4,974 matches
-
saturniană, celălalt, creatorul lumii vizibile și Suflet al Lumii, este divinitatea mînioasă a Vechiului Testament 92. O cosmologie În două faze presupune o antropologie În două faze: „Adam a fost creat cu două trupuri. Unul este trup de lumină, imagine desăvîrșită a formei omenești figurate din veșnicie de către Înțelepciune și pe care l-a avut cîndva și Lucifer. Celălalt este un trup de Întuneric, după chipul spiritului acestei lumi, spiritul macrocosmosului”93. Böhme reprezintă o verigă importantă dintr-o teorie care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a legilor firii Printre trăsăturile definitorii ale poporului român, D. Drăghicescu includea: „lipsa de energie și de voință activă, pasivitatea defensivă și resemnată în faptă” (1907/1995, p. 350), „tradiționala noastră nepăsare, credința în fatalitate, în soartă, în noroc, cu desăvârșită lipsă de încredere în noi înșine” (1907/1995, p. 363). Dimitrie Gusti și Emil Cioran vorbeau, de asemenea, despre fatalism, resemnare, pasivitate. Cu toate acestea, există deosebiri fundamentale între fatalismul oriental și cel din spațiul mioritic. Lucian Blaga îl numește
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
triste în doină, dar scurte și vesele în cântecul de joc. Forma de echilibru cea mai dorită este pacea. Domnii erau bune pentru popor atunci când puteau să le aducă vremuri de pace. 2.9. Firea lucrurilor (rânduiala) Armonia este forma desăvârșită a echilibrului universal. La români, armonia se numește firea lucrurilor, rânduiala lăsată de Dumnezeu pe pământ, rosturile firii. Acest sentiment îi vine românului din ortodoxism, din calma acceptare a voinței divine, a puterii lui Dumnezeu, care a orânduit toate lucrurile
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
întâmplă 25 Dacă cineva nu are parte de succes, viața sa este fără rost 26 Pentru a fi fericit, nu este nevoie să fii foarte iubit de ceilalți 27 Numai egoiștii comit fapte egoiste 28 Trebuie să am întotdeauna control desăvârșit asupra emoțiilor mele 29 Ar trebui să fiu tot timpul fericit 30 Faptul că alții mă consideră neatrăgător/neatrăgătoare nu trebuie să mă necăjească 31 Ori de câte ori risc sau îmi încerc norocul, nu fac decât să caut necazul cu lumânarea 32
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
optimist acest preambul, spunând că alegerea fundamentată și serioasă a furnizorului de ERP și considerația pentru factorul uman creează premisele unei implementări reușite. 3.3.1. Metodologia de implementare Într-o exprimare elementară, realizarea unei implementări parcurge următoarele etape: cunoașterea desăvârșită a organizației și activită ții sale; cunoașterea plenară a soluției software, ce poate să facă, ce nu poate să facă, până la ultimul detaliu; maparea proceselor economice, pornind de la cum su nt acum la cum vor fi de acum încolo (redefinirea
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
că din toate timpurile unii slujbași au fost Însărcinați să aibă În grijă clădirile șunor persoaneț particulare, pentru a le transforma În podoabă publică, trebuie să admitem că nu e la Îndemână, lucrând numai pe lucrurile altuia, să faci ceva desăvârșit. Tot așa Îmi Închipui că și popoarele care, fiind odinioară pe jumătate sălbatice și necivilizându-se decât Încetul cu Încetul, nu și-au făcut legi decât pe măsură ce le-au constrâns neplăcerile crimelor și neînțelegerilor, nu ar putea fi la fel de civilizate
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
natura mea, În măsura În care ea era Într-un fel perfectă, iar dacă nu erau șadevărateț, puteam crede că le aveam din neant, adică erau În mine pentru că eram nedesăvârșit. Dar nu putea fi același lucru cu ideea unei ființe mult mai desăvârșite decât a mea, căci de-ar veni din neant, era realmente imposibil; și pentru că nu este mai puțin contradictoriu a spune că ceea ce este mai desăvârșit e o consecință și o dependență de ceva mai puțin desăvârșit decât a spune
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ființe mult mai desăvârșite decât a mea, căci de-ar veni din neant, era realmente imposibil; și pentru că nu este mai puțin contradictoriu a spune că ceea ce este mai desăvârșit e o consecință și o dependență de ceva mai puțin desăvârșit decât a spune că nimic provine din ceva, eu nu puteam să am această idee din mine Însumi; astfel Încât rămânea ca ea să-mi fi fost dată de o altă natură, cu adevărat mai desăvârșită decât mine, posedând În sine
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
dependență de ceva mai puțin desăvârșit decât a spune că nimic provine din ceva, eu nu puteam să am această idee din mine Însumi; astfel Încât rămânea ca ea să-mi fi fost dată de o altă natură, cu adevărat mai desăvârșită decât mine, posedând În sine toate perfecțiunile despre care eu puteam să-mi fac o idee, Într-un cuvânt Dumnezeu. Aș adăuga la acestea că, Întrucât cunoșteam unele perfecțiuni pe care eu nu le aveam, nu eram singura ființa care
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
că, Întrucât cunoșteam unele perfecțiuni pe care eu nu le aveam, nu eram singura ființa care să existe (mă voi folosi aici, cu Îngăduința dumneavoastră, În mod liber de termenii scolasticii), trebuia deci să existe cu necesitate o ființă mai desăvârșită de care să depind și de la care să fi dobândit tot ceea ce aveam. Căci, dacă aș fi fost singur și independent de oricine altcineva, astfel Încât, să fi avut de la mine Însumi acel puțin prin care participam la ființa perfectă, aș
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
la campania din vara anului 1939. În cele 31 de centre, în care erau instalate școlile pregătitoare pentru Serviciul Social al Tineretului s-a înregistrat, scrie, o adeziune totală, pentru „această acțiune nouă, curată și luminoasă”. Între echipieri domnea „o desăvârșită colegialitate” (Neamțu, 1971, p. 159), un entuziasm fără umbre. Iar realizările, faptele n-au fost puține. În cei cinci ani pregătitori ai campaniei din 1939, au activat 230 de echipe studențești, pentru ca în 1939 să se înregistreze un număr de
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
românesc, N. Ghiulea, care, am mai spus-o, a fost profesor de „politică socială” la Universitatea din Cluj în anii interbelici, de pe pozițiile unuia care credea că „clasele stăpânitoare de astăzi vor lăsa locul altora”, că „lumea merge spre democrație desăvârșită, spre o nouă organizare socială, în care clasele muncitoare să aibă cuvântul întâiu”, gândea și el că mișcarea cooperatistă nu trebuie să fie lăsată să se transforme în una capitalistă. Soluția pentru „înlăturarea și combaterea acestui pericol” era „educația cooperatistă
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
clasei”, cooperatorii - creând regulamente - contractând răspunderi și devenind colaboratori ai cadrelor didactice. „Cooperativa poate schimba atmosfera școlii, renovând concepția de curățenie, de muncă și de disciplină.” (Ionescu-Pașcani, 1925, p. 28) La baza organizării cooperativelor școlare „trebuie așezată libertatea cea mai desăvârșită”, organizarea, întovărășirea nefiind dirijată, ci doar sugerată de cadrele didactice (Ionescu-Pașcani, 1931, p. 94). Acestea „vor face o vie propagandă” ideilor cooperative, vor convinge, dar nu vor obliga, cooperativa fiind o asociație liberă. Derivând din acest principiu, o rezultantă încurajatoare
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
făcuse rușine de nevinovăția lor). Ospătarii au chicotit pe tot parcursul prezentării, probabil din pricina uimirii pe care o citeau în ochii invitatelor mele; când am ajuns la întrebări, unul chiar a râs cu lacrimi, dar apoi au redevenit cu toții profesioniști desăvârșiți: au debarasat în viteză, au rearanjat sala și au luat comanda de la fete. De data asta fiecare a cerut ce a vrut. La final am avut și o ședință de autografe* (special pentru acest eveniment cumpărasem 30 de cărți de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Am citit în presă că are șanse mari să devină ministru, este un bărbat cu care mă voi reîntâlni întotdeauna cu plăcere... Numărul nouă, bărbat încă bine, înfocat până să te prindă, prea rece după aceea, un adevărat armăsar, remediul desăvârșit pentru situațiile de criză. Nu îl am la inimă, dar o dată, de două ori merge. A trecut prin patul multor colege singure și toate i-au lăudat eficiența... Numărul zece, super manager, cu IQ de geniu, CV de invidiat, îngrijit
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
idem) este tocmai consecința disperării că nu se poate elibera de fantasmele vanității. Altundeva precizează: „Oricât ar fi de puternică dorința noastră de anonimat, nu ne place totuși să nu se mai vorbească despre noi deloc. Visăm la o uitare desăvârșită, dar dacă aceasta s-ar petrece într-adevăr, ne-ar veni tare greu să ne-mpăcăm cu ea” (I, 185). De altfel, pornind de-aici, începe prin a-și explica singur motivele furiilor organice: „Când suntem umiliți, ce incendiu al
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
problema nu este a locului, ci a sinelui: „Urâtul copleșitor nu se afla însă în vasta întindere pe care o aveam sub ochi, ci în mine; îl adusesem de la Paris. Să te plimbi în mijlocul unei singurătăți atât de pure și desăvârșite, cu otrava Ă sau cu microbul Ă în tine!” (II, 255). Altundeva, și natura se dovedește a fi neputincioasă. Iar convingerea că la țară, muncind fizic, ar putea să se salveze, se dovedește pentru Cioran iluzorie: „Nici măcar «natura» nu poate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
zile, toate instinctele îmi sunt atrofiate. Nu mai am nici o teamă, de nici un fel. Dacă mi s-ar fi spus că voi muri peste o oră, n-aș fi avut nici un fel de reacție. Nu cred că înțeleptul cel mai «desăvârșit» poate atinge o asemenea stare, chiar dacă ar avea la activ ani și ani de exerciții întru detașare. Era Indiferența în punctul ei cel mai de sus, sau mai de jos (cum doriți)” (II, 291). Oricum, boala diminuează instinctul vieții, permițând
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe cât pretind acum” (I, 149). Nimic nu se compară cu copilăria petrecută la Rășinari: „În afara anilor de la Rășinari, am trăit în anxietate, în teama de... angoasă. Cine are, cine va mai avea vreodată o copilărie ca a mea, o copilărie desăvârșită?” (I, 106). Ciudat că, departe de țară, anotimpul pe care și-l amintește cu nostalgie e iarna. Notează într-un loc: „Duminică dimineața. Un frig de crapă pietrele. Câțiva trecători cu un aer perplex și care mă privesc Ă mă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
accederii la sens. Nu întâmplător, își spune la un moment dat: „Sunt român: trebuie să plătesc pentru asta. Ei bine, plătesc” (III, 110). Altundeva, citim: „Nu toată lumea are privilegiul unei copilării nefericite. A mea a fost mai mult decât fericită: desăvârșită. Nu găsesc un adjectiv mai bun care să exprime ce a fost sublim în ea, ce a fost triumfal până și în spaimele ei. Așa ceva trebuia plătit, nu putea rămâne nepedepsit” (III, 350). Și dacă Cioran se credea mai degrabă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Așa că mai bine rămînem cu ce avem. Ilie: (extrem de ferm, deci calm) Ascultă, Mina, de azi înainte în colțul acela nu va mai exista nici un cal verde! (Mina se ridică în picioare se apropie de el și, cu un calm desăvîrșit, îi dă patru palme) Să-ți fie rușine! Ilie: De ce? De ce? De ce? Mina: Pentru că-ți bați joc de mine. Ilie: Dar nu înțelegi că vreau să te salvez de un coșmar? Mina: Tu nu mă mai poți salva de nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
multe ori în această carte necesitatea de a vă da la o parte și de a practica ceea ce mulți numesc „serviciu altruist”. Știți deja că nu este ușor să dați la o parte motivele personale, egoiste. Gary era un antreprenor desăvârșit. Era ambițios, insistent și neobosit în încercarea de a face din magazinele sale un mare succes financiar. Când m-am dus să mă consult cu el, singurul lucru pe care reușise să îl facă fusese să își supere angajații și
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
-ntreagă bucura. / Ța! / Cerbul când boncăluiește, / Anul Nou, mândru, vestește, / Lumea toată-nveselește! / Ța!..."153 Ritmul bicron, format din două unități de timp inegale, aparținând sistemului "aksák", specific jocului caprei și al cerbului, marchează trecerea din Anul vechi, rotund și desăvârșit, la Anul Nou, abia născut: "Printre brazii cu omăt, / Cerbul trece-ncet, încet, / Iar din tufele uscate / Lupii-apar pe neașteptate / Și pe ciută o sugrumă, / Cerbul fuge fără urmă. / Și de mare supărare / Îl apucă o boală tare. / Cade pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cozonacul și pasca făcute la Sfintele Paști, coliva care se prepara de ziua morților și de care eram tare pofticioasă în copilărie, sau mucenicii care se făceau în ziua celor 40 de mucenici de pe 9 martie. Mama era o gospodină desăvârșită și cu trecerea anilor îmi aduc aminte din ce în ce mai mult de minunile ei culinare. Chiar și înainte a de a muri, mama mea a copt turtele dar nu a mai apucat să le însiropeze pentru că i s-a făcut rău
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cântecele ei se auzeau pe toată strada astfel că noi asistam la adevărate concerte. Era frumoasă și avea un glas minunat. Iar când nu cânta, trăgea cu putere fumul dintr-un portțigaret lung pe care îl ținea cu o distincție desăvârșită. Îmi amintesc cu duioșie toate cântecele ei, dar cu deosebire versurile: “Trenule mașină mică, Unde-l duci pe Ionică, Unde-l duci și-l ocolești, Din Craiova la Pitești Și-l dai jos la...Văcărești!” Știam că versurile acestea se
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]