7,054 matches
-
rămân aici, În timpul vieții acesteia, pe când el pleacă dincolo, În timpul de după moarte. Natural că aceasta este o reprezentare simbolică, dar ea este o experiență sufletească interioară, pe care eu o resimt În mod dureros, ca pe o ruptură dată de despărțirea definitivă de celălalt. În cazul acesta, timpul interior comun, cel care unifica existența noastră, s-a rupt și el definitiv, iar eu rămân singur. Dorul este un sentiment trăit, o funcție sau o experiență sufletească raportată la transcendență. El aduce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
impusă, sau poate dimpotrivă, să fie spontană, ca surpriză. bă Întâlnirea propriu-zisă reprezintă contactul direct cu celălalt, punerea față-n față, faptul de „a-fi-Împreună”. Aceasta reprezintă starea de coprezență propriu-zisă. că Încheierea, sau sfârșitul Întâlnirii a faptului de „a-fi-fost-Împreună”, și despărțirea celor doi. La aceste trei etape temporale ale actului de prezentificare, trebuie să mai adăugăm o a patra, reprezentată prin Întoarcere. Întoarcerea este o revenire În prezent din trecut, un act de reactualizare sau de reprezentificare. El reprezintă nevoia mea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
indivizi. Separarea Prietenia și iubirea sunt selective. Eu Îmi aleg prietenul după preferințele mele și, la rândul meu, sunt preferat de celălalt În măsura În care corespund așteptărilor sale. Este o punere de acord reciprocă. Partenerii cuplurilor se pot, În anumite circumstanțe, despărți. Despărțirea se poate produce din mai multe cauze și poate avea forme diferite: criza de separare, izolarea persoanelor, singularizarea partenerilor etc. Le vom analiza În continuare. 1Ă Singularizarea Este actul de despărțire produs de moartea unuia dintre parteneri. Este Însingurarea și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reciprocă. Partenerii cuplurilor se pot, În anumite circumstanțe, despărți. Despărțirea se poate produce din mai multe cauze și poate avea forme diferite: criza de separare, izolarea persoanelor, singularizarea partenerilor etc. Le vom analiza În continuare. 1Ă Singularizarea Este actul de despărțire produs de moartea unuia dintre parteneri. Este Însingurarea și izolarea celui rămas În viață. Suferința produsă de cel plecat este dată de absența acestuia, de anularea comunicării cu el. O altă situație este oferită de plecarea unui partener Într-un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
plecat este dată de absența acestuia, de anularea comunicării cu el. O altă situație este oferită de plecarea unui partener Într-un alt loc pentru un timp mai mult sau mai puțin Îndelungat: război, detenție, prizonierat etc. Plecarea este o despărțire care implică neliniștea, pierderea siguranței și a echilibrului intern și extern: „Partir c’est mourir, un peu”. 2Ă Izolarea Izolarea persoanei afectează cuplul și poate duce chiar la dezorganizarea acestuia. Ea se produce prin pierderea sau privarea de libertate a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vor apărea sentimente ostile: ura, care este sentimentul opus iubirii, dușmănia și disprețul, care sunt sentimente opuse prieteniei. Din punct de vedere psihologic, fiecare persoană din aceste cupluri se va considera frustrată, abandonată, devalorizată moral și sufletește. Separarea și apoi despărțirea definitivă sunt resimțite ca niște eșecuri, ca o pierdere, ca răpirea unui bun sufletesc și moral În care s-a crezut, care a fost construit În timp și În care fiecare dintre cei doi parteneri au proiectat idealuri comune. Eșecul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca o pierdere, ca răpirea unui bun sufletesc și moral În care s-a crezut, care a fost construit În timp și În care fiecare dintre cei doi parteneri au proiectat idealuri comune. Eșecul legat de separarea temporală sau de despărțirea definitivă are implicații sufletești, morale și sociale. El este asociat, sentimentului de insecuritate, de dezgust. Relația anterioară este reevaluată și ceea ce exista potențial sau chiar manifest, dar cei doi parteneri refuzau să vadă, iese acum la iveală. Orice eșec se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se datorează unei false experiențe de viață, o experiență artificială, În care nesinceritatea a fost acceptată, fără a să i se dea o importanță reală, și care, În anumite condiții precare de criză, a izbucnit, nemai putând fi oprită. Orice despărțire este un eșec. Orice eșec produce un traumatism afectiv și moral. Fiind castrator pentru persoanele cuplului prin actul de separare, resimțit ca o ruptură a unității, el va lăsa o amintire dureroasă de durată. Efectul său este sentimentul penibil al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o persistență a umbrelor trecutului asupra prezentului. Nevroza de eșec este dată de sentimentul pierderii celuilalt sau al faptului de „a-fi-abandonat”, de a fi respins de către celălalt. Evenimentul va marca Într-o măsură considerabilă persoanele cuplului. Ce devine persoana după despărțire? Ea se va schimba sufletește și moral, se izolează, devine rece, suspicioasă, refuză alte contacte noi sau nu mai are curajul de a le face, comparându-le cu eșecul anterior. Se poate vorbi despre o nevroză de separare care va
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acord, cooperare, construirea unei relații comune durabile și solide; bă Dezacordul, reprezentat prin: Întâlnire, respingere reciprocă, dezacord, conflict, imposibilitatea de a se Înțelege și de a coopera, ruptura și separarea celor două persoane; că Împăcarea, reprezentată prin: Întâlnire, acord, neînțelegeri, despărțire, regret, revenire și Împăcare. Se poate vedea astfel că situația de Întâlnire dintre două persoane este, În primul rând, o punere Împreună sau, mai exact, o punere În situație comună a două persoane. Această punere În comun va depinde, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Cei doi gândesc și acționează Întotdeauna divergent, depărtându-se mereu, și rapid, unul de celălalt. Dezacordul duce la tensiuni, la conflicte. Conviețuirea, „a-fi-Împreună”, este imposibilă. Persoanele respective vor sfârși prin a se despărți, a se separa una de cealaltă. Separarea, despărțirea, va lăsa „urme nevrotice” În fiecare dintre ele, dar ea nu duce la stingerea conflictului. Cei doi se vor despărți, dar fiecare va lua cu el experiența psihotraumatizantă din cursul Întâlnirii cu celălalt. Separarea va anula conflictul, care va fi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
că nu a fost vorba despre o respingere reciprocă, de o inacceptare inițială Între cei doi. Trebuie să admitem faptul că a existat o atracție reciprocă, dar că aceasta a suferit modificări, neputându-se consolida, fapt care a dus la despărțire. Apoi, a urmat revenirea, cu Împăcarea celor doi și refacerea relațiilor dintre aceștia. Din cele de mai sus, rezultă faptul că Întâlnirea dintre două persoane reprezintă condiția apropierii sau a despărțirii acestora, a cooperării sau a conflictului dintre ele. Întrucât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
modificări, neputându-se consolida, fapt care a dus la despărțire. Apoi, a urmat revenirea, cu Împăcarea celor doi și refacerea relațiilor dintre aceștia. Din cele de mai sus, rezultă faptul că Întâlnirea dintre două persoane reprezintă condiția apropierii sau a despărțirii acestora, a cooperării sau a conflictului dintre ele. Întrucât conflictul reprezintă o situație specială, atât din punct de vedere psihologic, cât și moral, Îl vom analiza În mod special. Aspectele psihomorale ale conflictului Orice conflict intervine În cadrul unei relații interpersonale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al Eului de a se desprinde de Rău. De fapt, acesta este efortul de a se desprinde de el Însuși, de acea parte din sine care a comis Răul. Este un efort de purificare, dorința de a redeveni pur, prin despărțirea de Rău, o Întoarcere către Bine. Ori, acesta este atât un efort sufletesc, cât și o aspirație morală. Regretul este Întotdeauna un efort de restaurare a Eului. Regretul Înseamnă suferință, o suferință psihomorală care Închide persoana, este suferința reactualizării unui
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sentiment acut al gândului morții mele. Dar acest gând se raportează la moartea mea fizică, pe care eu o leg, o raportez la perisabilitatea ireversibilă a corpului meu, o resimt, o intuiesc, ca pe o separare a persoanei mele, prin despărțirea trupului de suflet. Eu nu mă pot imagina fără trup, pentru că, În acest caz, nu aș mai avea la ce să mă raportez În mod concret, obiectiv, prin urmare, voi Înceta să exist. Angoasa pe care mi-o dă perspectiva
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
depășesc. că În faptul că Eu sunt În lume, cu și pentru ceilalți, dar, concomitent, Eu sunt și În mine, cu și pentru mine. Care este, În acest caz, pentru mine, semnificația propriei mele morți? Tematic, dar și ca fapt, despărțirea Eului meu de propriul său corp. Această separație, pe care eu o intuiesc ca pe o ruptură, este bruscă, nu o mai percep, eul meu nu o mai poate surprinde. În acest moment se Încheie, aparent, totul. Eu aș putea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Jaspers, pentru care moartea este o situație-limită, o problemă a conștiinței. În sensul acesta, el vorbește despre sentimentul sufletesc și moral al fricii de moarte despre care vine din spectacolul morții celuilalt, resimțit ca o ruptură a comunicării, ca o despărțire definitivă. În ceea ce privește moartea mea, aceasta nu mai contează pentru mine, Întrucât „nimeni nu-și trăiește (În planul conștiinței saleă propria sa moarte”. Filosofiile de obediență existențialistă se recunosc În gândirea lui S. Kierkegaard, care transformă și concentrează tema morții În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și, În final, să acceptăm moartea ca o concluzie a vieții, care le include și le vindecă pe toate. Se poate vedea că morala pune accentul pe latura subiectivă, sufletească, de factură emoțională, a vieții, privind moartea ca pe o despărțire dureroasă, care sfâșie sau umple de neliniște sufletul, ceva care mă face să mă cutremur și mă azvârle În necunoscut, o experiență străină vieții, care mă umple de teamă. Acest punct de vedere Îl regăsim mult mai târziu la existențialiști
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
banale, aproape antipoetice. Iubirea înseamnă „o luptă pe viață și pe moarte”, o nebunie sălbatică și amară, iar femeia va fi posedată „din tălpi și până în creștet”. Îndrăznelile imagistice sunt minate și ele de banalitate și alunecă uneori în vulgaritate. Despărțirea îndrăgostiților este imaginată într-o emfatică poză atletică: „În ultimă forțare, / Fantastica ta fugă se va schimba în goană, / Sandalele s-or rupe...”. Iubirea fiind „singura putere profundă și supremă / ce-ntr-adevăr există”, pierderea ei aduce ploaia, întunericul și solitudinea, stare
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
schița Însăși a cărții și biografiei asiatice a lui Honigberger, iar pe de altă parte, pentru a stăvili acumularea de pagini fără aliniat, cum apar ele În cele două ediții. Câteodată frazele lui Honigberger sunt excesiv de lungi, singura contrapunctare fiind despărțirea prin virgule, punct și virgulă sau linii: am procedat În mai multe rânduri la o anumită fragmentare, care Însă nu prejudiciază nici sensul, nici construcția surprinzătoare a unora dintre ele. Textul acestei ediții, din care aici apare o traducere completă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să se Întoarcă la Paris via Tocat și Constantinopol. A ales să călătorească pe uscat pentru a putea duce cu el niște cai arabi - o speculație care, de altfel, se dovedi a fi prea puțin rentabilă. La scurt timp după despărțirea noastră am primit vești bune din Lahore, vești care mi-au parvenit prin intermediul unui persan care fusese În serviciul generalului Avitabile și care mă determinară să Încerc pentru a doua oară să pornesc Într-acolo la Începutul sezonului favorabil, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe urmele lui Honigberger- În volumul consacrat lui Arion Roșu4. Ni le putem Închipui asemănătoare acelor doamne care călătoresc spre India și pe care le Întâlnesc și unii călători români. Bolintineanu pune punct relatării egiptene de la 1854 cu evocarea unei despărțiri: „Miss Lia și părintele ei plecaseră pentru Indii”5. Venind din Transilvania, Iosif Vulcan Întâlnea În 1892, la Predeal, „două femei: una mai În etate, alta tânără, amândouă Încă domnișoare. Cea mai În etate era engleză și mergea să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
metaforic, unde cotidianul capătă rezonanță și fior, într-o stare de contemplație cumva dramatică, mereu întoarsă spre trăiri latente. Astfel, „sensul lucrurilor lăcrimează/ Ca o corabie ce se depărtează/ Cu fructele dulci ale existenței” (Toporașii), poetul ținând să își declare despărțirea de orice aroganță în fața spectacolului lumii și să își definească implicarea în viață cu o robustețe ce amintește de misionarismul propriu liricii ardelenești de esență tradițională. S. caligrafiază atent imagini de o plastică sugestivitate metafizică, într-un vers de expresie
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
final la o școală dintr-un sat vecin, Ciolănești. În vara anului 1937 merge cu tatăl său la Câmpulung Muscel pentru a da examen la Școala Normală. Călătorie celebră, descrisă de prozator în proza memorialistică. O schiță, de fapt, despre despărțirea de sat. Nu este admis la examen din cauza miopiei; încearcă la Școala de Arte și Meserii de la Miroși (Teleorman), dar nici aici nu are succes. Sfătuit de un „fals librar”, Constantin Păun, ajunge la Abrud și apoi la Cristur-Odorhei (septembrie
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
aici înainte, capodopera scriitorului. Este urmat în 1956 de povestirea Ferestre întunecate. Călătorește în Vietnam (decembrie 1957) și, în 1959, în Uniunea Sovietică. Se îmbolnăvește grav de nevroză. S-a păstrat un jurnal intim din timpul bolii; este consemnată aici despărțirea de Aurora Cornu care - va mărturisi ea mai târziu - voia să-și regăsească identitatea ca artist și să facă o mare carieră internațională. P., mai realist, primește cu alte motivații (mai intime și, evident, mai profunde) această ruptură care, în
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]