3,462 matches
-
soi de simpatie ce-i apropie pe oameni, realizând umanitatea sau Marea Ființă și care rezidă în societate. Nici unul din acești filosofi nu cunosc instinctele sociale ale omului și prin urmare nu prescriu nici - un remediu împotriva conflictelor pe care devierea acestora le creează. Gândirea filosofică premergătoare revoluției franceze ca și experiența socială a acesteia a dat naștere câtorva sisteme politico- economice ce aveau să creioneze evoluția societății umane în Europa și nu numai. La trei dintre ele (liberalismul, socialismul și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
parțială sau totală în funcție de doctrină și interes, cultivând de fapt ura împotriva legilor naturii. Cultivă, de asemenea, ateismul în spirit materialist, negând latura spirituală a existenței umane. Nici una din aceste ideologii nu oferă vreun remediu pentru viciile care derivă din devierea acestor instincte pe care de altfel nici nu le recunosc. Legislații civile și religioase Deosebit de interesantă este și incursiunea pe care Paulescu o face în legislația civilă și religioasă vis-a-vis de instinctele sociale, ajungând la concluzii foarte originale. Iată de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe sine se va smeri și oricine se smerește, pe sine se va înălța”. Se poate spune fără a greși că numai Iisus a recunoscut la oameni patima de proprietate și de dominație și numai el a propus, pentru aceste devieri ale instinctelor naturale, remedii eficace în conformitate cu natura umană. În același timp, își dă seama că dacă suprimarea viciilor poate aduce pacea între oameni, aceasta nu poate acționa asupra sentimentului de iubire pe care-l consideră legea supremă a naturii. Și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
tempera activitatea creierului impulsiv prin acțiunea mentalului conștient, format prin educație și cutumele sociale impuse de societatea în care omul trăiește efectiv. Într-o lume dominată de-a lungul întregii sale istorii de conflicte și războaie sângeroase, ca urmare a devierii instinctelor devenite patimi sau vicii (în special instinctul de proprietate și de dominație), Paulescu încearcă să găsească o formulă care să pacifice omenirea, explorând în acest sens concepțiile filosofice, credințele religioase, organizarea socială și evoluția ei de-a lungul timpului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care în fapt cuprinde memoriile lui Petru), 8 cuvântări cuprinse în faptele apostolilor și 2 epistole. Paulescu face o analiză din punct de vedere științific a acestor 2 epistole și constată că tot ceea ce cuprind sunt îndreptate în fapt împotriva devierilor instinctelor de proprietate și dominație. Prima epistolă trimisă creștinilor din cele 5 provincii ale Asiei Mici: Pont, Galatia, Capadochia, Asia și Bitinia, începe printr-o mulțumire adresată Tatălui ceresc care l-a scăpat din ghearele patimilor și îndeamnă pe toți
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
toate Dumnezeu să fie slăvit prin lisus Hristos a căruia e mărirea și împărăția în vecii vecilor - Amin”. Numai prin această scrisoare, conchide Paulescu, sfântul Petru întrece cu mult pe toți marii filosofi ai antichității care au ignorat instinctele și devierea acestora drept cauză a tuturor relelor omenirii. Un biet pescar din Galileea, fără știință de carte, devine dintr-o dată cel mai mare și în același timp binefăcător înțelept al Omenirii, cunoscând mai bine ca oricine natura umană și prezentându-i
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să fie ultracaritabil și să lupte cu toate mijloacele împotriva patimilor omenești derivate din instincte. Biserica ideală, rezumă Paulescu, a fost concepută de inițiatorul ei ca un mod de organizare a umanității pe principiile moralei creștine, ca o pavăză împotriva devierii instinctelor natur ale, în care caritatea și dragostea creștină să fie liantul unirii oamenilor. Analogia Bisericii cu o școală în care totalitatea oamenilor să fie școlarii, iar clerul (prin definiție caritabil și lipsit de patimi) să fie dascălii cu cele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
s-a întrunit pentru afirmarea dogmei creștine și combaterii arianismului, o altă erezie în plină ascensiune la acea vreme. Au urmat 6 sinoade de-a lungul a 600 de ani care au avut în esență același scop, de a combate devierile eretice și tendințele schismatice cum au fost; macedonismul, nestorianismul, monofisitismul, monotelismul și iconomahismul, toate aceste erezii ivite chiar în sânul creștinătății. Biserica reală Față de perceptele divine ale bisericii ideale, care urma să unească pe oameni prin caritate, cu scopul de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
doreau o biserică proprie și nu o subordonare față de biserica universală. Invocarea abuzurilor drept pretext nu se justifică, deoarece biblia în litera ei era respectată, nepromovând nici beția, nici desfrâul, nici cupiditatea, și nici despotismul, toate acestea nefiind altceva decât devieri ale instinctelor, aspecte ce vor fi promovate mai mult sau mai puțin voalat chiar de ereziarhi. Singura acuză ce se putea aduce era incompatibilitatea funcțiilor papale de pastor suprem cu cea de rege temporal, cauză care însă nu este deloc
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
societății umane și mai ales a organizării ei (ca de altfel la originea oricărei societăți naturale) stă iubirea și nu lupta pentru supraviețuire cum susține Darwin. Că la originea schismelor, ereziilor, răscoalelor și războaielor stau și au stat din totdeauna devierea instinctelor de proprietate și dominație, instincte ce i-au aspectul cupidității și trufiei, a căror remediu doar Hristos l-a relevat și l-a găsit prin caritate. Deci religia creștină nu poate să moară prin adevărata știință ci din contra
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
viciile clerului lor, iar pedeapsa are o semnificație divină prin modul cum s-a înfăptuit și mijloacele care au realizat-o în timp. Biserica românească în viziunea pauiesciană Deși în evoluția ei nu a participat efectiv la nici o schismă sau deviere dogmatică, biserica românească a fost surprinsă adeseori de diverse influențe și făcută părtașă la anumite tendințe. Cu toate acestea a reușit totuși să mențină familia creștină aproape de învățătura lui Hristos. Printr-o incursiune istorică Paulescu încearcă să desprindă evoluția creștinismului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ce o exercită?". Prin profesia sa medicul devine prietenul și chiar confidentul celor ce suferă - bogați sau săraci, tineri sau bătrâni, prieteni sau dușmani. Ba mai mult, prin cunoașterea instinctelor și, prin urmare, a patimilor (care nu sunt altceva decât devierea instinctelor), prin viu grai și prin exemplu personal, medicul poate să lumineze omenirea, să-i îndrume educația socială care combate aceste patimi, adică să răspândească principiile adevăratei morale științifice. Și încheia enunțând unul din principiile hipocratice care spune: “Scopul final
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
În contextul efortului, s-a observat că paralel cu numărul de alergări, pH-ul și excesul de baze au tendința de micșorare a modificărilor în raport cu numărul repetărilor la distanțe lungi de alergări; la eforturile desfășurate în steadystate aerob, nu apar devieri importante. După efort, contrar rezultatelor ergometrice de laborator, modificările echilibrului acido-bazic sunt importante și pot fi interpretate în raport cu tipul de efort. Studiul echilibrului acido-bazic deci, completează fișa diagnosticării stării de antrenament prin interpretările respective funcție de tipul de efort, reactivitatea individuală
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
despre Timp. Prin egalizare absolută a acestei mișcări, sau a ceva asemanator - se ajustaseră ciclurile orbitelor de pe firmament. Cu ajutorul ei, am măsurat iregularitățile ceasului de pe poliță și ale ceasurilor servitorilor. Ticăitul lor îl auzeam tare în urechi. Cea mai mica deviere de la proporția corectă - iar aceste deviații erau omniprevalente - mă afecta în felul în care violări ale adevărului abstract, pe pământ, lezează simțul moral. Deși nici macar două instrumente de măsurat timpul din camera nu băteau secundele corect, totuși, nu aveam nici o
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
permeabili la influențele străine, de a nu-și fi îndeplinit rolul de pedagogi și de a fi propagat valorile negative. Un amestec de lume rurală, o lume închisă în ea însăși: lucrurile interzise, cenzura și secretomania asupra realității criminalității, a devierilor ofereau un contrast puternic față de revărsarea bruscă a libertăților și toleranțelor de după 1989. Este deci explicabil că, în mod spontan, bucureștenii "cumsecade", pătrunși de virtuțile și morala comunistă, fascinați de imaginea cuplului perfect al soților Ceaușescu, au fost cuprinși de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
anticomunistă a memoriei recente românești. Această dogmatizare interpretativă este relevată cu atât mai clar de propunerea Raportului de "a se interzice drept forme de negaționism, pedepsibile prin lege, tentativele deapologie a regimului comunist" (p. 642). Orice disidență hermeneutică - exprimată prin devierea de la linia interpretativă a Raportului care condamnă nu doar crimele, ci întregul regim comunist ca "ilegitim și criminal" - devine astfel posibil de incriminat ca act apologetic și negaționist ce reclamă cu imperiozitate morală condamnarea sa juridică. 4.4. Rezistența nostalgică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
demersul de a defini normalitatea în spiritul fenomenologiei jaspersiene, de către R. Cambell: „Persoanele normale psihic sunt acele persoane care se află în armonie cu ele însele și cu mediul lor de viață, în care își desfășoară existența. Ele pot avea devieri de la starea de sănătate, dar atât timp cât acestea nu afectează capacitatea lor de judecată, capacitățile lor intelectuale și, mai ales, aptitudinile lor de adaptare socială și personală în perfectă armonie, ele pot fi considerate în stare de perfectă normalitate” (Cambell, 1995
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
societate pluralistă, unde coexistă mai multe concepții politice și morale, va fi acceptat ceea ce a proclamat majoritatea democratică. Or, pare destul de clar că majoritatea nu poate fi un criteriu nici al adevărului, nici al corectitudinii. O societate de-mocratică poate produce devieri care se întorc în final împotriva ei. Exemplul cel mai frapant este atunci când ea duce la legalizarea puterii forțelor politice care pun capăt instituțiilor libere. Nu e deloc de domeniul imaginarului să cităm riscurile eugeniei economice. Știm că îngrijirile medicale
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
a fost ulterior negat pentru a fi apoi rediscutat. Este vorba despre psihoza unică, asupra căreia vom reveni. Teoria menționată punea accentul pe o ereditate încărcată patologic a individului în sfera căreia erau semnalate stigmate atavice de degenerescență. Pentru Moebius, devierile endogene și aspectele lor psihopatologice, ca tablouri clinico-psihiatrice, sunt expresia unor dispoziții înnăscute ale individului. E. Kraepelin face distincția între tulburările psihice dobândite și cele legate direct de o anumită dispoziție constituțională, sau „teren patologic” al bolnavilor psihici. O. Bumke
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proprie realității empirice, obiective, - cunoașterea metafizică, proprie realității metafizice sau transobiective. Fiecăreia dintre aceste realități îi sunt proprii forme de cunoaștere „adevărată” sau „eronată”, după cum urmează: în sfera realității empirice, delirul este manifestarea patologică a cunoașterii, așa cum eroarea este o deviere nepatologică a cunoașterii; în sfera realității metafizice, credința se află la polul opus în raport cusuperstiția. Caracteristicile psihopatologice ale delirului Delirul este un fenomen psihopatologic primar. El este o formă de cunoaștere și interpretare răsturnată a realității, prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin următoarele tipuri de manifestări: fuga, vagabondajul, lașitatea, nevoia imperioasă de a dispărea, de a se ascunde de ceilalți, toate legate de complexe de culpabilitate, pe care persoana respectivă le resimte în raporturile sale cu ceilalți. Tulburări psiho-morale caracterizate prin devieri patologice ale Eului personal în raporturile sale cu realitatea și cu celelalte persoane. Acestea sunt reprezentate prin următoarele tipuri de manifestări: mitomania, fabulația, construcția și vehicularea de intrigi. Aceste manifestări sunt expresia unui Eu slab care caută să distrugă, în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
posibilelor sale. Ce poate ajuta o ființă umană să scape din închisoare, să-și elibereze posibilele, să se deschidă posibilelor sale? Prietenia, fraternitatea, afecțiunea, iubirea, răspunde Vincent. Are loc o primă bifurcație, o primă răsturnare, urmată imediat de o primă deviere. A fi pastor, ca și tatăl său face parte, de multă vreme dintre posibilele sale, poate dintotdeauna. Ceea ce duce viața lui Vincent la o răscruce, ceea ce-i transformă lumea, este răsturnarea acestui posibil în non-imposibil: "Pot să fiu pastor" devine
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
obicei cuvintele vechi și locuțiunile, mai predispuse interpretărilor prin intuiția poetică, adică elementele "transparente" ale limbii, cum le-a numit Hans-Martin G a u g e r105. În această perspectivă, limbajul poetic nu ar mai putea fi considerat o simplă deviere față de limba obișnuită, ci ar fi numai o actualizare a ceea ce ține deja de semn, iar "limbajul absolut", adică limbajul cu toate funcțiile lui,"este identic cu poezia", precizează Coșeriu 106. Se pune însă problema dacă nu tocmai această uzare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
numai o actualizare a ceea ce ține deja de semn, iar "limbajul absolut", adică limbajul cu toate funcțiile lui,"este identic cu poezia", precizează Coșeriu 106. Se pune însă problema dacă nu tocmai această uzare de "toate funcțiile limbajului" reprezintă o deviere față de întrebuințarea de zi cu zi a limbii, adică de funcționarea ei sincronică, lipsită de intuițiile ce sondează dincolo de limitele desemnării și semnificării spre o motivare a semnului lingvistic în vederea constrîngerii lui să vorbească despre sine, iar nu despre realitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și de stil, încît încadrarea în altă normă decît cea obișnuită pentru un tip de vorbire sau folosirea simultană a normelor de pe mai multe niveluri și uzarea simultană de mai multe niveluri ale limbii este, în ultimă instanță, tot o "deviere" de la normă și o selecție, numai că nu înseamnă devierea de la orice normă, cum se întîmplă în formulări de tipul: Foaie verde de albastru, Mă doare un cal măiastru (Nichita Stănescu). În asemenea circumstanțe, expresivitatea poate avea mai multe aspecte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]