6,914 matches
-
106 cancerul gastric 102 cancerul pulmonar 79 candidoza 58 cataractă 45 cistita 113 conjunctivita 44 corpi străini intraoculari 47 corpii străini intraauriculari 49 depresia 140 dermatoze virotice 58 diabetul zaharat 121 enteritele 104 epilepsia 139 epistaxisul 50 epitelioamele 60 erizipelul 55 feocromocitomul 134 fractură 65 gastritele 99 glaucomul 46 glomerulonefrita acută 112 glomerulonefrita cronică 113 hemofilia 120 hemoragiile digestive superioare 98 hepatitele A,B,C 106, 108 herpesul 53 hipertensiunea arterială 90 hipertiroidismul 133 hipogonadismul 134 hipotiroidismul 134 impetigo 53 infarctul de miocard 85 insuficiență cardiacă 87 insuficientă renală acută 116 insuficientă renală cronică 117 leucemia 120 litiaza biliara 109 litiaza renală 115 lupusul eritematos 61 melanomul malign 59 micozele 57 miocardita acută 87 mixedemul 134 nanismul 133 obezitatea 124 osteoporoza 67
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
și reprezintă unitatea structurală a celulozei: Celobioza se formează ca produs de hidroliză a celulozei, sub acțiunea enzimei celulaza. Asupra celobiozei acționează enzima celobiaza, scindând-o în două molecule de glucoză. Ambele enzime sunt secretate de flora microbiană din tubul digestiv al rumegătoarelor. 2.6.2. Diglucide nereducătoare Zaharoza este un diglucid constituit dintr-o moleculă de * glucopiranoză și una de -fructofuranoză, legate C1 C2 printr-o legătură dicarbonilică. Deci este un * glucopiranozil fructofuranozid. Zaharoza este nereducătoare și nu prezintă mutarotație
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
secretate de către microflora intestinală, în urma căreia rezultă (la ierbivore) glucoză; Glucoza astfel formată este folosită ca sursă de energie sau depozitată sub formă de glicogen. Celuloza nu poate fi asimiltă de animalele superioare, deoarece acestea nu dispun în tubul lor digestiv de enzimele respective. 2.7.1.4. Chitina este un poliglucid omogen fiind foarte răspândit în regnul animal, unde formează carapacea crustaceelor și tegumentul dur al insectelor; se mai găsește în pereții celulari ai ciupercilor precum și ai unor microorganisme. Ca
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
microorganisme. Ca structură chimică, chitina este un polimer liniar format din molecule de N acetilglucozamină legate 1,4-*-glicozidic (asemănător celulozei), unitatea diglucidică respectivă numindu-se chitobioză: Chitina este insolubilă în apă, iar hidroliza enzimatică sub acțiunea chitazei din tubul digestiv al insectelor duce la formare de Nacetilglucozamină. 2.7.2. Heteropoliglucide (heteroglicani) Heteropoliglucidele sunt glucide complexe, de origine vegetală sau animală, alcătuite din 2-4 monoglucide diferite sau derivați ai acestora. Ca la toate poliglucidele, la baza structurii chimice au un
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
terțiare datorită ruperii legăturilor de H intercatenare. 4.3.8.3. Hidroliza proteinelor Proteinele hidrolizează chimic sau enzimatic cu eliberare de peptide sau aminoacizi. Hidroliza enzimatică decurge sub acțiunea catalitică a enzimelor proteolitice. În timpul digestiei, enzimele proteolitice din sucurile tubului digestiv produc o hidroliză completă a proteinelor până la faza de aminoacizi; aceste enzime scindează numai legăturile peptidice dintre aminoacizii din seria L și prezintă specificitate și pentru anumiți aminoacizi. 4.3.9. Reprezentanți ai proteinelor animale 4.3.9.1. Proteine
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
1,6 din amilopectină intervenind în procesul de deramificare a glicogenului sau amidonului. Celulazele sunt enzime care catalizează hidroliza legăturilor *-1,4 glicozidice din molecula celulozei până la faza de celobioză și în final glucoză. Aceste enzime se găsesc în tractul digestiv al ierbivorelor și sunt sintetizate de către bacteriile celulozolitice din prestomace și intestinul gros, astfel încât ierbivorele au capacitatea de a digera și asimila celuloza. Mucopoliglicozidazele catalizează scindarea hidrolitică a unor mucopoliglucide. Dintre acestea hialuronidaza, acționează asupra acidului hialuronic, pe care-l
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
din jurul ovulului; de asemenea împiedică unele substanțe toxice și bacterii să pătrundă în organism. 6.6.3.5. Peptidhidrolaze sau peptidaze cuprind hidrolazele care catalizează scindarea hidrolitică a legăturilor peptidice, conform reacției: În organismul animal, peptidazele se găsesc în secrețiile digestive, pancreas, splină, rinichi; au specificitate diferită, acționează specific numai asupra anumitor substrate și sunt adaptate la anumite particularități structurale ale catenei polipeptidice. În funcție de poziția legăturilor peptidice hidrolizate, peptidazele se împart în două subgrupe: exopeptidaze, care scindează legăturile peptidice de la extermitățile
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
sunt enzime care scindează hidrolitic proteinele și unele polipeptide cu moleculă mare,în anumite poziții din interiorul catenei, până la peptide și aminoacizi. Proteinazele se formează din proenzimele respective inactive în sistemul ribozomal din celule, care apoi sunt secretate în tractul digestiv, unde devin active, prin scindarea unor fragmente peptidice inhibitoare. Endopeptidazele acționează atât în mediu acid, cât și în mediu alcalin. Din această subgrupă fac parte pepsina, tripsina, chimotripsina chimozina, catepsinele. Pepsina este secretată în regiunea pilorică a stomacului sub formă
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
creștere. 7.2.9. Acidul para-aminobenzoic (Vitamina H1) Acidul p-aminobenzoic (H2N C6H4 COOH) este răspândit atât liber, cât și combinat în plante, țesuturi animale (ficat, rinichi, mușchi), ouă, lapte microorganisme. O sursă bogată o constituie flora bacteriană din aparatul digestiv al animalelor. Acidul p-aminobenzoic este un factor de creștere pentru microorganismele intestinale capabile să sintetizeze diferite vitamine, de asemenea este necesar pentru creșterea animalelor tinere. Rolul biochimic al vitaminei H1 constă în participarea sa la biosinteza acidului folic și
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
MCF. -7. Din punct de vedere biochimic este o aspartil protează de 52 kD, în formă proenzimatică. Enzima poate facilita invazia malignă prin acțiune directă (digestia matricei interstițiale, a proteinelor și a proteoglicanilor matricei interstițiale) sau prin activarea altor enzime digestive sau prin inactivarea inhibitorilor lor [329]. Creșterea catepsinei D tumorale reprezintă un factor de prognostic advers, în relație cu exprimarea sa stromală, epitelială sau totală [18,142,329]. Expresia imunohistochimică la nivel stromal este în relație directă cu gradul tumoral
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
negative. Utilzarea simultană a mai multor markeri serologici ar putea crește eficiența acestor testări [220]. Antigenul carcinoembrionar (CEA) este o glicoproteină de 180 kD, în care 60% reprezintă componenta glucidică. Este un marker asociat în primul rând cu neoplaziile tractusului digestiv. Există numeroase studii care au încercat să evalueze valoarea prognostică a CEA și în cancerul mamar. Apar o serie de corelații cu supraviețuirea, invazia ganglionară, selectarea pacientelor pentru chimioterapia adjuvantă. Nu s-a clarificat încă în ce măsură concentrațiile plasmatice ar putea
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
MCF. -7. Din punct de vedere biochimic este o aspartil protează de 52 kD, în formă proenzimatică. Enzima poate facilita invazia malignă prin acțiune directă (digestia matricei interstițiale, a proteinelor și a proteoglicanilor matricei interstițiale) sau prin activarea altor enzime digestive sau prin inactivarea inhibitorilor lor [329]. Creșterea catepsinei D tumorale reprezintă un factor de prognostic advers, în relație cu exprimarea sa stromală, epitelială sau totală [18,142,329]. Expresia imunohistochimică la nivel stromal este în relație directă cu gradul tumoral
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
negative. Utilzarea simultană a mai multor markeri serologici ar putea crește eficiența acestor testări [220]. Antigenul carcinoembrionar (CEA) este o glicoproteină de 180 kD, în care 60% reprezintă componenta glucidică. Este un marker asociat în primul rând cu neoplaziile tractusului digestiv. Există numeroase studii care au încercat să evalueze valoarea prognostică a CEA și în cancerul mamar. Apar o serie de corelații cu supraviețuirea, invazia ganglionară, selectarea pacientelor pentru chimioterapia adjuvantă. Nu s-a clarificat încă în ce măsură concentrațiile plasmatice ar putea
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
de Dr. Mustafa Bahran, președinte al Comisiei de Energie Atomică din Yemen, in anul 2003. Antigenul carcinoembrionar (CEA) este o glicoproteină de 180 kD, în care 60% reprezintă componenta glucidică. Este un marker asociat în primul rând cu neoplaziile tractusului digestiv. Scopul studiului a fost de a determina concentrațiile serice ale markerului tumoral CEA, la un lot de paciente cu afecțiuni tumorale ale glandei mamare, în vederea integrării noilor metode și determinări de laborator în evaluarea postterapeutică a carcinomului mamar. Material și
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
poate fi de origine cardiacă sau secundară afecțiunilor vasculare de tipul aortitelor, pericarditelor, miocardite. Durerea precordială de origine extracardiacă poate fi determinată de afecțiuni parietale (periartrită scapulo-humerale, afectarea coloanei vertebrale cervicale sau toracale); mediastinale; pulmonare (pneumotorax, pleurită, embolii pulmonare, pneumonii); digestive (hernia hiatală, esofagite); infecțioase (zona zoster); neurologice (nevralgii intercostale) etc. * Durerea precordială de origine coronariană Durerea precordială de origine coronariană se declanșează în momentul în care se produce un dezechilibru între necesarul și aportul de oxigen (hipoxia) cu ischemia subsecventă
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
în infarctul inferior), stare de colaps cardiogen. La examenul fizic se constată cianoza buzelor, paloarea tegumentară, dispneea, extremități reci. Uneori, la pacienții diabetici, durerea din infarct poate fi atenuată sau poate lipsi; în formele localizate postero-inferior, simptomele pot fi predominant digestive, motiv pentru se impune diagnosticul diferențial cu ulcerul perforat, pancreatita acută, peritonite, etc.. * Dispneea Dispneea reprezintă o modificare a respirației în ceea ce privește frecvența, intensitatea, ritmul sau regularitatea, care pot fi sau nu percepute de pacient. Dispneea de cauză cardiacă este de
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
rezistente. În cadrul aceluiași grup sistematic există diferențe în ceea ce privește sensibilitatea la radioelemente. Cercetările au dovedit că țesuturile ale căror celule se înmulțesc rapid sunt cele mai radiosensibile (cele mai sensibile sunt organele hematopoetice: splina, măduva osoasă, ganglionii limfatici; ficatul, gonadele, tubul digestivă. Rinichii și plămânii sunt mai rezistenți iar sistemul nervos central nu este influențat, mai ales dacă se găsește sub anestezie. Efectele ecologice ale radiațiilor ionizante asupra organismelor depind și de locul în care se află acestea (pe sol, la altitudini
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
cu domeniile epidemiologiei, microbiologiei, fiziopatologiei, imunologiei etc. Cartea este structurată conform programei analitice a disciplinei boli infecțioase pentru studenții specializării de medicină generală. După prezentarea stadiului actual și a perspectivelor dezvoltării bolilor infecțioase, sunt abordate temele bolilor infecțioase eruptive, respiratorii, digestive, neurologice, precum și a unor patologii infecțioase complexe, precum sepsisul, infecția HIV/SIDA, antropozoonozele și infecțiile nozocomiale. Capitolul asupra sindromului febril este prezentat în final, revizuind aspectele practice de diagnostic diferențial al bolilor febrile infecțioase și neinfecțioase. Utilizarea rațională a antibioticelor
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
infecțioase”, rezultând bolile re emergente. 5. Identificarea unor boli infecțioase noi, cunoscute sub denumirea de boli emergente: boala Kawasaki, sindromul Reye, sindromul șocului toxic, SIDA, SARS 6. Identificarea unor agenți microbieni noi: Virusuri hemoragice (V. febrei Lassa. Ebola, Marburg) Virusuri digestive: enterovirusul 71, rotavirusuri, V. Norwalk, calicivirusuri Virusuri hepatitice C, D, E, G, TT Bacterii: legionella pneumophila, helicobacter pilory, campilobacter jejuni Prioni (encefalita spongiformă, boala Alzheimer). Direcțiile de dezvoltare ale disciplinei boli infecțioase pentru următorii ani sunt: Supravegherea și prevenirea infecțiilor
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de la gazdă ● Comensali: folosesc același substrat nutritiv ca și gazda, fără a induce manifestări patologice la gazdă ● Oportuniști: obișnuit inofensivi pentru gazdă, dar patogeni în caz de imunodepresie Calea de transmitere: ● Agenți infecțioși cu transmitere respiratorie ● Agenți infecțioși cu transmitere digestivă ● Agenți infecțioși cu transmitere cutanată ● Agenți infecțioși cu transmitere sexuală ● Agenți infecțioși cu transmitere parenterală ● Agenți infecțioși cu transmitere verticală Procesul infecțios constituie ansamblul relațiilor intra și post-infecțioase stabilite între agentul infecțios și gazdă. Boala infecțioasă exprimă modificările anatomo-funcționale care
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
barierele anatomice, care intervin prin mai multe mecanisme. Mecanismele fizice sunt reprezentate integritatea barierelor anatomice, care opresc pătrunderea germenilor: Bariere de organ: hemato-oftalmică, placentară, hemato-encefalică, hemato-lichidiană Bariera tegumentară Bariera mucoaselor, completată de stratul de mucus protector secretat la nivel respirator, digestiv, genito-urinar. Mecanismele chimice contribuie la apărarea antiinfecțioasă prin realizarea unui mediu acid, nefavorabil dezvoltării germenilor, la nivelul mucoaselor (acidul clorhidric secretat gastric) și a tegumentelor (acizi grași ai glandelor sebacee, acidul lactic din transpirație, PH-ul pielii). Mecanismele mecanice intervin
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
imunoglobuline, seruri sau vaccinuri; Evacuarea colecțiilor purulente, atunci când este cazul. Tratamentul funcțional corectează dezechilibrele funcționale (insuficiența respiratorie, cardio-circulatorie, renală), uneori prin măsuri complexe de terapie intensivă (ventilație asistată, dializă, circulație extracorporeală). Tratamentul patogenic ameliorează consecințele patogenice ale infecției (inflamația, hipersecreția digestivă). Tratamentul simptomatic combate simptomele asociate infecției (febra, durerea). Tratamentul imunomodulator stimulează mecanismele proprii organismului de îndepărtare a infecției și a consecințelor acesteia. Tratamentul igieno-dietetic urmărește adaptarea regimului alimentar și reglementarea activității fizice în concordanță cu etapele bolii infecțioase și cu
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cauzate de antibiotice pot apare prin două mecanisme: dependente de doză (toxice) și neprevăzute, care sunt influențate de un anumit determinism genetic pentru reacția individuală față de anumite medicamente. Principalele tipuri de reacții adverse apărute după tratamentul antibiotic sunt: Intoleranța locală digestivă (dureri abdominale, vărsături, diaree) sau la locul administrării parenterale (flebite, noduli subcutanați, flegmoane) Toxicitatea hepatică, renală, otică, neurologică, hematologică Sensibilizarea, de la alergii până la șoc anafilactic Bacterioliza (efect Herzheimer) Dismicrobismele Interferența imunității postinfecțioase Perturbarea gravidității și embriopatii. Rezistența la antibiotice Rezistența
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
teren imunodeprimat: Pneumonia cu celule gigante (Hecht) Keratita rujeolică punctată, care se poate complica cu ulcerații și cecitate Crupul rujeolic, care poate necesita intubație la copii Suprainfecțiile posteruptive bacteriene (bronhopneumonii, otite purulente, septicemii, tuberculoză), virale (herpesvirusuri, adenovirusuri) sau micotice Complicațiile digestive: gastroenterita, hepatita, enterocolita, adenita mezenterică Complicațiile neurologice o Encefalomielita acută apare la sfârșitul erupției, prin mecanism autoimun, datorită similitudini structurale între componentele virusul rujeolic si mielină o Panencefalita sclerozantă subacută (PESS) este o complicație tardivă, cu prognostic fatal, care apare
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cu herpes virusul uman 6 (HHV6). Apare la copii mici, între 6 luni și 3 ani. Incubația este de 5-7 zile. Debutul este brusc, cu febră înaltă (39-40°C), care durează 3 zile și poate fi însoțită de convulsii, tulburări digestive sau adenopatii. Aproximativ 10-20% dintre convulsiile febrile fără rash apărute la sugari sunt cauzate de HHV-6. Erupția apare la scăderea febrei, sub forma exantemului maculos, discret, predominant cervical și pe trunchi, care dispare după 12-24 ore. La vârste mai mari
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]