3,459 matches
-
și, bineînțeles, papucii lor. În această companie am participat la un havan dintre cele mai puternice. Dinspre stadion se auzeau numele zeităților invocate, urmate de mantre și binecunoscutul Om Swaha. Dacă mantrele erau recitate timid de noi, deoarece nu se deslușeau prea bine numele zeităților, partea finală - Om Swaha - răsuna puternic, triumfător, din piepturile noastre. Soarele, care se insinua fără opreliști spre capetele noastre - ne protejau doar firave umbre de arbuști sau mașini - ca și pietricelele ce mă deranjau de dedesubtul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ceva ce nu am înțeles - de ce dracu’ au votat românii în propor‑ ție de 83% pentru Iliescu -, am cercetat și răspunsul mi-a luat ani de zile ca să înțeleg fenomenul. În plus, mi-am construit o meserie nouă încercând să deslușesc resorturile care au dus la acest rezultat. Cred că asta m-a deosebit de colegii mei de generație, care au rămas zia‑ riști și au continuat să spună că Iliescu ne-a furat ș.a.m.d. ; o fi furat câteva mii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Prins de asemenea gînduri, vă mărturisesc că înghițeam pîinea cu sfială, ca pe o anafură și uneori chiar cu un ușor sentiment de vinovăție, față de cei care muncind-o, erau printr-un joc al legilor societății pe care nu-l deslușeam încă, dar îl bănuiam puternic, necruțător și nedrept lipsiți, cel puțin în parte, de rodul muncii lor. Pentru că nu puteam munci la fabrică, nici pe ogoare și nici nu voiam să mă sinucid, problema mea de conștiință cu privire la pîinea mîncată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
când erai la vârsta la care alții încă își trăiau copilăria, dar nici nu putea fi altfel. Așa a fost să fie, Dumnezeu știe de ce, numai El, și toate au un rost la urma urmei, mințile noastre nu îl pot desluși întotdeauna. Pe lângă câte ai învățat singur și câte ai îndurat, eram acolo și le-am văzut pe toate, chiar dacă nu ți-am spus de fiecare dată, pentru că trebuia să crești, să devii ceea ce ești astăzi, ca spirit, un om bun
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tru, într-un hol mare, unde se adunaseră mai mulți polițiști, paznici și supraveghetori, să -l vadă pe marele dizeur. O for- fotă de nedescris, zeci de figuri sinistre, zâmbete și grimase grotești îi trec prin față, Cristi nemaiputând să deslușească exact ce se întâmplă cu el. De-acolo este împins și tras pe un culoar semiîntunecat, într-o lumină slabă, roșiatică, un culoar îngust, tot numai cărămidă dură, cu un miros ciudat de umiditate și de boală, ca de spital
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
În cerc sau labirintice, calme sau năvalnice, ne apare ca iluzorie, ca „minciună”, iar alteori, adeseori și pentru cei mai mulți, la modul intempestiv, tresare deodată În fața noastră, a ochilor minți, și noi o primim stupefiați, uneori Îngroziți și Încercând a-i desluși dacă nu tot sensul, măcar o parte, o aluzie, așa cum regele Babilonic În plină petrecere și luxură totală a citit, speriat, pe peretele din față, cele trei cuvinte: Manel, tekel, fares Înscrise de o mînă nevăzută și ultimă. S-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am dat seama, făcându-mi-se rău, că arăta ca și cum ar fi vânat ceva. - Victor! Am auzit ceva ce semăna a scheunat disperat, apoi a încetat brusc, auzindu-se doar liniștea. Am așteptat. Forțându-mi ochii, printre pleoapele mijite, am deslușit conturul lui Victor traversând câmpul și n-am putut să nu mă bucur când câinele - acum ciudat de calm - trecu pe lângă mine, intrând în bucătărie. Dar pe urmă ceva mă obligă să pricep că nu eram singur. Mă simți? mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care uitaseră parte din recuzită se transformă în spaimă când m-am pomenit îndreptându-mă spre ea. Solul de sub piatră părea să fi explodat - ca și cum cineva ar fi scurmat pământul, ca piatra să răzbată. Peste vâjâiala vântului cred că am deslușit sunetul unei fâlfâieli. Pe măsură ce mă apropiam de piatră, eram tot mai convins că ceva chiar ieșise din falsul mormânt. Ceva negru și uriaș trecu peste casă - zburând - apoi se învârti de jur împrejur în aer, ajungând instantaneu sub mine, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am zis cu voce tare. - Cine, tati? întrebă Sarah. Cine n-a răspuns? Verde. BMW demară. Chiar atunci tipul se întoarse, uitându-se în direcția Range Rover-ului, dar lumina se reflecta din oglinda laterală și n-am reușit să-i deslușesc vreo trăsătură. Anxietatea care m-a cuprins m-a făcut să mă abțin să-i urmăresc. Claxonul insistent al unei mașini mi-a amintit că trebuia să o iau din loc. Nici nu vroiam să știu unde mergeau. În plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
față de Nadine, găsindu-le atrăgătoare (deși Jayne le eclipsa pe toate). Mitchell stătea aplecat spre nevastă-mea, iar Nadine continua să-mi toarne sangria, eu fiind convins că nu conținea nici urmă de alcool, și indiferent la cine mă uitam, deslușeam reținerea de la trecută promiscuitate naturală, ceea ce m-a făcut să mă simt bătrân. Mi-am imaginat câteva clipe că luam cu toții parte într-o orgie (o fantasmă deloc dezagreabilă dacă țineam cont cât de bine făcute erau femeile) până când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să se dilate atunci când străbați muzeul pe dinăuntru; mai mult, începi să nu mai ai proprietatea clară a distanțelor și a noțiunii de timp. Țin în mână o schemă a muzeului, frumos desenată, dar îți trebuie ceva timp ca să-i deslușești „codurile”, să o faci funcțională, și, cel puțin în prima oră, nu-mi pot reprima reflexul de a cere ajutorul supraveghetorilor în livrea. Aceștia sunt peste tot - prezențe discrete, eficiente. Bărbații comunică prin stații radio, cu ochii pe grupurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
40 km, unde ne-a așteptat, cuminte, în cele două zile rezervate Hanovrei, trenul căruia îi fuseserăm juruiți în această călătorie. Câte trei fâșii de circulație, de o parte și alta, foarte aglomerate, în special cu TIR-uri. Încerc să deslușesc mai bine împrejurimile prin geamul aburit de ploaie al autocarului: șosele flancate de garduri foarte înalte (de circa 2,5 m), de fier sau de beton - e greu să-mi dau seama - ca niște manșete de protecție. Când gardurile se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Blaga, cu propensiunea sa spre sistem, cu desfacerea sa largă nu numai spre toate genurile majore ale literelor române, dar și spre istoria noastră, spre „misterul” nașterii și al existenței noastre seculare și, împreună cu un Vasile Pârvan, să încerce a desluși pilonii reali ai dăinuirii noastre, dreptul nostru de a fi în istorie. Cu poezia sa, în primul rând, pe care am opus-o, instinctiv, încă din adolescență, celei a lui Arghezi - Arghezi pe care îl știu și îl admir și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al Patimilor lui. Și tot așa cum Evangheliile descriu infinit mai bine ultimele zile ale lui Isus decât primii săi treizeci și doi de ani, mai bine scurta lui agonie decât anii de formație, pentru că sensul util al oricărei istorii se deslușește mai clar dacă începem cu sfârșitul (care e Învierea), noi nu vedem, din leagănul credinței creștine, decât ceea ce a făcut și a refăcut din toate acestea vârsta sa adultă: o acumulare de addenda cu efect retroactiv. Timpul, acest mare reconstructor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Maria -, nimic n-o atestă mai convingător decât priveliștea ce ți se așterne la picioare de pe Muntele Măslinilor, așa cum o poți admira pe înserat din înaltul celor Șapte Arcade, fostul palat al regelui Iordaniei transformat în hotel. În fața ta vezi deslușindu-se, în umbra zidurilor lui Saladin, cimitirul musulman; vizavi, mai în josul colinei de pe care privești, vechea necropolă evreiască, parte integrantă a "perimetrului sacru". Ambele cu spații libere, la același nivel, așa cum vine moartea prin aceste locuri, fără afectare, ca înhumarea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acesta ar înlătura nenumăratele comisii pentru stabilirea pe regiuni a maximului de arendă. 13 ianuarie 1907 [FĂLTICENI]* După zile de vifor și frig cumplit, o zi liniștită, fără pic de vânt, cu un soare de primăvară. Pădurile, în zări, se deslușesc negre pe cerul albastru șters; munții pietroși stau în fund acoperiți de zăpadă. O tăcere adâncă mă împresoară în căldura soarelui de amiază, aici, pe vârful dealului de la hotarul țării. Bucovina, Fălticenii, împrejurimile stau în ceață, o ceață ciudată pătrunsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care propovăduia moartea Brătienilor, a lui Take Ionescu, într-un stil foarte vulgar. alexandru sturdza Anicuța Florescu mi-a povestit cum Grigore și Ion Carp, sosiți de pe front și găsind pe Al. Sturdza găzduit de socrul său, Petre Carp, au deslușit acestuia toată trădarea, planurile pentru deschiderea frontului, apelul la soldați în acest scop, omorârea cu propria-i mână a ordonanței care nu a voit să-l urmeze, fuga lui într-un auto german, pe când tovarășul său Crăiniceanu era prins, degradat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din ce în ce mai mult, copacii se înmulțeau formând pădurea de la marginea satului. Diferite rădăcini de copaci sau crengi rupte îmi apăreau la tot pasul, invitându-mă parcă să le iau cu mine, să le dau viață. Numai cei ce practică sculptura pot desluși acest limbaj, știind de fiecare dată ce lucrare este ascunsă în diferitele crengi sau rădăcini părăsite prin păduri. Majoritatea sfârșesc pe post de combustibil solid, încălzind o oarecare încăpere într-o iarnă geroasă. Puține sunt cele care ajung să prindă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ore pe zi, lucram până seara târziu aproape de miezul nopții, diferite forme izvorâte din sufletul meu. Am reușit, dovada era că astăzi mă aflam aici sculptând lejer în fața colegilor nefiind intimidat de privirile ce îmi erau aruncate, ce încercau să deslușească această taină a sculpturii, un meșteșug străvechi, păstrat până azi, care se practică la fel, cu aceleași unelte simple, dalta și ciocanul. Principalul secret este să-ți poți imagina lucrarea ce este ascunsă în trunchiul copacului cu dorința de a
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
sensibil, jignindu-ne cu acuzația adusă, cum că i-am fi furat culorile. Discuția a fost întreruptă de vocea bucătăresei care ne invita la masa. Cina se servise într-o liniște deplină, fiecare arunca priviri de jur împrejur încercând să deslușească misterul ce apăruse din senin în tabără în legătură cu cele două tuburi de culori. Fiind vineri seară, după strângerea tacâmurilor, Bobiță, cu firea lui veselă și zâmbetul specific unui om care niciodată nu pune nimic la inimă, mai ales fleacuri, privindu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
chiar dacă, în viață neprevăzutul este răsădit pe marginea drumului la tot pasul, indiferent de forma și culoarea sa. Odată cu amestecul pietrelor de remy, misterul ce plutise pentru câteva ore deasupra noastră luase sfârșit. Ne pusesem mințile la contribuție, unindu-ne, deslușisem această enigmă, pufnind cu toții în hohote de râs, amuzându-ne de cele petrecute pe parcursul zilei. Ultima seara la un joc de remy A fost o noapte de pomină în care am luat o bătaie de toată frumusețea, atât eu cât
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
încă alte momente importante ale dezvoltării științei care constituiau tot atâtea dovezi de creștere a puterii omului asupra naturii și de izbânzi răsunătoare în lupta cu ignoranța. Dar sensul mai adânc al influențelor unor asemenea realizări uluitoare ni se va desluși mai târziu, atunci când vom vedea tăria constantă cu care va susține A. Fătu ideea aplicărilor practice ale științei și tehnicii în scopul îmbunătățirii vieții poporului român. Pentru a se pregăti în vederea însemnatelor acțiuni pe care avea să le săvârșească în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ușa s-a deschis din nou și a ieșit de astă dată Venera Antonescu, asistenta lui Tudor Vianu, care, spre surpriza (ca să nu spun stupefacția) noastră, a izbucnit în plâns. Nu se putea opri și cu greu am reușit să deslușim de la ea că profesorul s-a supărat, că este furios la culme, că fetele se prezentaseră lamentabil, absolut lamentabil, pe noi acest din urmă lucru nemirându-ne totuși prea mult. Într-adevăr, fetele care-l scoseseră din pepeni pe Tudor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
urmă Hilda îi cedează. Experiența i-a reușit deci lui Holdengraeber, „teza“ și-o vede confirmată, dar prețul succesului este nebunia urmată de sinucidere. Pompiliu Constantinescu a vorbit despre „misoghinismul tolstoist“ al cărții lui Benador, trimițând la Sonata Kreutzer și deslușind, în temeiul acestei apropieri, o urmă de tendenționism la prozatorul nostru și chiar o contradicție între ceea ce în romanul său este „luciditate demonstrativă“ și devastatoarea suferință provocată de gelozie. Dacă este lucid, dacă experimentează, dacă știe cu „certitudine absolută că
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
depoetizării expresiei poetice, al umorului scos din manevrarea unor jocuri verbale, calambururi etc. Dar încă și mai potrivit ar fi să-l amintesc pe Mircea Dinescu, la care se regăsesc toate acestea, dar unde, în afara nonconformismului funciar și a umorului, deslușim și un suflu patetic și mai multă căldură, mai mult „lirism“, ca și mitul rimbaldian al poetului tânăr, prezent și la el, și la Geo Dumitrescu. După aceștia doi, pe Geo Dumitrescu îl aflăm răspândit în mai toată poezia generației
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]