4,964 matches
-
niciodată să fie contaminată de neființă. Dacă se respectă cu rigoare un astfel de principiu, realitatea devenirii pe care experiența imediată ne-o atestă, și în care lucrurile, așadar ființările, în parte sunt și în parte nu sunt, apare contradictorie: devenirea se prezintă drept acea ființă a cărei realitate este amestecată cu neființa. Dar întrucât contradicția nu poate fi acceptată, trebuie să gândim atunci că ființa devenirii, care apare limitată de neființă, nu epuizează totalitatea ființei. Prin intermediul unei "inferențe metaempirice" trebuie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care lucrurile, așadar ființările, în parte sunt și în parte nu sunt, apare contradictorie: devenirea se prezintă drept acea ființă a cărei realitate este amestecată cu neființa. Dar întrucât contradicția nu poate fi acceptată, trebuie să gândim atunci că ființa devenirii, care apare limitată de neființă, nu epuizează totalitatea ființei. Prin intermediul unei "inferențe metaempirice" trebuie să ne gândim la realitatea necontradictorie a unei ființe absolute care să nu fie limitată de devenire: aceasta este realitatea ființei divine. În primele sale opere
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
poate fi acceptată, trebuie să gândim atunci că ființa devenirii, care apare limitată de neființă, nu epuizează totalitatea ființei. Prin intermediul unei "inferențe metaempirice" trebuie să ne gândim la realitatea necontradictorie a unei ființe absolute care să nu fie limitată de devenire: aceasta este realitatea ființei divine. În primele sale opere speculative, mai ales în Struttura originaria (Structura originară) (1958), Severino reia și radicalizează această întemeiere prin intermediul analizei riguroase a structurii logico-ontologice a ființei absolute și necontradictorii, ca și a gândirii incontestabile
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ajunge astfel la concluzii neașteptate și incomode, scoase la lumină mai ales în eseul Ritornare a Parmenide (Întoarcerea la Parmenide), publicat inițial în "Rivista di filosofia neoscolastica"242 și apoi inclus în Esența nihilismului (1972). În timp ce din caracterul contradictoriu al devenirii Bontadini a inferat pe baza principiului de non-contradicție existența unei ființe transcendente care nu devine, Severino deriva din același punct de plecare o concluzie opusă: dacă devenirea este contradictorie, trebuie să-i negăm realitatea, dar nu pentru a postula un
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
242 și apoi inclus în Esența nihilismului (1972). În timp ce din caracterul contradictoriu al devenirii Bontadini a inferat pe baza principiului de non-contradicție existența unei ființe transcendente care nu devine, Severino deriva din același punct de plecare o concluzie opusă: dacă devenirea este contradictorie, trebuie să-i negăm realitatea, dar nu pentru a postula un principiu transcendent necontradictoriu absolut diferit de devenirea însăși, ci pentru a recunoaște că tot ceea ce există, neputând fi considerat ca supus devenirii decât cu prețul contradicției, trebuie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de non-contradicție existența unei ființe transcendente care nu devine, Severino deriva din același punct de plecare o concluzie opusă: dacă devenirea este contradictorie, trebuie să-i negăm realitatea, dar nu pentru a postula un principiu transcendent necontradictoriu absolut diferit de devenirea însăși, ci pentru a recunoaște că tot ceea ce există, neputând fi considerat ca supus devenirii decât cu prețul contradicției, trebuie să fie gândit atunci ca etern și necesar. Dezvoltată cu coerență și rigoare, această luare de poziție a început se
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
plecare o concluzie opusă: dacă devenirea este contradictorie, trebuie să-i negăm realitatea, dar nu pentru a postula un principiu transcendent necontradictoriu absolut diferit de devenirea însăși, ci pentru a recunoaște că tot ceea ce există, neputând fi considerat ca supus devenirii decât cu prețul contradicției, trebuie să fie gândit atunci ca etern și necesar. Dezvoltată cu coerență și rigoare, această luare de poziție a început se contureze din ce în ce mai clar prin ceea ce era, cu alte cuvinte ca o ontologie "neoparmenidiană", care, din pricina
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
diferența sa radicală și absolută față de nimic. Pentru Severino, modul de a gândi și acționa al umanității occidentale își are motivația metafizică cea mai profundă într-o structură inconștientă. Aceasta este situată la un nivel ontologic mai radical în raport cu structurile devenirii istorice identificate de Hegel, Marx, Nietzsche și de psihanaliză. O astfel de structură inconștientă poate fi pusă în relație, în esența sa, cu decizia că ființarea nu este nimic. Iar acest act nihilist de voință este atribuit tuturor formelor și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
structură inconștientă poate fi pusă în relație, în esența sa, cu decizia că ființarea nu este nimic. Iar acest act nihilist de voință este atribuit tuturor formelor și etapelor gândirii occidentale, în măsura în care ceea ce le apropie pe toate este credința în devenire, sau convingerea că toate lucrurile se află și evoluează în timp. Credința că "totul curge și nimic nu rămâne" (pánta rheî kaì oudèn choreî) nu îi aparține doar lui Heraclit, ci întregului Occident. Dar de ce această credință ar trebui să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a spune că ființarea nu este nimic este contradictoriu. Prin urmare, omul occidental, în nihilismul său, se sprijină pe fundamentul inconsistent al unei contradicții. În ciuda acestui lucru, el nu poate fi clintit cu nici un chip din credința sa în realitatea devenirii, din modul său de a gândi și acționa ca și cum ființarea ar proveni din nimic și s-ar întoarce la acesta, ca și cum ființarea nu ar fi nimic. Coborând ființarea în timp timp care este interpretat ca elementul care separă (pe baza
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de ființă și o gândește ca non-ființare, ca nimic, uitând avertismentul lui Parmenide care spune: "Tu nu vei separa ființa de ființă" (fr. 4). Aceasta este contradicția de fond în care Occidentul rămâne în mod inconștient în măsura în care crede în existența devenirii. Dar să ascultăm argumentarea lui Severino, așa cum o formulează el însuși: Pentru metafizică, lucrurile "sunt". "Ființa" lor este faptul lor de a nu fi un nimic. În măsura în care sunt, li se spune "ființări" sau "ființe". Dar ființarea, ca atare, este cea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
stabilită de această persuasiune 245. Începând cu Parmenide, Occidentul rămâne pentru Severino în interiorul orizontului unui astfel de nihilism. Mai mult, nihiliste ar fi toate civilizațiile, toate popoarele și religiile, instituțiile sociale, masele și indivizii care și-au păstrat credința în devenire. În civilizația occidentală, odată cu tehnica, o asemenea credință ar ajunge la forma sa mai înaltă și la răspândirea sa cea mai profundă și de neînlăturat. De fapt, acolo unde nu doar gândirea, ci și modul de a acționa al omului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și tehnica modernă sunt cele două expresii fundamentale ale nihilismului metafizic 246. Pe baza acestei determinări a nihilismului Severino își edifică diagnosticarea critică a lumii contemporane și a valorilor produse de aceasta. Faptul de a locui în timp, crezând în devenire și, prin urmare, în libertatea lucrurilor de a porni și veni din nimic, implică epuizarea și declinul a tot ceea ce Severino numește valorile "imuabile" ale Occidentului. Acestea sunt figurile, formele, idealurile și valorile prin intermediul cărora gândirea occidentală încearcă să captureze
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în libertatea lucrurilor de a porni și veni din nimic, implică epuizarea și declinul a tot ceea ce Severino numește valorile "imuabile" ale Occidentului. Acestea sunt figurile, formele, idealurile și valorile prin intermediul cărora gândirea occidentală încearcă să captureze și să stabilizeze devenirea în complexitatea sa imprevizibilă. Timpul implică în concluzie căderea tuturor zeilor și idolilor produși de istorie: Dumnezeul creștinismului ca și zeii altor religii, organizarea capitalistă a muncii, ca și marxismul, diferitele forme ale gândirii filozofice de la Platon la Husserl. Iar
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și zeii altor religii, organizarea capitalistă a muncii, ca și marxismul, diferitele forme ale gândirii filozofice de la Platon la Husserl. Iar declinul valorilor imuabile nu este numai un proces de tip sociologico-cultural, ci își are cauza în alegerea metafizico-nihilistă a devenirii. În acest sens, reținând sensul precis în care Severino susține că civilizația occidentală este nihilistă și termenii în care acesta îi critică manifestările, trebuie să spunem că o bună parte din atenția pe care operele sale au suscitat-o se
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
paricidului", diferențele sunt în sfârșit reconduse la ființă: dacă nu mai sunt izolate de aceasta după cum se întâmplă la Parmenide, la Platon, în întreaga istorie a Occidentului acestea se revelează ca eterne. Se transformă așadar în mod radical și sensul devenirii lor, care nu mai trebuie înțeles ca ieșirea din nimic și întoarcerea la acesta, ci ca apariția și dispariția a ceea ce este etern. Dacă noi îngăduim ca această structură necesară și incontestabilă să vină la lumină în gândirea și în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ca ieșirea din nimic și întoarcerea la acesta, ci ca apariția și dispariția a ceea ce este etern. Dacă noi îngăduim ca această structură necesară și incontestabilă să vină la lumină în gândirea și în spunerea noastră, atunci credința nihilistă în devenirea ființărilor, adică voința obstinată de a locui în timp, așadar în afara necesității, și de a separa ființarea de ființa sa, va apărea aceasta este teza severiniană drept forma cea mai profundă de alienare, drept răul cel mai radical și tenace
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nihilismul occidental este analizat așa cum s-a sedimentat în structura limbilor indo-europene și în modul occidentalilor de a înțelege acțiunea pornind de la Aristotel. Chiar și în acest caz Severino raportează multiplele manifestări ale nihilismului la o singură rădăcină, credința în devenire, așadar la convingerea contradictorie că ființarea nu este nimic, și explică încă o dată în ce mod decizia occidentală de a separa ființarea de ființă sau de destinul necesității, pentru a o supune liberului arbitru uman, a schimbat în profunzime cursul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sau de destinul necesității, pentru a o supune liberului arbitru uman, a schimbat în profunzime cursul istoriei occidentale până la noi. Și din nou Severino își propune să demonstreze că Occidentul nu reprezintă decât unul dintre cei doi bidivii care trag devenirea lumii în două direcții opuse: este bidiviul vizibil, cel călăuzit de voința de putere; celălalt bidiviu, invizibil în orizontul aparențelor muritoare, se lasă dimpotrivă călăuzit de "voința destinului", mai precis de voința acelui destin al necesității despre care gândirea severiniană
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sa incontestabilă. Prin urmare gândirea, în actualizarea sa perfectă, îi îngăduie omului să depășească orizontul fenomenologic al cunoașterii finite și să se ridice până la punctul de vedere al Absolutului. Având acest lucru în minte, putem înțelege sensul negării severiniene a devenirii: în orizontul Absolutului, așadar sub specie aeternitatis, devenirea se descompune în "secvența" imobilă deja dată și eternă a tuturor momentelor sale infinite; numai din punctul de vedere al unei minți finite, așadar sub specie temporis, aceste momente infinite, nerecunoscute în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
perfectă, îi îngăduie omului să depășească orizontul fenomenologic al cunoașterii finite și să se ridice până la punctul de vedere al Absolutului. Având acest lucru în minte, putem înțelege sensul negării severiniene a devenirii: în orizontul Absolutului, așadar sub specie aeternitatis, devenirea se descompune în "secvența" imobilă deja dată și eternă a tuturor momentelor sale infinite; numai din punctul de vedere al unei minți finite, așadar sub specie temporis, aceste momente infinite, nerecunoscute în conexiunea lor eternă, apar din când în când
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și eternă a tuturor momentelor sale infinite; numai din punctul de vedere al unei minți finite, așadar sub specie temporis, aceste momente infinite, nerecunoscute în conexiunea lor eternă, apar din când în când în curgerea și evoluția lor, generând aparența devenirii. De aceea negarea timpului și a devenirii a primit, începând cu Destino della necessità, o conotație pentru a spune astfel "spinozistă" chiar dacă, evident, determinarea severiniană a ființei nu are nimic de-a face cu ideea metafizică de substanță presupusă de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
numai din punctul de vedere al unei minți finite, așadar sub specie temporis, aceste momente infinite, nerecunoscute în conexiunea lor eternă, apar din când în când în curgerea și evoluția lor, generând aparența devenirii. De aceea negarea timpului și a devenirii a primit, începând cu Destino della necessità, o conotație pentru a spune astfel "spinozistă" chiar dacă, evident, determinarea severiniană a ființei nu are nimic de-a face cu ideea metafizică de substanță presupusă de Spinoza. În acest sens operația speculativă pe
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ce mod asumarea principiului non-contradicției implică recunoașterea pluralității sensurilor ființei și prin urmare respingerea concepției univociste a ființei căreia Parmenide i-a dat prima formulare riguroasă. Dimpotrivă, acceptând-o pe aceasta din urmă, am fost constrânși nu numai să negăm devenirea, după cum face Severino de fapt, ci și să ștergem diferențele, lucru pe care Severino, dimpotrivă, nu îl acceptă. Acum, în timp ce, reluându-l pe Parmenide, Severino a avut posibilitatea să nege devenirea și timpul declarându-le simple forme ale aparenței, în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
din urmă, am fost constrânși nu numai să negăm devenirea, după cum face Severino de fapt, ci și să ștergem diferențele, lucru pe care Severino, dimpotrivă, nu îl acceptă. Acum, în timp ce, reluându-l pe Parmenide, Severino a avut posibilitatea să nege devenirea și timpul declarându-le simple forme ale aparenței, în schimb problema de a explica și rosti diferențele și deteminările fără contradicție rămâne încă deschisă; iar pentru a face acest lucru în orizontul unei concepții univociste a ființei, în cadrul căreia copula
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]