciale în care avuseseră loc eliberarea lui din inchisore și deportarea să în Italia, abia după zece ani de la moarte rămășițele sale pământești au putut fi aduse în America, pentru a fi îngropate într-un cimitir din cartirul new yorkez Queens. La înmormântarea să au participat peste 2000 de oameni. O
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
foarte mult, au existat lideri greci și turci, precum și unele cercuri politice internaționale, care, conform mărturiei ziaristului britanic Bruce Clark, au considerat omogenizarea etnică a celor două state ca un eveniment pozitiv, care a crescut stabilitatea acestor două națiuni. Totuși deportările forțate au ridicat uriașe probleme sociale, politice și de drept. Există de exemplu în Turcia o serie de localități părăsite de când locuitorii lor au fost expulzați, care nu au mai fost repopulate, așa cum este cazul satului Carmilissos (azi Kayaköy - citește
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
mondiale” (Himmler dixit). Trevor-Roper a început să retracteze aceste acuzații la scurtă vreme după publicarea articolului. La data publicării articolului, Kersten tocmai fusese propus de către guvernul olandez pentru Premiul Nobel pentru Pace pentru a fi zădărnicit un plan nazist de deportare a întregii populații olandeze—o propunere bazată în primul rând pe declarațiile lui Kersten . Cu toate acestea, o investigație olandeză ulterioară a demonstrat că asemenea plan nu a existat niciodată și că documentele lui Kersten erau parțial falsificate. Ca urmare
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
vertiginos aspectul arhitectural al orașului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial infrastructura orașului a suferit enorm. Populația urbei s-a redus de două ori comparativ cu anul 1940. Cei rămași au fost supuși represiunilor sovietice, fiind nevoiți să suporte deportările și foamete organizată în a două jumătate a anilor '40. După încheiere războiului Bălțiul trece pritr-o perioadă de industrializare menținându-și statul de cel mai dezvoltat centru din nordul RSSM-ului, de atunci. În anii '90, economia orașului a îndurat
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Maxim Odagiu. La ceremonie au fost prezenți atât foști deținuți rămași în viață, cât și rudele celor care nu s-au mai întors din lagăr . La fel ca și 1940, ocupând orașul pentru a doua oară, sovieticii au trecut la deportări. La 6 iulie 1949, din orașul Bălți au fost deportate 207 familii de așa-ziși „chiaburi”, iar din raionul Bălți, dintr-un total de 26 de sate - alte 154 de familii. Deci, în total 362 de familii, cu 15 mai
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
cota maximă de teren arabil pe care o poate deține un țăran. Astfel, locuitorii din județele Bălți puteau avea în proprietate până la 10 hectare, surplusurile erau naționalizate . În noaptea spre 1 aprilie 1951 a avut loc un nou val de deportarea, Operațiunea Nord. Au deportați adepții cultului Martorii lui Iehova, cât și unii reprezentanți altor culte minoritare. Din raionul Bălți au fost ridicate 11 familii, însumând 37 de persoane . În perioada postbelică orașul Bălți își menține statutul de cel mai important
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
rebeliunea legionară din ianuarie 1941, noul primar (dr. Agapie) și noul șef al poliției (Simu) i-au protejat pe evrei de persecuții în schimbul unei sume de bani date lor de către evrei. Ei au reușit să-i salveze pe evrei de la deportare, printre cei care i-au ajutat pe evrei fiind și preoții Constantinescu și Ștefănescu, precum și membrii familiilor boierești Ghica-Deleni și Polizu-Micșunești. Conform datelor recensământului din 1941, din cei 3.755 locuitori ai Hârlăului un număr de 1.736 erau evrei
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
legitimeze anexarea Poloniei estice. Sovieticii au înăbușit opozițiile prin execuții numeroase și mii de arestări. Uniunea Sovietică a deportat sute de mii de persoane din această regiune către Siberia și alte părți îndepărtate ale Uniunii Sovietice în patru valuri de deportări între 1939 - 1941. Forțele sovietice au ocupat Polonia până în vara anului 1941 când au fost expulzați prin invadarea armatei germane în cursul Operațiunii Barbarosa. Zona se afla sub ocupația naziștilor până când Armata Roșie a recucerit-o în vara anului 1944
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
fost confiscate de autoritățile naziste. Autoritățile de ocupație au anunțat că, până în mai 1940, Cracovia va deveni cel mai „curat” oraș din Guvernământul General (zona din Polonia ce a fost ocupată, dar nu și anexată de Germania). S-au ordonat deportări masive de evrei. Dintre cei peste 68.000 de evrei rezidenți în Cracovia la momentul invaziei naziste, doar 15.000 de muncitori și membri ai familiilor lor au fost lăsați să rămână. Toți ceilalți evrei au fost deportați în zonele
Ghetoul Cracovia () [Corola-website/Science/320959_a_322288]
-
organizate de grupare s-a numărat atacul cu bombă de la cafeneaua Cyganeria, loc de întâlnire al ofițerilor naziști. Spre deosebire de Varșovia, eforturile de aici nu au dus la o revoltă înainte de lichidarea ghetoului. Începând cu 30 mai 1942, naziști au efectuat deportări sistematice din ghetou spre lagărele de concentrare din jur. Mii de evrei au fost transportați în lunile următoare ca parte a operațiunii Aktion Krakau condusă de SS-Oberführer Julian Scherner. Evreii erau adunați în piața Zgody, după care erau escortați la
Ghetoul Cracovia () [Corola-website/Science/320959_a_322288]