9,167 matches
-
și prevenirea recidivei după terminarea tratamentului pare să fie soluția optimă pentru o recuperare completă, fără probleme pe viitor (Hollon, 2002)204. 8.9.1. Diminuare și remisie în depresie Concluziile prezentate fac referire îndeosebi la afecțiunea numită tulburare unipolară. Depresia are două forme de bază: varianta unipolară implică apariția emoțiilor negative, a pierderii interesului pentru activitățile cotidiene. În forma bipolară, cunoscută adesea sub denumirea de tulburare maniacal depresivă, pacienții experimentează de asemenea episoade maniacale care implică euforie, grandomanie, indiferență care
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fi regretate ulterior. Tulburarea bipolară apare la doar 1-2% din populație, fiind de obicei tratată cu medicamente care stabilizează dispoziția, cum ar fi litiu, în timp ce tulburarea unipolară afectează într-un procent de aproximativ 20% femeile, și 10% bărbații. Tratamentul pentru depresia unipolară este elaborat în trei etape, determinate de schimbările în intensitate apărute la nivelul simptomelor pacientului. Acestea sunt de obicei măsurate prin intemediul unor instrumente clinice de evaluare, cum ar fi Scala Hamilton de Evaluare a Depresiei. În faza acută
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
bărbații. Tratamentul pentru depresia unipolară este elaborat în trei etape, determinate de schimbările în intensitate apărute la nivelul simptomelor pacientului. Acestea sunt de obicei măsurate prin intemediul unor instrumente clinice de evaluare, cum ar fi Scala Hamilton de Evaluare a Depresiei. În faza acută, pacienții cu depresie severă se simt triști în majoritatea timpului, își pierd interesul pentru activități pe care anterior le considerau plăcute, au tulburări de somn (hipersomnie sau insomnie) și modificări ale apetitului. Ei se pot simți extenuați
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
elaborat în trei etape, determinate de schimbările în intensitate apărute la nivelul simptomelor pacientului. Acestea sunt de obicei măsurate prin intemediul unor instrumente clinice de evaluare, cum ar fi Scala Hamilton de Evaluare a Depresiei. În faza acută, pacienții cu depresie severă se simt triști în majoritatea timpului, își pierd interesul pentru activități pe care anterior le considerau plăcute, au tulburări de somn (hipersomnie sau insomnie) și modificări ale apetitului. Ei se pot simți extenuați și consideră că sunt fără valoare
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
înalt de revenire a simptomelor. Pacienții sunt adesea încurajați să continue tratamentul medicamentos încă șase luni după începerea perioadei de remisie. Întoarcerea simptomelor la o scurtă perioadă după debutul remisiei se numește recurență, recidivă. Din acest punct de vedere, tratarea depresiei cu medicamente poate fi comparată cu tratarea unei infecții cu antibiotice; astfel, tratamentul trebuie continuat chiar și după ce persoana se simte mai bine, pentru a preveni în totalitatea întoarcerea problemei inițiale. Acest efort de a preveni recidiva se numește tratament
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cu persoanele care nu au trecut prin acesta. Un episod nou este considerat recurență (revenire, recădere). Pentru a fii protejați de aceasta, mulți pacienți sunt ținuți neîntrerupt sub tratament, cel mai adesea medicamentos și uneori acompaniat de psihoterapie. Deși domeniul depresiei este foarte variat, există doar câteva tratamente predominante. Există trei mari clase de antidepresive: inhibitori de monoaminoxidază (IMAO), antidepresive triciclice (ATC) și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), cum sunt Prozac și Paxil. Fiecare clasă are acțiuni puțin diferite și
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
clasă are acțiuni puțin diferite și efecte adverse diferite și sunt prescrise pe baza istoricului pacientului, probabilitatea anumitor complicații și cost. Deși prezintă o eficacitate apropiată în populația generală, unele medicamente sunt mai eficace decât altele pentru tipuri specifice de depresie. În general, vechile IMAO și ATC prezintă un risc mai mare de apariție a efectelor adverse decât ISRS, dar ISRS nu sunt eficiente întotdeauna, în special când vine vorba de pacienții cu depresie severă, fiind de asemenea și mai scumpe
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
eficace decât altele pentru tipuri specifice de depresie. În general, vechile IMAO și ATC prezintă un risc mai mare de apariție a efectelor adverse decât ISRS, dar ISRS nu sunt eficiente întotdeauna, în special când vine vorba de pacienții cu depresie severă, fiind de asemenea și mai scumpe. IMAO au fost primele antidepresive folosite pe scară largă. Ele reduc acțiunea unei enzime care dezactivează neurotransmițătorii din creier. Sunt rareori prescrise ca tratament de primă linie deoarece solicită o dietă specială pentru
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
uscată și vederea încețoșată; aproximativ 30% din pacienți sistează administrarea medicamentelor din cauza acestor probleme. ATC sunt de asemenea potențial letale în caz de supradozaj. Cu toate acestea pot fi medicația aleasă (ca primă opțiune) pentru cei cu anumite tipuri de depresie. ISRS cum sunt Prozac sau Paxil, blochează recaptarea serotoninei de către neuronii presinaptici. Acestea au înlocuit ATC ca primă alegere deoarece au mai puține efecte adverse și este mai putin probabil să aibe consecințe letale în caz de supradozaj. Cu toate
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
adolescenților, au dus la atenționări în legătură cu prescrierea lor la aceste categorii de vârstă în S.U.A și la interdicția de a le prescrie minorilor în Marea Britanie (Hollon, 2002)205. 8.9.2. Intervenția medicamentoasă și forme de psihoterapie în depresie Tot mai mulți medici psihiatri testează medicamente noi care afectează mai multe sisteme de neurotransmitere sau folosesc mecanisme diferite față de cel al blocării recaptării. Exemplele includ: Bupropion, Venlafaxine, Nefazodone și Mirtazapine. În ciuda utilizării antidepresivelor pe scară largă, acțiunile lor nu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a fi la fel de eficiente ca și medicamentele, deși nu sunt încă testate pe un eșantion vast (extins). Programul include psihoterapie interpersonală (IPT), care se concentrează pe problemele din relații și ajută pacienții să scape de sentimentul de autoînvinovățire comun în depresie. Dezvoltată în anii '70, IPT a obținut rezultate bune în experimente, dar abia începuse să intre în practica clinică. Totuși, studiile arată că atunci când IPT este asociată cu terapia medicamentoasă, pacienții primesc ce este mai bun din ambele tabere: rezultatele
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
adus rezultate bune în studiile recente, fiind treptat readusă în uz (Frank, 1990)206. Psihoterapia interpersonală se centrează pe problemele din relații. Terapeuții îi ajută pe pacienți să înțeleagă evenimentele din viața lor, care ar fi putut să le inițieze depresia și să descopere căi prin care să combată aceste episode și de asemenea să anuleze ciclurile de sustragere socială, oboseală și probleme de concentrare.Psihoterapia interpersonală subliniază faptul că simptomele sunt rezultatul unei tulburări de dispoziție și nu o creștere
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
asemenea să anuleze ciclurile de sustragere socială, oboseală și probleme de concentrare.Psihoterapia interpersonală subliniază faptul că simptomele sunt rezultatul unei tulburări de dispoziție și nu o creștere a eșecurilor personale, care ridică sentimentul de vină și autoînvinovățire comune în depresie. Terapiile cognitive și behavioriste susțin faptul că tulburările de dispoziție sunt cauzate sau exacerbate de credințe și comportamente învățate, care pot fi dezvățate sau cel puțin modificate prin experiență. Metodele predominant cognitive subliniază rolul credințelor iraționale și al procesării disfuncționale
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
comportamentale nu este să ne învețe "gânduri fericite", ci să devenim mai acurați în autoevaluări și mai eficienți în ce privește comportamentele. Terapiile predominant cognitive urmăresc îmbunătățirea abilităților, acceptarea necondiționată de sine și alții, reducerea distresului, în timp ce terapiile dominant behavioriste susțin că depresia survine din absența întăririlor pozitive și/ sau a abilităților sociale, sau din tendința de a evita situațiile noi, provocatoare. Nu se poate spune pur și simplu că fie medicamentele, fie psihoterapia este mai potrivită pentru persoanele cu depresie, însă multe
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
susțin că depresia survine din absența întăririlor pozitive și/ sau a abilităților sociale, sau din tendința de a evita situațiile noi, provocatoare. Nu se poate spune pur și simplu că fie medicamentele, fie psihoterapia este mai potrivită pentru persoanele cu depresie, însă multe studii au ajuns la concluzii interesante în ce privește aplicarea diferitelor variante în cele trei faze ale depresiei: simptomele acute din debut, lunile de continuare a tratamentului cu scopul de a evita recurența și menținerea sănătății în anii următori. Dintre
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
evita situațiile noi, provocatoare. Nu se poate spune pur și simplu că fie medicamentele, fie psihoterapia este mai potrivită pentru persoanele cu depresie, însă multe studii au ajuns la concluzii interesante în ce privește aplicarea diferitelor variante în cele trei faze ale depresiei: simptomele acute din debut, lunile de continuare a tratamentului cu scopul de a evita recurența și menținerea sănătății în anii următori. Dintre pacienții care sunt tratați cu antidepresive în faza acută, jumătate înregistrează o scădere cu 50% a simptomelor raportate
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a administrat un tratament placebo, s-a obținut până la 80% din succesul medicamentelor reale, probabil datorită redării speranței și expectanței că vor apărea schimbări. Efectul placebo pare să fie mai puțin stabil în timp și mai mic în cazurile de depresie severă sau cronică. Cu toate acestea, o problemă majoră a tratării depresiei în faza acută este faptul că mulți pacienți încetează administrarea medicamentelor în primul rând din pricina efectelor secundare înainte ca psihiatrii să poată concluziona că tratamentul funcționează într-adevăr
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
medicamentelor reale, probabil datorită redării speranței și expectanței că vor apărea schimbări. Efectul placebo pare să fie mai puțin stabil în timp și mai mic în cazurile de depresie severă sau cronică. Cu toate acestea, o problemă majoră a tratării depresiei în faza acută este faptul că mulți pacienți încetează administrarea medicamentelor în primul rând din pricina efectelor secundare înainte ca psihiatrii să poată concluziona că tratamentul funcționează într-adevăr. Formele mai noi de psihoterapie par să fie la fel de eficiente ca antidepresivele
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
combinarea celor două forme a obținut o eficiență chiar mai ridicată. În general, medicamentele reduceau simptomele rapid, însă psihoterapia interpersonală obținea îmbunătățiri în funcționarea socială și calitatea relațiilor interpersonale. Psihoterapia interpersonală a obținut rezultate promițătoare în Programul de Cercetare pentru Depresie al Institutului de Tratament pentru Sănătatea Mentală din 1989 (numit TDCRP), fiind probabil cel mai influent studiu pe această temă. În acest caz, pacienții cu depresie majoră au fost distribuiți în mod randomizat la șaisprezece săptămâni de CBT, IPT sau
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
calitatea relațiilor interpersonale. Psihoterapia interpersonală a obținut rezultate promițătoare în Programul de Cercetare pentru Depresie al Institutului de Tratament pentru Sănătatea Mentală din 1989 (numit TDCRP), fiind probabil cel mai influent studiu pe această temă. În acest caz, pacienții cu depresie majoră au fost distribuiți în mod randomizat la șaisprezece săptămâni de CBT, IPT sau la imipramină TCA, combinată cu ședințe de psihiatrie sau placebo și ședințe. Pacienții cu depresie mai puțin severă au obținut rezultate la fel de bune indiferent de lotul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
mai influent studiu pe această temă. În acest caz, pacienții cu depresie majoră au fost distribuiți în mod randomizat la șaisprezece săptămâni de CBT, IPT sau la imipramină TCA, combinată cu ședințe de psihiatrie sau placebo și ședințe. Pacienții cu depresie mai puțin severă au obținut rezultate la fel de bune indiferent de lotul din care făceau parte. În ce privește pacienții cu depresie severă, imipramina a funcționat mai repede decât IPT, însă ambele au obținut rezultate comparabile la sfârșitul perioadei, având efecte superioare "tratamentului
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
la șaisprezece săptămâni de CBT, IPT sau la imipramină TCA, combinată cu ședințe de psihiatrie sau placebo și ședințe. Pacienții cu depresie mai puțin severă au obținut rezultate la fel de bune indiferent de lotul din care făceau parte. În ce privește pacienții cu depresie severă, imipramina a funcționat mai repede decât IPT, însă ambele au obținut rezultate comparabile la sfârșitul perioadei, având efecte superioare "tratamentului" cu placebo. În ce privește CBT, cele mai multe studii apărute au concluzionat că în faza acută este la fel de eficientă ca antidepresivele, însă
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
perioadei, având efecte superioare "tratamentului" cu placebo. În ce privește CBT, cele mai multe studii apărute au concluzionat că în faza acută este la fel de eficientă ca antidepresivele, însă TDCRP a arătat că aceasta obține rezultate mai slabe decât IPT sau imipramina în ce privește pacienții cu depresie severă, nefiind mai folositoare decât placebo. Deoarece acest studiu a fost unul extins, elaborând prima comparație care a inclus un lot cu medicamente și unul cu placebo (adițional loturilor tratate prin cele două forme de terapie), rezultatele acestuia au diminuat
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
concluzii similare (Keller, M., 2000)207. Astăzi, această concluzie pare să fi fost prematură. Studii mai recente au descoperit că CBT este mai eficientă decât medicamentele placebo, obținând rezultate la fel de bune ca și SSRI chiar și în cazul pacienților cu depresie severă. Aceste studii sugerează că succesul terapiilor cognitiviste depinde în mare parte de nivelul de training al terapeutului și de experiența sa în domeniu, îndeosebi când ne raportăm la persoane cu simptome mai grave sau complicate (Keller, 2000). Cele mai
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cauză declară că ea se gândește la a-și pune capăt propriei existențe. Aceste idei pot fi raportate spontan de către persoană sau aceasta poate confirma existența lor atunci când este chestionată direct despre ele. 9.2. Deznădejdea ca factor mediator între depresie și suicid După cum știm, depresivul se consideră pe sine un ratat. Mai întâi el crede că a pierdut ceva de valoare substanțială, cum ar fi o evoluție personală, sau crede că a eșuat în a atinge un scop considerat important
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]